istorieveche

Arhipelagul Gulag 3 volume

Este cartea care a deschis ochii Occidentului asupra ororilor totalitarismului sovietic. Devenită foarte repede o adevărată Biblie a disidenţilor din fostul bloc sovietic, Arhipelagul Gulag este o „încercare de investigaţie literară“ a anilor pe care Alexandr Soljeniţîn (1918-2008) i-a petrecut în lagărele groazei, după ce criticase politica lui Stalin pe când era căpitan în armata sovietică. In 1945, serviciul de contrainformaţii al armatei a interceptat nişte scrisori, în care fuseseră strecurate aluzii critice la conduita lui Stalin. Pentru acele rânduri, Soljeniţîn a fost condamnat la opt ani de detenţie în lagărele de reeducare. A fost eliberat în 1953 şi trimis apoi în exil pe viaţă în Kazahstan. Deşi a fost reabilitat în 1956 şi a ajuns unul dintre cei mai citiţi scriitori din ţară, bucurându-se de sprijinul lui Hruşciov, în scurt timp a redevenit persona non grata şi în 1968 relaţiile cu autorităţile sovietice se deteriorează şi mai mult, după ce în Occident îi apăruseră, fără acordul său, Pavilionul canceroşilor şi în cercul întâi. în 1970 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, dar asta nu a încălzit atitudinea oficialilor de la Moscova, scrisorile de ameninţare au continuat să curgă, iar secretara care a dactilografiat Arhipelagul Gulag a fost hărţuită de KGB şi apoi găsită moartă în apartamentul ei. Atunci Soljeniţîn si-a dat acordul ca Arhipelagul Gulag să fie publicat în Occident, iar un an mai târziu a fost arestat şi închis. Privat de cetăţenie şi expulzat din ţară, Soljeniţîn lua calea exilului, din care avea să revină abia în 1994.

După ce a fost expulzat din ţară, Soljeniţîn s-a stabilit la Zürich, unde scriitorul german Heinrich Böll a încercat sa-si facă şederea cât mai confortabilă. Aici înfiinţează un fond pentru ajutorarea deţinuţilor şi a familiilor lor şi virează toate veniturile obţinute din vânzarea Arhipelagului Gulag. între timp i se ecranizează O zi din viaţa lui Ivan Denisovici • roman scris în trei săptămâni, în 1959 • dă interviuri, călătoreşte în Franţa şi în Spania şi în 1976 se stabileşte în SUA. în 1978 îi apar la Paris primele două volume din Operele Complete, în care intră variantă definitivă a romanului în cercul întâi şi care vor fi completate în anul următor cu volumele trei şi patru (O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Miniaturi sau Pavilionul canceroşilor, pentru a le numi doar pe cele mai sonore). Lucrează obsesiv la marea epopee Roata Roşie, lucrare monumentală despre prefacerile Rusiei.
După ce fusese protejat de Hruşciov, care văzuse în el singura voce care putea acoperi ecourile politicii staliniste, după ce Gorbaciov i-a redat cetăţenia, Soljeniţîn a devenit unul dintre apropiaţii altui şef de stat sovietic, Vladimir Putin, care i-a acordat prestigiosul Premiu de Stat Rus, chiar cu un an înainte ca Soljeniţîn să moară în locuinţa sa din Moscova, din cauza unei insuficienţe cardiace. La moartea lui, oameni de cultură din lumea întreagă şi mari şefi de stat i-au adus elogii, reafirmându-i statura de mare disident şi de conştiinţă morală a Rusiei şi a Europei deopotrivă. Ziarele din întreaga lume au reamintit parcursul dramatic al scriitorului care, prin dezvăluirile ororilor din gulagurile staliniste, a făcut istorie: orfan de tată, crescut la Rostov pe Don de mama sa, mai târziu student la facultatea de matematică şi atras apoi de litere şi filozofie, profesor, căpitan în armata Rusiei, victimă a regimului concentraţionist din lagărele sovietice, scriitor respectat şi apoi mazilit, portavoce a disidenţei în Occident şi, indiferent de care parte a graniţei, critic intolerant • şi de aceea controversat • al abaterilor de la un aspru cod al onoarei, pe care prea puţini dintre contemporanii lui erau dispuşi să jure. (Alina Purcaru) Citeste mai mult

