Despre castrele Daciei după părăsirea lor de către armata romană
Arheologia și istoria militară a Daciei romane au fost privilegiate de cercetarea românească, e vast şi productiv. Un specific al provinciei a fost amaz (pe la anul 200, aproximativ 12-13% din armata Imperiului roman staționa în Dacia), prin urmare, militarii – singurul corp socio-profesional salariat, cu venituri fixe și regulate – dădeau tonul în cele mai variate aspecte ale vieţii şi civilizației romane. Primii,,romani” din Dacia sunt militarii, primele vetre de romanizare sunt castrele, primii constructori și producători sunt soldații romani, curând secondaţi de colonişti. Adusă astfel, civilizația romană a avut toate avantajele şi toate neajunsurile grabei. Firește, un aer cazon” pluteşte in Dacia, învăluind formele și rezultatele economiei, ale vieții sociale, ale expresiilor cultural-artistice şi chiar lingvistice. Cercetarea arheologică îndelungată a castrelor, cu metodă şi răbdare, alături de cea a oraşelor (mai puțin intensă), descoperă neîncetat mărturiile acestei civilizații.
