Dacii au contribuit cu aproximativ 20% din genetica poporului român

Mai jos sunt câteva idei principale din interviul pe care cercetătorul român Mihai Netea, cercetător și membru al Academiei Regale de Știință din Olanda. De asemenea, o parte din concluziile cercetărilor au apărut într-o carte recentă pe care o puteți cumpăra de aici sau dacă dați click pe poza de mai jos.

O istorie genetica (incompleta) a romanilor – autor Mihai Netea
Mihai Netea – sursa Youtube Hotnews

Iată concluziile:

  • Domeniul geneticii aplicat la popoare sau la populații poate fi afectat din punct de vedere ideologic, ca toate componentele geneticii. Pe de altă parte, avantajul geneticii este acela că rezultatele sunt foarte clare, dau puțin loc interpretării subiective. Cercetarea genetică, ADN-ul este fixat practic și interpretările sunt mult mai ușor să fie obiective.
  • Genetica a folosit teoria eugeniei, a genelor adevărate, care a fost pusă la șfârșitul sec.al XIX-lea- începutul sec. XX, care a fost după aceea la baza anumitor ideologii de extremă dreaptă, fasciste, rasiste, șamd., pe de o parte, a existat și a fost extrem de periculoasă, bineînțeles. Pe de altă parte, ceea ce s-a demonstrat în ultimii ani foarte clar, este că acele teorii, din punct de vedere științific, sunt absolut greșite, sunt absolut nejustificate din punct de vedere științific.
  • Toți avem o fascinație a trecutului. Inclusiv, să zicem, într-o familie. Dacă ești într-o familie, dacă părinții sunt dintr-un anumit loc, ești curios să știi oare de unde or fi părinții, și părinții părinților lor. A ști de unde ne tragem exercită o fascinație profundă.
  • Acum douăzeci de ani au fost dezvoltate metodologiile de izolare a ADN-ului uman din oasele care se găseau în situri arheologice. Și pentru prima dată este posibil să analizăm ADN-ul strămoșilor noștri, ceea ce dă o precizie crescută anumitor ipoteze științifice.
  • E mult mai ușor să vezi cu cine se înrudește cineva, de unde a venit persoana respectivă, din ce fel de familie genetică face parte, ceea ce dă o precizie mult mai mare în special istoriei vechi. Pentru istoria recentă ai documente, o populație anume știi de unde a venit, dar dacă vorbim în special de perioada pre-istorică, deci înaintea documentelor scrise, nu avem astfel de informații, aveam ipoteze, în timp ce acum putem citi practic povestea populațiilor respective, analizând ADN-ul lor.
  • Aceste studii au început acum în jur de 20 de ani și la început au fost câteva grupuri din Europa; trei grupuri, din Germania, Danemarca și Suedia și două grupuri din Statele Unite care au început să facă aceste studii.
  • Din punct de vedere istoric, mai ales în preistorie, regiunea Peninsulei Balcanice, și în special regiunea României este de fapt mult mai importantă și mai interesantă din punct de vedere genetic decât Europa centrală, Germania și Scandinavia.
  • Marile migrații care au venit dinspre Africa și Orientul Mijlociu către Europa, toate au trecut prin Peninsula Balcanică, intrând dinspre Anatolia, urmând culoarul Dunării, din cauză că era fertil, mult mai ușor accesibil. Marile migrații care au venit din Africa și Orientul Mijlociu au urcat pe coridorul Dunării.
  • Am luat legătura cu colegi din România, am intrat în contact cu colegi de la Muzeul de Istorie Națională al Transilvaniei din Cluj, Muzeul Olteniei, Institutul Antropologic din București. Dânșii, fiind arheologi, antropologi lucrau din punct de vedere istoric, antropologic și arheologic pe populațiile care trăiau în România. Ei lucrau la populațiile preistorice de pe teritoriul României si au fost foarte deschiși să colaborăm și să studiem aceste populații nu numai din punct de vedere antropologic, fizionomic șamd, ci și din punct de vedere genetic. Și aceasta a dus, în ultimii zece ani, la mai multe studii pe care le-am făcut cu colegi din România, bineînțeles, dar și cu colegi din Spania, Suedia.
  • Noi am secvenționat pentru prima oară craniul de la Peștera Muierii și am caracterizat în detaliu ADN-ul paleolitic al primilor oameni care au trăit în Europa, acum în jur de 36000 de ani.
  • Craniul de la Peștera cu Oase a fost studiat de colegi din Germania și Statele Unite. În același timp, am făcut și câteva studii la populații românești contemporane, ca să putem face comparația și am arătat omogenitatea românilor din punct de vedere genetic.
