Aromânii – scurt istoric

Aromânii, denumiți în unele scrieri din Evul Mediu și vlahi, sunt o populație ce s-a situat inițial la sud de Dunăre. Istoria lor, așa cum o cunoaștem azi, începe în vremea împăratului Traian care a atacat și cucerit poporul dac condus de Decebal. Romanizarea acestor popoare va da naștere mai multor grupuri: românii – popor situat la nord de Dunăre și în Dobrogea, aromânii, meglenoromânii și istroromânii – popoare situate la sud de Dunăre.

Limbile romanice din Balcani – sursa wikimedia

Despre originea românilor din balcani, inclusiv perioada în care poporul s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Roman, putem citi în scrierile din secolul al XI-lea ale unui demnitar bizantin, Kekaumenos. În legătură cu aromânii, acesta relatează cum poporul de lângă Dunăre și râul Sava, o zonă greu accesibilă, s-a prefăcut supus poporului roman ce tocmai sosise pe teritoriul dac. În realitate însă, au prădat așezările romanilor, motiv pentru care aceștia din urmă au întors armele împotriva lor. Înfrânți, vlahii nu au avut altă scăpare decât să-și părăsească teritoriul, împrăștiindu-se în teritoriile cunoscute la vremea aceea ca Epir, Macedonia și Elada. Citeste mai mult

Istorie Veche va publica articole despre istoria comunitatilor de romani din afara Romaniei

Site-ul https://istorieveche.ro o sa includa si articole despre istoria comunitatilor de romani din afara granitelor Romaniei. Acestia trec printr-un proces nemilos de deznationalizare si de stergere a identitatii in statele natale in care locuiesc. O data cu desfiintarea Ministerului pentru Romanii de Pretutindeni si a Institutului Eudoxiu Hurmuzachi in 2020 si a inlocuirii acestora cu Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, este imperios necesar ca aceste comunitati de romani sa nu piarda cultura materiala si imateriala in interiorul statelor vecine ale Romaniei: Serbia, Ungaria, Ucraina si Bulgaria. Citeste mai mult

Ansamblul de la Curtea Domnească a Târgoviștei este restaurat cu metode de lucru din vechime. Turnul Chindiei, în haină nouă

Vlad Dracul, fiul lui, Vlad Ţepeş, Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu sunt doar o parte dintre voievozii a căror istorie se leagă de Curtea Domnească a Târgoviștei. Vechea capitală valahă a cunoscut și bătălii cu Mehmet Cuceritorul sau Sinan Pașa, dar se număra printre centrele importante al diplomației medievale. Istoria se învață cel mai bine din povești, iar locul mustește de trecut. De ce nu știm să ne promovăm mai bine? Tot Europa ne ajută și aici. La Curtea Domnească se fac lucrări de restaurare pe bani europeni. Citeste mai mult

Războaiele purtate de Mircea cel Bătrân – a doua parte

Bătălia de pe râul Argeş (1395)

