premium

Românii și aportul lor în bătălia de pe râul Kalka

În anul 1221, generalii mongoli Jebei și Sudebei se aflau în expediție cu o armată de 20.000 de oameni prin Azerbaidjan și Georgia. Câștigând numeroase bătălii împotriva unor inamici superiori din punct de vedere numeric, Jebei și Sudebei își împart armata – Jebei merge la gurile Niprului, în timp ce Subedei se deplasează către peninsula Crimeea. Cumanii, popor înfrânt de hoarda mongolă, îi înștiințează pe prinții regiunilor Rusiei Kievene de iminența atacului mongolilor. Citeste mai mult

Attila – căpetenia hunilor

Scriitorul Iordanes ne spune despre Attila că era spătos, avea capul mare, nasul turtit, fața arămie și purta pe cap o coroană de fier ruginit. Contemporanii, îngroziți de puterea și de jafurile armatei lui, i-au atribuit acestuia denumirea de „ciocanul lumii” și „biciul lui Dumnezeu”. În realitate însă nu era atât de cumplit precum îi era faima, ci dimpotrivă dădea dovadă de o oarecare aplecare spre aprecierea culturii, fiind un cunoscător al civilizației romane, apreciind unele bunuri ale ei, el fiind deasemenea și un bun cap politic și un mare general, imperiul său întinzându-se pe o suprafață enormă, de la părțile apusene, până la Nistru, și aproape întreg bazinul Dunării mijlocii și inferioare. Moartea lui Attila însă în 453, duce la destrămarea imperiului construit de el, urmașii săi fiind lipsiți de o bună strategie de coordonare a moștenirii lăsate de Attila, ei nereușind să păstreze nici unitatea dar nici alianțele cu gepizii și ostrogoții care în cele din urmă se vor revolta, iar în 454 coaliția gepizilor conduși de Ardarich îi înving pe huni la Nedao, ceea ce a dus la risipirea hunilor. Beneficiarii au fost ostrogoții, și în special gepizii, cea de a treia ramură a triburilor gotice. Citeste mai mult

Rusia Kieveană – sămânța aspirațiilor imperialiste ale Rusiei ultimului mileniu

Letopisețul Laurențian, una dintre cele mai cunoscute versiuni ale Cronicii vremurilor trecute, surprinde în detaliu momentul în care Oleg reușește să pună mâna pe Kiev, declarând acest oraș ca fiind mama tuturor orașelor rusești:

He then came to the hills of Kiev, and saw how Askold and Dir reigned there.(…)They killed Askold and Dir, and after carrying them to the hill, they buried them there, on the hill now known as Hungarian, where the castle of Ol’ma now stands. Over that tomb Ol’ma built a church dedicated to St. Nicholas, but Dir’s tomb is behind St. Irene’s. Oleg set himself up as prince in Kiev, and declared that it should be the mother of Russian cities. ” Citeste mai mult

Așezările, hotarele și populația în Dacia romană

Cele mai impunătoare clădiri din interiorul orașelor erau cele publice. Curia reprezenta sediu consiliului municipal, clădirile municipale ale administrației provinciale, tabulariile, adică birourile administrative, templele și construcțiile destinate folosirii publice precum: terme, magazii municipale; clădirile augustalilor, ale colegiilor profesionale. Fiecare oraș avea câte un forum. De obicei, în această zonă se găsea ridicat un templu pentru zeii protectori ai orașului. Forul reprezenta centrul vieții publice a orașului. Aici se țineau adunările populare și tot de aici porneau procesiunile publice. Tot în for se făceau judecățile și se încheiau tranzacțiile comerciale. Forul cuprindea și statuile împăraților, guvernatorilor sau a procuratorilor provinciei și a patronilor orașului, a magistraților și/sau a cetățenilor de vază din oraș. Citeste mai mult

Organizarea administrativă și militară a Daciei Romane

În teritoriul pe care l-au cucerit romanii se ridică o mulțime de fortificații de pământ și piatră, însă multe din ele au rămas neterminate. Cercetările arheologice au scos la suprafață cărămizi cu însemne ale unităților militare care staționau în zonă. Pe râul Târgului de la Voinești, la nord de actualul Câmpulung-Muscel a fost identificat un castru în care s-au găsit două țigle cu ștampilele legiunii XI Claudia și cohortei I Flavia Commagenorum. Un castellum s-a descoperit la Rucăr. Acesta era situat în fața unui important pas de înălțime, Rucăr-Bran, spre Transilvania. Acesta controla drumul ce urca spre munți de-a lungul râului Dâmbovița. Din această zonă s-au identificat cărămizi cu ștampila cohortei II Flavia Bessorum. Citeste mai mult