  • Practic, sunt extrem de puține diferențe între ardeleni, munteni, etc. Arcul carpatic a fost o barieră genetică foarte penetrabilă, foarte poroasă, foarte slabă, românii din punct de vedere genetic sunt foarte omogeni.
  • Sunt foarte omogeni între ei, dar în același timp există o mare asemănare din punct de vedere genetic cu popoarele din jurul nostru.
Craniul de la Pestera Muierii – sursa Mattias Jakobsson, Facebook
  • Dar ce ne deosebește de popoarele din jurul nostru?
  • Din punct de vedere genetic, aproape nimic. Ne deosebește limba, cultura, de acolo vine conștiința națională, faptul că ne simțim altfel decât vecinii noștri maghiari sau bulgari sau sârbi.
  • Populația maghiară și populația română, din punct de vedere genetic, sunt foarte apropiate. Noi vedem că există o bază genetică foarte solidă a populațiilor europene, care vine din paleolitic, neolitic și epoca bronzului, după aceea, diferențele care au venit în ultimele două mii de ani, cu populațiile migratoare care vin în timpul evului mediu dinspre est, inclusiv maghiarii, au o influență genetică minimă asupra populațiilor.
  • Câteodată ele își pot impune limba, numele țării. Bulgaria – bulgarii au fost o populație turcică care și-a impus numele asupra populației slave care trăia în acel moment pe teritoriul Bulgariei, dar nu își impun genetica.
  • Dacă ne uităm la genetica populațiilor din jurul nostru, este o populație extrem de veche care vine din zorii omenirii în Europa și care s-a schimbat din punct de vedere genetic foarte puțin, în ultimii două mii de ani.
  • Nu există gene asiatice în genomul românilor de astăzi.
  • S-au făcut câteva studii și sunt poate unul sau doi indivizi unde există o idee de genom asiatic, de exemplu, ultima mare migrație care vine din Asia pe teritoriul Europei și care – spre deosebire de celelalte migrații – nu a venit ca o populație cuceritoare, să ne gândim la huni, la avari, maghiari, bulgari, sunt populații războinice care vin dinspre Asia spre teritoriile Europei, dar ele sunt contopite practic în populația autohtonă, sunt complet asimilate în câteva secole.
  • Cumanii sau maghiarii au gene categoric asiatice la venirea lor în Europa, dar în două,trei sute de ani ele sunt contopite în populația majoritară pe care o subjugaseră.
  • Ultima mare migrație din Europa, o populație care nu vine ca niște cuceritori, este populația romă, și în populația romă se vede foarte clar încă un substrat sud-asiatic.
  • Genetica populației rome este în momentul acesta 70% europeană.
  • Am păstrat ceva gene din populația care a creat cultura Cucuteni?
  • Absolut. Marile culturi neolitice. Dacă e să ne gândim la genetica românilor, sunt trei populații de bază care formează genetica românilor.
  • Cam 30% din genetica românilor este populația paleolitică care a migrat în urmă cu 50000 de ani în Europa – oase de la Peștera Cioclovina și Peștera Muierii.
  • Urmează o mare migrație neolitică care vine din Orientul Mijlociu și care aduce agricultura și creșterea animalelor și care formează unele dintre cele mai înfloritoare culturi neolitice din Europa pe teritoriul României, cultura Vinca, cultura Boian și mai târziu, în neoliticul mijlociu, cultura Cucuteni.
  • Cultura Cucuteni este, probabil, cea mai impresionantă cultură neolitică europeană, în care satele ajung să aibă până la 50000 de locuitori, impresionant de dezvoltate.
  • În momentul când omul modern a migrat în Europa s-a întâlnit cu populațiile de Neanderthal care trăiau aici de 700 000 de ani. Trebuie să ne gândim că noi am fost practic noii veniți care am înlocuit populația de Neanderthal care exista deja și trăia de 700.000 de ani în Europa.
  • Omul de Neanderthal a trăit în Europa de vreo 15 ori mai mult decât am trăit noi, ca om modern. Dacă e să ne gândim la climatul Europei, la tipul de infecții care sunt în Europa, acestea sunt foarte diferite de cele din Africa.
  • În momentul când au ajuns în Europa, ca toți oamenii, oameni se amestecă unii cu alții, a fost un amestec clar cu Neanderthal, de exemplu craniul de la Peștera cu Oase este al unui urmaș al înrudirii dintre omul modern și omul de Neanderthal și, bineînțeles, populația de om modern era mult mai numeroasă.