Descopera istoria. Evul Mediu romanesc

Descopera istoria. Evul mediu romanesc. Din secolul al VII-lea pana la domnia lui Mihai Viteazul Romanii nu sunt un popor al nimanui, care vin de nicaieri si merg niciunde. Evul Mediu romanesc incepe spre finalul etnogenezei (circa 600) si sfarseste odata cu debutul modernitatii (1550-1600). El preia din Antichitate plamada daco?romana si o transforma pe deplin in poporul roman, membru al latinitatii europene, singurul popor romanic situat in Orientul bizantin. Un popor care a ramas depozitarul celor doua trunchiuri de civilizatie, din Apus si din Rasarit, care au definit candva „Republica Crestina” si care definesc inca civilizatia europeana. Cumpără de aici 31.99Lei   Sursa: libris.ro

Amorsarea Revolutiei. Romania anilor ’80 vazuta prin ochii Securitatii

Lucrarea editata de dr. Florian Banu, cercetator la CNSAS, unul din cei mai seriosi istorici care s-au afirmat in ultimul deceniu prin studiile si volumele publicate pe subiecte legate de istoria contemporana a Romaniei – aici fiind inclusa o excelenta teza de doctorat trecuta sub condu-cerea profesorului Dumitru Sandru la Institutul de Istorie „AD Xenopol” din Iasi, urmata de numeroase contributii de tinuta – acopera o perioada recenta, respectiv deceniul care a prefatat Revolutia Romana. Recomandam cu toata caldura si seriozitatea acest volum, iar motivele sunt multiple. In primul rand, trebuie sa subliniem importanta subiectului si faptul ca lucrarea va fi primita cu caldura atat de specialisti, cat si de catre marele public, interesat de subiecte legate de trecutul apropiat. Apoi, trebuie sa luam in considerare documentele in sine, care acopera intervalul 26 februarie 1980 – 19 decembrie 1989, un numar de 141 de note si informari ale Securitatii, in zdrobitoare majoritate inedite, aflate acum in custodia CNSAS. – Prof. univ. dr. Gheorghe Onisoru   Prin identificarea, interpretarea si punerea in circuitul stiintific a unor documente semnificative create de Departamentul Securitatii Statului, institutie fundamentala a defunctului regim comunist, cu privire la starile de spirit a diverse categorii sociale si a starii reale din economia romaneasca a anilor ’80, istoricul Florian Banu a pus, prin lucrarea de fata, la dispozitia cercetarii istorice o categorie de izvoare foarte importanta pentru reconstituirea epocii. Cele 141 de documente incluse in volum acopera paliere diverse ale societatii romanesti, de la situatia si atitudinile tineretului sau lipsurile din comertul cu produse de baza, pana la deficientele de sistem ale economiei de comanda si atitudinea represiva a regimului fata de cele mai timide sau inofensive forme de contestare a ideologiei oficiale. Prin selectia oferita, editorul permite o reconstituire fidela a atmosferei de tensiune continua, de nemultumire constanta a populatiei, concretizata in decembrie 1989 intr-o izbucnire sociala de o intensitate si amploare care a maturat pur si simplu un regim ce parea imuabil. – Prof. univ. dr. Sorin Radu Cumpără de aici 69.00Lei   Sursa: libris.ro