Conştient de posibilitatea unui nou atac turcesc asupra sa, Mircea va încheia la data de 7 martie 1395 la Braşov, o alianţă militară, de sprijin reciproc, între el şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Răspunsul lui Baiazid nu se va lăsa mult așteptat. În primavara anului 1395, acesta lansează o nouă campanie împotriva Ţării Româneşti. Armata turcă de circa 40.000 de oşteni va fi susţinută şi de circa 8.000 de oşteni sârbi conduşi de către regele Marko Kraljevic (1371-1395) şi nobilul acestuia Constantin Dragas Dejanović (n. 1365 – d.1395). Armata turcă invadează ţara pe la Orşova, de unde se vor deplasa, terorizând ţinuturile, spre Curtea de Argeş, capitala ţării la acea vreme. Oştile lui Mircea vor hărţui neîncetat armata turcă, aplicând şi strategia pământului ars. După mai multe ciocniri, la data de 17 mai 1395 se dă bătălia de pe râul Argeş, undeva în aproprierea capitalei. După o luptă grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea se vede nevoit să se retragă spre munţi. Se pare că ajutorul solicitat lui Sigismund nu a sosit la timp sau nu a sosit deloc. În acelaşi timp Baiazid îşi retrage oastea, în mare parte decimată şi se repliază la sud de Dunăre. În bătălia de pe râul Argeş îşi vor pierde viaţa şi regele Marko Kraljevic, eroul legendar al sârbilor şi supusul lui, Constantin Dragas Dejanović.
Nereuşind să transforme ţara în paşalâc, Baiazid vă gasi o situaţie de compromis, numindu-l domn al ţării pe Vlad I, cel care va fi sprijinit în domnie de facţiunea boierilor opozanţi politicii lui Mircea. Vlad I acceptă suzeranitatea otomană şi se obligă la plata unui tribut anual.
Situaţia devine ciudată în ţară, Mircea şi Vlad I vor fi domni în acelaşi timp (dualism al puterii).
Sigismund de Luxemburg intervine cu întârziere, abia în cursul lunii iulie 1395, când se angajează într-o serie de lupte, împotriva turcilor cantonaţi în ţară. Cu acest prilej cucereşte cetatea Turnu, unde va instala o garnizoană maghiară.
La sfârşitul anului 1395, pentru a-şi reface oastea epuizată, Mircea se retrage în Ţara Bârsei. Acum va avea loc primul atac turcesc asupra Transilvaniei, atac conceput în ideea capturării sau uciderii lui Mircea. Ar fi interesant de ştiut dacă Vlad I, a participat la această acțiune, documentele timpului tac asupra acestui fapt.
În primăvara şi vara anului 1396, Mircea, ajutat de către un corp de oaste transilvănean, va duce lupte împotriva lui Vlad I, sprijinit de contingente turce, dar fără nici un rezultat. Citeste mai mult

Marea Unire sub oblăduirea regelui Ferdinand

Fragment din cartea Ferdinand I. Colectia Centenarului Marii Uniri – autor Cristian Mosneanu

Perioada 1916 – 1918 este plină de grele încercări pentru întreaga Europă. Războiul, apariţia războiului, care la începutul secolului XX era de neconceput, a făcut mai multe victime decât orice conflagraţie de până atunci din istorie. Totuşi, în această vâltoare, o rază de speranţă se întrezărea.

Ferdinand I – sursa foto ColoRostariu

Marile imperii ale Austro-Ungariei, Rusiei şi Turciei, precum şi Regatul Prusiei s-au prăbuşit. Ca atare, dreptul popoarelor la autodeterminare va înlocui deciziile politice ale Marilor Puteri impuse de fiecare dată injust şi cu arma. Marea Unire de la 1918, cel mai important eveniment din istoria milenară a românilor, s-a realizat sub oblăduirea regelui Ferdinand I care a sacrificat aproape tot din viaţa personală în detrimentul realizării idealului poporului român, popor care l-a adoptat şi care l-a iubit atât de mult. Sub ocârmuirea acestui conducător atât de loial poporului său, românii din Vechiul Regat au trecut prin urgia celei mai înfiorătoare desfăşurare armată din câte se văzuseră până atunci în istorie. Regele Ferdinand angrenează ţara într-un război contra ţării sale natale, sfârtecându-şi inima, sperând ca la sfârşitul lui din trupul ţării să facă parte alte teritorii locuite dintotodeauna de români. Vorbim aici de Transilvania, Banat şi Bucovina. Nici regele şi nici un alt român nu visa ca la sfârşitul războiului, România să se întregească cu toate teritoriile istorice româneşti. Ne referim aici şi la alipirea Basarabiei. Unirea tuturor teritoriilor s-a făcut sub stindardul şi supravegherea lui Ferdinand care, fără excepţie, a luat doar decizii care aveau în prim plan pe români. Citeste mai mult

Războaiele purtate de Mircea cel Bătrân – prima parte

Fragment din cartea Mircea cel Batran – Colectia Centenarul Unirii, de Cristian Mosneanu

Bătălia de la Kossovopolje (1389)