Controverse despre originea aromânilor

  • Au fost câteva studii foarte bine făcute de colegii din Spania, care au studiat populațiile aromâne, împreună cu populațiile din jur care, bineînțeles, și-au dat acordul și nu au reușit să le deosebească de populațiile din jurul lor.
  • Din punct de vedere genetic nu putem face niciun fel de ipoteză cum că aromânii ar fi români plecați în ultimele secole sau că au fost o populație vorbitoare de limba latină care migrează în sud.
  • Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că în momentul în care Imperiul Roman ocupă Dacia și avem provinciile Imperiului Roman la sud și la nord de Dunăre, nu trebuie să ne uităm la Dunărea de acum 2000 de ani ca la Dunărea de acum.
  • Conștiința națională română vede Dunărea ca granița românismului, granița latinității de unde pornesc Bulgaria, Serbia care sunt țări slave.
  • În momentul în care s-a format poporul roman, primii pași în sinteza daco-romană, dacii sunt și ei o populație vorbitoare de limbă indo-europeană care ajung pe teritoriul României abia în epoca bronzului, deci ei formează celelalte 20% din structura genetică a poporului român, ei sunt o ramură a tracilor, și tracii, împreună cu dacii, bineînțeles, trăiesc pe ambele maluri ale Dunării.
  • Părerea mea personală este că primii pași ai formării limbii române s-au făcut pe ambele maluri ale Dunării. Și Dunărea reprezenta mai mult o coloană vertebrală decât o graniță în acest proces.
Vezi articolul despre slavi in editia din iunie 2022 a continutului nostru premium.
  • Acest proces de contopire, de formare a limbii române pas cu pas din latina vorbită, a fost întrerupt, cred eu, de marile migrații, care încep în sec. V, VI, întâi vin hunii, după aceea vin goții, și apoi vin slavii.
  • Hunii și goții au o influență extrem de efemeră asupra populațiilor autohtone, dar marea migrație slavă care începe cu sec. VI, VII și se continuă până prin secolul X are o influență extrem de importantă asupra sudului Europei.
  • Fiindcă slavizează o parte importantă a Peninsulei Balcanice. Eu cred că populațiile slave, care numeric sunt mult mai importante decât celelalte populații venite anterior și care au un impact scăzut asupra populațiilor autohtone, ele la un moment dat intră inclusiv pe teritoriul României, are loc o importantă influență asupra populației daco-romane, nu putem vorbi de limba română până când anumite influențe slave nu sunt integrate în populația daco-romană.
  • În special când slavii sunt urmați de cumani, probabil că inclusiv influența slavilor asupra românilor ar fi fost mult mai mare dacă nu ar fi existat migrația cumană care vine câteva secole mai târziu și care împinge o parte a populației slave spre sudul Dunării. Și părerea mea este că, cel puțin așa cred, dar, încă o dată, sper că mă iartă colegii istorici care știu mai bine decât mine, părerea mea este că migrația slavă masivă care are loc spre teritoriile din sudul Dunării și formează, Serbia, Bulgaria șamd mai târziu, împinge populațiile romanice care trăiau în direct contact cu ceea ce va deveni poporul roman în nordul Dunării și le împing în nordul Greciei, în munții Epirului.
  • Dar eu cred că aromânii au fost cu noi împreună în primele faze ale formării poporului roman și apoi au fost împinși de migrațiile ulterioare din evul mediu timpuriu spre nordul Greciei.
  • Noi nu suntem cu nimic mai apropiați de populațiile albaneze decât suntem de populația ucraineană. Care populație ucraineană formează în timpul neoloticului împreună cu întregul nord-est al României, și se întinde până la sud, și se continuă cu cultura Boian, formează cultura Cucuteni.
  • Dacă poporul român s-ar fi format exclusiv în sudul Dunării, migrând apoi în nord, ar fi trebuit să vedem un astfel de semnal genetic care nu se vede.
  • Eu cred că în importante momente din istorie a existat o continuitate între populațiile vorbind limbă romanică – deja nu mai era limbă latină – în nordul și sudul Dunării, de unde vedem anumite influențe lingvistice minime, cuvinte din limba albaneză, care cred că sunt o rămășiță a acelor perioade inițiale.
  • Dar părerea mea e că poporul român, în principal, se formează în Transilvania, Oltenia, partea vestică a Munteniei, inclusiv o componentă din sudul Dunării care se continuă aici.
  • Cred că Moldova și partea estică a Valahiei vor deveni românești treptat. Acolo este o mult mai puternică interacțiune și cu populația slavă. Nu erau munți acolo și pentru orice populație migratoare era mai ușor să se aciueze la șes.
  • Până la urmă componenta demografică mult mai puternică a românilor trăind la munte și coborând înapoi și reocupând partea de câmpie, practic duce la actuala conformație geografică a României.