Politicile educationale preuniversitare in Romania interbelica

Monografia Politicile educationale preuniversitare in Romania interbelica, realizata in baza tezei de doctorat sustinuta la Universitatea „Valahia” din Targoviste, reprezinta o analiza complexa a constructiei sistemului educational romanesc unitar in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Desi tema data a fost abordata partial in mai multe lucrari, o analiza integra a invatamantului secundar romanesc lipsea din literatura de specialitate. De aceea demersul Dr. Alexandru Mitru este mai mult decat binevenit, mai ales in contextul discutiilor actuale despre calitatea educatiei si ale noii legislatii de profil din Romania. Autorul a stabilit din start, reiesind din polemicile partidelor si personalitatilor politice si publice in domeniul educatiei, cateva perioade distincte: 1918-1928 (decada bratienista); 1928-1933 (jumatatea de deceniu national-taranista) 1933-1938 si 1938-1940 (perioada de degradare a climatului democratic si cea a monarhiei autoritare), care evidentiaza spiritul discutiilor si cautarilor politice. Lucrarea este structurata in trei capitole, sustinute de introducere, concluzii, bibliografie si un sir de anexe, care reflecta, in mare parte, baza documentara impresionanta a tezei de doctorat. Fiecare capitol este alcatuit din trei-patru subcapitole, care releva o structurare reusita a lucrarii. – Dr. habil. prof. univ. Sergiu Musteata, Dr. habil. prof. univ. Silviu Miloiu Cumpără de aici 50.00Lei   Sursa: libris.ro

Stalin si poporul rus… Vol.1: Premisele instaurarii comunismului

Stalin si poporul rus… Vol.1: Democratie si dictatura in Romania contemporana. Premisele instaurarii comunismului
Procesul de comunizare a Romaniei a urmat un model gandit pana la ultimul detaliu la Kremlin, dar a avut si caracteristicile sale, izvorate din particularitatile istoriei romanesti din prima parte a secolului XX. Abdicarea regelui Mihai I la sfarsitul lui 1947 si proclamarea Republicii Populare Romane imediat dupa aceea nu pot fi intelese fara studierea si analizarea celor peste doua decenii de democratie interbelica si a perioadei tulbure a celui de-al Doilea Razboi Mondial.   In Stalin si poporul rus… Democratie si dictatura in Romania contemporana, Gheorghe Onisoru prezinta succesiunea de regimuri politice – democratic bazat pe Constitutia de la 1923, autoritar al regelui Carol al II-lea in baza Constitutiei de la 1938, statul national-legionar si dictatura antonesciana – care a condus, intr-un final, la actul de la 23 august 1944 si la incheierea Conventiei de Armistitiu cateva saptamani mai tarziu. In acelasi timp, autorul explica imprejurarile instalarii guvernului Petru Groza, primul cabinet cu prezenta comunista semnificativa. Cumpără de aici 62.61Lei   Sursa: libris.ro

Romania sub semnul modernizarii. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I

Romania sub semnul modernizarii – De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859 – 1914) Domniile lui Al.I Cuza si Carol I au starnit de-a lungul timpului – si vor starni in continuare – un mare interes in literatura istorica de specialitate, ca si in dezbaterile publice, in general.   […] Fiecare dintre ei a trait si a actionat, ca sef de stat, in etape diferite ale evolutiei societatii romanesti si in imprejurari deosebite. Fiecare dintre ei si-a pus amprenta, cu personalitatea proprie, asupra timpului cand i-a fost dat sa se afle la conducerea statului. Meritele lor nu pot fi evaluate decat in raport cu cerintele timpului carora a trebuit sa le raspunda. In orice caz, discutia despre modernizarea Romaniei nu poate incepe cu anul 1866 – anul instaurarii domniei lui Carol I –, caci ar insemna sa lasam deoparte tocmai o etapa de baza, definitorie, pentru procesul modernizarii la care ne referim.   Cat priveste rolul foarte important al domnitorului Al. I Cuza in procesul modernizarii Romaniei, in istoria romanilor, in general, sub orice raport, el ramane de necontestat. Inainte de toate, Al. I Cuza, cel ales ca domnitor la Iasi si Bucuresti la 5 si 24 ianuarie 1859, ramane pentru totdeauna in constiinta publica romaneasca un simbol al Unirii, al acestui act de insemnatate exceptionala in istoria romanilor. In al doilea rand, in rastimpul domniei sale, cum trebuie sa recunoastem, s-au concentrat realizari vitale pentru existenta si evolutia statului roman modern, in ansamblul lor, mai importante decat toate cele infaptuite in intreaga domnie a succesorului sau. Este o concluzie pe care o consemneaza in zilele noastre unii reputati istorici de buna credinta.   Precum si sinteza noastra anterioara, de la textul careia porneste, cu modificari si completari semnificative, lucrarea de fata este destinata cu precadere studentilor, dar si profesorilor de istorie, altor categorii de cititori interesati de evolutia societatii romanesti in epoca moderna. – Nicolae Isar