După înfrângerea suferită de către otomani în bătălia de la Plocnik (1387), purtată împotriva sârbilor, Murad I îşi va reface oastea la Philippoulis (Plovdiv) până în primavara anului 1389. De aici îşi va deplasa armata pe traseul Velbuzd, Preseve şi Gjilan spre Priştina, unde va ajunge la 14 iunie. Sârbii conduşi de către prinţul Lazăr Hrebeljanovic (1371 – 1389), aflând de intențiile otomanilor vor crea o alianţă creştină din care vor face parte cotingente sârbe, albaneze, croate, bosniace, maghiare şi române. Citeste mai mult

Monumente pierdute. „Turnul circular” de la Sarmizegetusa Regia

Fragment din A. Pețan, Monumente pierdute. „Turnul circular” de la Sarmizegetusa Regia (Arheovest VIII, 1. 2020, 221-230)

Este bine știut că imaginea actuală a ruinelor de la Sarmizegetusa Regia diferă de cea care putea fi văzută în sec. al XIX-lea sau începutul sec. XX. Pe de-o parte într-un sens bun, pentru că în ultimele decenii monumentele din zona centrală a situluiau fost curățate de vegetație în mare măsură și multe structuri noi au fost scoase la iveală. Pe de alta, într-un sens nefericit, deoarece au dispărut construcții importante, distruse fie de trecerea timpului, fie în timpul programului de restaurare și conservare dela începutul anilor ’80. În această ultimă categorie se încadrează un monument astăzi foarte puțin cunoscut: „turnul circular” de la sud de fortificația de piatră. Citeste mai mult

Bustul Reginei Maria, adus de la Balcic în 1940, a fost amplasat în faţa Muzeului de Artă din Constanța

Bustul Reginei Maria, operă din 1932 a sculptorului Oscar Han, a fost amplasat în faţa Muzeului de Artă din Constanţa după ce timp de 80 de ani a stat în subsolurile instituţiei.

Regina Maria – sursa ColoRostariu

Iniţial, opera de artă a împodobit piaţeta din piatră de calcar din oraşul Balcic, situată pe actuala stradă Cerno More, care coboară pre Portul Vechi, în apropierea fostei Primării, o monumentală construcţie Art Deco a  arhitectei Henrietta Delavrancea- Gibory (şi care astăzi adăposteşte Muzeul de Istorie şi Arheologie). Bustul Reginei Maria a fost comandat de ultimul primar român al Balcicului, Octavian Moşescu, cel care a fost edil în 1931-1932 şi 1938-1940. Citeste mai mult

Cetatea Halmyris – secolele II – VII d.Hr.

Cetatea Halmyris, aflată în apropierea comunei Murighiol, judeţul Tulcea, este prima aşezare de pe Dunărea dobrogeană căreia i se cunoaşte stratigrafia de la stâncă la vegetalul actual; nu mai puţin de 15 niveluri de locuire, perfect identificate arheologic şi cronologic documentează astfel o locuire neîntreruptă de la o modestă aşezare indigenă la castrul roman timpuriu şi apoi la cetatea romano-bizantină.

Atenta cercetare stratigrafică de la Halmyris şi-a demonstrat din plin eficienţa în alcătuirea catalogului ceramic, permiţând confirmarea sau nuanţarea datărilor şi gruparea coerentă a unor serii tipologice. Mai ales materialul ceramic târziu, confirmă şi completează rezultatele săpăturilor din alte situri dobrogene în care cercetării stratigrafice i s-a dat o atenţie deosebită. Amintesc în acest sens doar de Histria , Tropaeum Traiani şi Iatrus. Citeste mai mult

Domnia lui Mircea cel Bătrân

Mircea, “principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, după cum ȋl numea istoricul german Leunclavius are o domnie lungă, care ȋnsumează 32 de ani. Urcă pe tronul Ţării Româneṣti după moartea fratelui său, Dan, la data de 23 septembrie 1386 cu care a fost coregent până atunci. Ţara se găsea la sfârṣitul secolului XIII ȋn plină dezvoltare datorită politicii promovate de către ȋnaintaṣii lui. Mircea va continua să consolideze economia ṣi principalele instituţii ale țării: Administraţia, Armata ṣi Biserica. Citeste mai mult