Cât de mult suntem daci sau traci și cât din genomul nostru este alcătuit din genele populațiilor paleolitice și neolitice autohtone? Citeste mai mult

Pe când slavii băteau la porțile limesului dunărean…

Putem zice, fără exagerare, că nici nu poate fi vorba de popor român înainte de absorbirea elementelor slave de către populația băștinașă romană în cursul secolelor VI-X.

Ion Bogdan

(discursul de recepție la Academia Română)

Am amintit în scrierile precedente despre cele trei faze de năvălire ale popoarelor barbare în spațiul nord dunărean, printre care am adus aminte și de slavi, vechi popor indo-european, rămânând a ne preocupa de ei într-o lucrare aparte datorită marelui impact produs asupra civilizației române. Dintre toate neamurile care s-au așezat în Dacia, după retragerea aureliană, nici unul nu are atâta însemnătate pentru istoria poporului nostru, precum slavii, ei jucând în ținuturile dunărene rolul pe care l-au împlinit în apus neamurile germanice. Astfel, în parcursul acestui articol dorim să urmărim câteva puncte cheie din procesul năvălirii, stăpânirii, coabitării și asimilării neamului slav cu romanitatea dunăreană și carpatică, anume: toponimia, moștenirea lexicală, așezările, cultura ceramică, riturile religioase. Citeste mai mult

Sclavia în Dacia

Captivii de război constituiau o categorie aparte, aveau un statul special. ,,Erau siliți la cele mai grele munci, iar viața le era mereu în primejdie. Acești captivi nu se aflau la dispoziția vreunui particular, ci în puterea regelui, a statului. Este foarte probabil că regii daci, angajați într-un mare efort constructiv, acordau o deosebită atenție acestei componente a prăzii de război. Munca servilă avea o anumită însemnătate în economie, dar era departe de a avea pondere asupra muncii libere în vreun domeniu”. Citeste mai mult

Originile îndoielnice ale tăblițelor de plumb de la Sinaia

În 1873 a fost începută construcția castelului Peleș. Potrivit unei legende urbane, transmisă prin viu grai din generație în generație, în timpul lucrărilor de pregătire a terenului pentru construirea castelului a fost descoperit un tezaur format din mai multe plăcuțe de aur cu înscrisuri și desene. Așa că regele Carol I a dat ordin ca acestea să fie topite, fie pentru a face rost de fonduri pentru construirea castelului, fie pentru a ajuta la efortul de război în cadrul Războiului de Independență din 1877-1878. Citeste mai mult

Când apar slavii în orbita dunăreană?

Slavii nu au sosit pentru prima dată în părțile noastre doar odată cu secolul VI ci, în număr mic, ei ajung încă înaintea acestui secol în Dacia prin diferite infiltrații. Patria lor primitivă a fost ținutul cuprins între Vistula, Niprul mijlociu, Lacurile Mazuriene și acelea dintre afluenții Narewului și ai Prieptului și Carpații galițieni, teritoriu ce corespundea aproximativ cu Polonia de azi și regiunea de vest a Ucrainei. Inițial viziunea lor toată era focusată asupra Imperiului Bizantin și a opulenței acestuia, primele incursiuni ale slavilor în zona sud-estică a Europei fiind notată în anii 520-530 în perioada în care erau așezați în nordul Mării Negre, năvălirile lor fiind realizate în cârdășie cu avarii și alte popoare nomade. Treptat se apropie tot mai mult de frontiera dunăreană a bizantinilor și încep să se instaleze între Carpați, Dunăre și Marea Neagră în anii 570-580, iar din 650 ocupă și Ardealul. Citeste mai mult

Românii și aportul lor în bătălia de pe râul Kalka

În anul 1221, generalii mongoli Jebei și Sudebei se aflau în expediție cu o armată de 20.000 de oameni prin Azerbaidjan și Georgia. Câștigând numeroase bătălii împotriva unor inamici superiori din punct de vedere numeric, Jebei și Sudebei își împart armata – Jebei merge la gurile Niprului, în timp ce Subedei se deplasează către peninsula Crimeea. Cumanii, popor înfrânt de hoarda mongolă, îi înștiințează pe prinții regiunilor Rusiei Kievene de iminența atacului mongolilor. Citeste mai mult

