Reutilizarea civilă a castrelor abandonate
Dacă în viitor, cercetările vor atesta reutilizări pentru locuire şi mai târzii decât veacurile XI-XII, glisarea limitei temporale „în sus” va fi de cel mai bun augur, determinând o mai complexă şi completă urmărire a fenomenului; totodată, reutilizările atestate în veacurile anterioare vor putea fi poate mai profund percepute.
Am exclus desigur din discuţie simplele suprapuneri ale castrelor de construcţii medievale ori moderne care nu ar fi avut nicio relevanţă, deoarece reprezentau altceva decât fenomenul şi mecanismele acestuia pe care ne propusesem să le urmărim. Am fi făcut bineînţeles excepţie – căci exemple nu putem oferi acum din spaţiul fostei provincii Dacia – în cazurile când respectivele construcţii, chiar suprapuneri fiind, ar fi fost plasate acolo într-o evidentă relaţie cu fostul zid de incintă al castrului, căruia i-ar fi incumbat fie un simplu rol de împrejmuire-marcare a proprietăţii, fie şi-ar fi recăpătat destinaţia defensivă (contra animalelor sau duşmanilor).