Cumpără de aici
38.00Lei

Sursa: libris.ro

Peliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romane din august 1944

Aurica Simion I. (n. 26 aprilie 1938, satul Candesti, comuna Albestii de Muscel, judetul Arges – d. 1984, Bucuresti) a fost un istoric specializat in istoria contemporana. A activat ca cercetator stiintific la Institutul de studii istorice si social-politice pe langa Comitetul Central al P.C.R. In activitatea sa stiintifica, s-a concentrat pe diverse teme, printre care: activitatile greviste din diferite ramuri industriale din perioada interbelica, aspecte legate de politica interna interbelica, precum si politica externa si relatiile internationale ale Romaniei dinaintea si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.   Lucrarea sa Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romane din 1944 a fost publicata in 1979, la 35 de ani de la evenimentele din august 1944. Aceasta carte a starnit reactii din partea autoritatilor politice ale vremii si a fost retrasa imediat din librarii. Istoricul Ioan Scurtu apreciaza acest volum ca fiind bine documentat stiintific si neincadrabil in directia istoriografica dictata de regimul comunist. Aurica Simion I. a fost cunoscut pentru abordarea sa riguroasa si obiectiva in cercetarile istorice, evitand tendintele propagandistice impuse de regimul comunist. Aceasta i-a adus atat aprecierea colegilor sai istorici, cat si probleme cu autoritatile de la acea vreme.

De-a lungul carierei sale, Aurica Simion I. a publicat numeroase studii si articole in reviste de specialitate, contribuind semnificativ la lntelegerea unor aspecte cruciale ale istoriei Romaniei din secolul XX. Printre temele sale de interes s-au numarat si impactul economic si social al politicilor interbelice, precum si modul in care acestea au influentat evolutiile politice ulterioare. Aurica Simion I. a fost, de asemenea, un mentor pentru tinerii istorici, indrumandu-i si inspirandu-i prin exemplul sau de rigoare stiintifica si dedicare. in ciuda dificultatilor si a cenzurii, el a reusit sa contribuie la dezvoltarea unei perspective mai nuantate si mai critice asupra istoriei recente a Romaniei. Mostenirea sa academica continua sa fie studiata si apreciata, subliniind importanta unei cercetari istorice nepartinitoare.  Citeste mai mult

Carol I al Romaniei – Un monarh devotat

Ceea ce ne propune profesorul Sorin Liviu Damean cu noua sa lucrare este o alta dovada de mare seriozitate. Pentru ca Domnia Sa este un om serios. Deopotriva ca profesor si cercetator. Scrisul sau nu tresare ca apa unui parau de munte. E un scris care invaluie cuvintele, le asterne peste, si ceea ce iese in final e o poveste, povestea unui om, Regele Carol I, care conduce o tara si vede (vede el, dar vedem si noi), cum creste tara in urma lui. Tentatia de a spune ca omul respectiv face totul e mare. O zice Carol insusi in 1893: „Ma intreb, care ar fi fost configuratia Europei, daca eu n-as fi venit in Romania? Aceasta asertiune suna ca o trufie (chiar e, n.n.), dar eu sunt convins ca destinele popoarelor depind adesea doar de un singur om, care este, in acest caz, unealta lui Dumnezeu”. A fost Carol I unealta lui Dumnezeu? El o crede: „Poate si altcineva ar fi putut sa preia aceasta misiune si ar fi putut s-o duca la capat cu mai mult succes, dar ma intreb daca ar fi avut rabdarea si tenacitatea sa ia asupra lui toata osteneala si munca si sa suporte toate luptele si adversitatile. O intreprindere atat de grea depinde adesea mai mult de temperament decat de capacitate”. Regele nostru apare astfel ca o fiinta providentiala, „unsul lui Dumnezeu” din ev mediu, unii dintre contemporanii sai nevazandu-l ca pe o fiinta normala, inzestrata cu sensibilitate. „Dar nu sunt decat un om”, ii spunea el unei americance care in apropierea Pelesului sarise intr-o rapa, gata sa-si franga gatul numai pentru a avea privilegiul sa stranga mana unui rege. „Nu este oare curios ca nimeni, nimeni nu pare sa gandeasca ca sunt si eu om de carne si sange ca toata lumea?” Aici se insela, confundandu-i pe trepadusii care umblau prin castelele regale, de la Peles, Pelisor, Cotroceni sau Foisor, cu „toata lumea”. – prof. univ. dr. Ion Bulei Cumpără de aici 37.05Lei   Sursa: libris.ro

Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac

Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac. Memorii

La vremea lui, comunismul parea vesnic. Nu se intrevedeau solutii de iesire. Pe cat am putut, mi-am amenajat mici spatii de libertate, inevitabil insa limitate si aflate sub supraveghere. Incepand din 1980, nu s-au mai facut nicaieri avansari in sistemul universitar. Era o nedreptate flagranta, care, in ce ma priveste, se traducea si printr-o jena financiara permanenta. De la un an la altul, viata devenea tot mai complicata. Incepand cu painea cea de toate zilele. Oamenii, asezati la cozi nesfarsite in fata magazinelor alimentare goale, asteptau sa se aduca ceva, orice. Maica-mea descoperise la o coada «rezonabila» asa-zisii «carnati de bere», cam suspecti de felul lor, pe care ii imparteam cu cainele. Cainelui chiar ca-i placeau. Evadam, pe cat posibil, din neplacuta realitate citind pe nerasuflate carti frantuzesti. Seara de seara, ascultam cu regularitate Vocea Americii. Am putut urmari astfel filmul intreg al destramarii regimurilor comuniste in Polonia, Ungaria, Cehoslovacia… In presa romaneasca nu se sufla o vorba despre ceea ce se petrecea la doi pasi de noi, de jur imprejurul tarii. Romania parea imobila. Pana intr-o zi, cand totul a explodat, cu o violenta neinchipuita. – Lucian Boia Fragment din cartea „Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac” de Lucian Boia: „LE SPUN UN MIC SECRET CELOR CARE STUDIAZA fenomenul comunist si indeosebi atitudinea intelectualilor fata de regim: nu tot ceea ce apare sub o anume semnatura apartine neaparat autorului respectiv. Mai cu seama in presa de mare tiraj, ziare sau reviste, redactiile ii permiteau sa intervina brutal, eliminand pasaje intregi si asezand altele in locul lor, de multe ori fara a mai cere, macar formal, consimtamantul celui in cauza. Voi da cateva exemple, din „bogata” mea experienta in materie. Cand eram inca student, am participat la o ancheta a Vietii studentesti, nu mai tin minte cu ce tema. Era ceva despre literatura, probabil, fiindca eu spuneam la un moment dat ca imi place foarte mult Marin Sorescu, cu bine-cunoscutul sau poem Eminescu. Toate bune si frumoase, doar ca la data respectiva Marin Sorescu imi era cu totul necunoscut, la fel, bineinteles, si poezia sa. Nu rostisem nici unul dintre cuvintele care mi s-au pus in seama. In ianuarie 1974 a aparut in Magazin istoric un interviu pe care i l-am luat lui Keith Hitchins. Mi-au aratat totusi, inainte de publicare, forrna finala pe care o capatase textul. Pur si simplu, m-am luat cu mainile de par! Fusese complet rescris, cu mai multe pasaje eliminate si cu altele, nu putine, adaugate. Printre altele, Hitchins era pus sa-l laude pe un confrate american, pe care de fapt nu-l aprecia deloc, si sa mai laude, de-a valma, si cativa istorici romani, despre care nici vorba nu fusese in interviu. Printre ei figura, cu nerusinare, pana si directorul revistei. Nu cred ca Cristian Popisteanu va fi pretins asa ceva, probabil ca cineva din redactie s-a gandit ca n-ar fi rau sa se puna bine cu seful. Din fericire, Hitchiris se afla chiar in acele zile la Bucuresti.” Cumpără de aici 22.95Lei   Sursa: libris.ro
error: Continutul este protejat!