Attila – căpetenia hunilor

Scriitorul Iordanes ne spune despre Attila că era spătos, avea capul mare, nasul turtit, fața arămie și purta pe cap o coroană de fier ruginit. Contemporanii, îngroziți de puterea și de jafurile armatei lui, i-au atribuit acestuia denumirea de „ciocanul lumii” și „biciul lui Dumnezeu”. În realitate însă nu era atât de cumplit precum îi era faima, ci dimpotrivă dădea dovadă de o oarecare aplecare spre aprecierea culturii, fiind un cunoscător al civilizației romane, apreciind unele bunuri ale ei, el fiind deasemenea și un bun cap politic și un mare general, imperiul său întinzându-se pe o suprafață enormă, de la părțile apusene, până la Nistru, și aproape întreg bazinul Dunării mijlocii și inferioare. Moartea lui Attila însă în 453, duce la destrămarea imperiului construit de el, urmașii săi fiind lipsiți de o bună strategie de coordonare a moștenirii lăsate de Attila, ei nereușind să păstreze nici unitatea dar nici alianțele cu gepizii și ostrogoții care în cele din urmă se vor revolta, iar în 454 coaliția gepizilor conduși de Ardarich îi înving pe huni la Nedao, ceea ce a dus la risipirea hunilor. Beneficiarii au fost ostrogoții, și în special gepizii, cea de a treia ramură a triburilor gotice. Citeste mai mult

Rusia Kieveană – sămânța aspirațiilor imperialiste ale Rusiei ultimului mileniu

Letopisețul Laurențian, una dintre cele mai cunoscute versiuni ale Cronicii vremurilor trecute, surprinde în detaliu momentul în care Oleg reușește să pună mâna pe Kiev, declarând acest oraș ca fiind mama tuturor orașelor rusești:

He then came to the hills of Kiev, and saw how Askold and Dir reigned there.(…)They killed Askold and Dir, and after carrying them to the hill, they buried them there, on the hill now known as Hungarian, where the castle of Ol’ma now stands. Over that tomb Ol’ma built a church dedicated to St. Nicholas, but Dir’s tomb is behind St. Irene’s. Oleg set himself up as prince in Kiev, and declared that it should be the mother of Russian cities. ” Citeste mai mult

Soldați daci din trupele auxiliare romane în Egipt – de la cucerirea Daciei până în secolul 7 d.Hr.

În urma cuceririi și a anexării provinciei Dacia la Imperiul Roman, dacii au fost încorporați în armata romană pentru a spori potențialul militar roman, pentru a asigura granițele și integritatea teritoriului și pentru a întregi efortul militar care a dispărut ca o consecință a celor două războaie. Istoriografia românească cuprinde informații prin care politica romană și noua frontieră avea nevoie de întărire, însă, în provincia Dacia au fost atestați daci care aveau statutul de soldat astfel reiese că erau pregătiți pentru a apăra și a asigura integritatea teritoriului pe care aceștia îl ocupau. În restul imperiului, multitudinea de daci atestați avea statutul de soldat, erau privilegiați ceea ce rezultă o mai mare vizibilitate din punct de vedere epigrafic.  Unii daci au fost identificați în teritoriile romane ajunși în Imperiu fie prin deportări, fie prin  recrutări militare succesive, prizonieri, refugiați, sclavi sau chiar ca și oameni liberi. Prezența acestora reiese din atestări epigrafice precum dedicații, diplome militare, ostarca, epitafuri, grafitti.  Citeste mai mult

Așezările, hotarele și populația în Dacia romană

Cele mai impunătoare clădiri din interiorul orașelor erau cele publice. Curia reprezenta sediu consiliului municipal, clădirile municipale ale administrației provinciale, tabulariile, adică birourile administrative, templele și construcțiile destinate folosirii publice precum: terme, magazii municipale; clădirile augustalilor, ale colegiilor profesionale. Fiecare oraș avea câte un forum. De obicei, în această zonă se găsea ridicat un templu pentru zeii protectori ai orașului. Forul reprezenta centrul vieții publice a orașului. Aici se țineau adunările populare și tot de aici porneau procesiunile publice. Tot în for se făceau judecățile și se încheiau tranzacțiile comerciale. Forul cuprindea și statuile împăraților, guvernatorilor sau a procuratorilor provinciei și a patronilor orașului, a magistraților și/sau a cetățenilor de vază din oraș. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!