Civilizația și cultura dacilor

Istoricii au reliefat adesea că una din trăsăturile specifice zonei capitalei dacice este numărul mare de obiecte din fier. Prin urmare, bronzul, fierul argintul nu au fost excluse din prelucrare. Prin urmare din aceste metale se făceau unelte, precum coasele, secerile de bronz și de fier, arme precum săbiile de fier, obiecte de cult, obiecte de mobilier precum un candelabru de bronz care a fost descoperit la Crăsani; diferite podoabe și monede de argint. ,,Datele arheologice arată că producția atelierelor de făurire de la Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia era, cel puțin spre sfârșitul sec. I p. Chr., una dintre cele mai însemnate din întreg spațiul european antic. Pentru restul cetăților dacice din Munții Orăștiei, cantitatea de obiecte din fier este, de asemenea, remarcabilă. În prezent, în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și al Muzeului Civilizației Dacice și Romane se află peste 3000 de artefacte dacice din fier. Dacă includem și materialele de construcție (cuie, piroane, ținte, verigi, balamale etc.), numărul lor aproape că se dublează”. Materia primă a atelierelor de făurărie erau turtele din fier (lupele) care se obțineau cu ajutorul cuptoarelor de redus minereul. Există o probabilitate ca reducere să se facă în preajma  locurilor de exploatare. ,,La Sarmizegetusa Regia şi în jurul său au fost descoperite peste 400 de lupe din fier, întregi sau fragmentare (jumătăţi de lupe), cu o greutate însumată de cca. 2500 kg”. Când lupele ajungeau în atelier erau încălzite pe vetre special amenajate pentru a fi transformate în lingouri, prin lovituri repetate cu baroasele și astfel se obțineau diferite forme piramidale, paralelipipedice, cilindrice etc. Citeste mai mult

Mahaira și Rhompaea – arme mai puțin cunoscute ale tracilor

Puțin cunoscute însă des întâlnite în lumea tracilor și apoi a dacilor, romanilor și grecilor, armele care au înscris Tracia în rândul popoarelor războinice se înregistrează ca obiect de studiu al multor istorici dornici să pătrundă mentalitatea militară a popoarelor antice. Reconstituirea aspectelor militare ale civilizației tracice oferă un amplu tablou al gândirii războinice în spațiul ocupat de această populație, al dezvoltării artei militare și al profilului războinicului trac. Acest luptător notoriu în epocă, s-a distins nu doar prin temperamentul vulcanic, ci și prin preferința pentru săbiile și pumnalele curbe fapt ce l-a individualizat în panoul-mozaic al luptătorilor Antichității, caracteristici rămase mai apoi în conștiința și metoda de luptă a dacilor. Citeste mai mult

Așezările romane din Dacia – spațiul rural și spațiul urban

Primul împărat din afara Italiei urcat pe tronul Imperiului Roman a fost Marcus Ulpius Traianus. Acesta s-a bucurat de o pregătire militara temeinică datorită ascensiunii tatălui său care pe timpul lui Nero a guvernat Baetica. Odată cu venirea lui Imperator Caesar Nerva Traianus Augustus la tron s-a instaurat o perioadă de progres în istoria Imperiului Roman. El a fost inițiatorul unor serii de reforme pe care le regăsim atât în planul economic cât și pe planul social.

Statuia lui Traian din Colonia Ulpia Traiana, parcul arheologic Xanten

Pentru a înțelege cât mai bine situația economică, socială și etno-culturală se cuvine să poposim asupra cunoașterii condițiilor de habitat și ale tipurilor de așezări prezente în provincia romană Dacia. Conform toponomiei antice a provinciei, toponomie destul de redusă, se găsesc cu aproximație 80 de denumiri de așezări. Desigur, numărul acestora era mult mai mare, cele mai numeroase așezări fiind cele rurale, dar alături acestora s-au dezvoltat și câteva centre urbane.  Pe de-o parte în așezările rurale se găsește cea mai mare parte a populației, în special populația autohtonă. În timp ce pe de altă parte, surprindem așezările urbane cu populație axată pe o viață meșteșugărească, politică și culturală activă. Este de la sine înțeles faptul că în mediul urban se întâlnesc și coloniștii, dovadă fiind desele menționări în inscripții. Citeste mai mult

Conflictele de la Dunărea de Jos după retragerea aureliană

După retragerea administrației și armatei din Dacia Romană, aceasta a ieșit din granițele Imperiului Roman.Cu toate acestea, majoritatea populației daco-romane a rămas în provinciile dacice. Totuși, continuarea procesului de romanizare după retragere este dezbătut de mulți istorici: “acest eveniment de o importanță excepțională pentru istoria poporului român și a romanității danubiene a provocat în istoriografia modernă cunoscuta discuție în jurul problemei dacă în Dacia a rămas sau nu o populație romanică.” Citeste mai mult

Prima școală românească și Negru Vodă

Când ne gândim la prima școală românească, ne vin în minte două imagini: una a unei școli cum vedem astăzi și alta a hărții României. Ei bine, România nu a fost întotdeauna cum o vedem acum pe hartă, ci a fost formată din unirea, cu multă trudă și sacrificiu, a celor 3 țărișoare despre care am învățat la istorie: Țara Românească, Moldova și Transilvania.

Prima școală românească: unde se află

Prima școală românească se află în Șchei, județul Brașov, în curtea unei biserici numite Biserica Sf.Nicolae. Această biserică fost ridicată în 1495 de către voiedoul din acea vreme, dar și cu ajutorul a 32 de domni ai Țării Românești și ai Moldovei, cu sprijinul deosebit al fiicei țarului Petru  cel Mare, Elisabeta Petrovna și mai târziu cu donație din partea lui Neagoe Basarab 1521. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!