curiozitati despre daci

Cunoștințe de astronomie la daci. Câteva considerații despre Sarmizegetusa Regia

Articolul face parte din Astronomia străbunilor. Arheoastronomie și etnoastronomie pe teritoriul României, iar autoarea este doamna Aurora Petan. Mai jos reproducem un fragment si atasam in PDF si articolul original de pe academia.edu.

[Deceneu] le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomiei. (Iordanes, Getica, 79)

Autorii antici au consemnat informații legate de cunoștințele de astronomie ale dacilor, însă vreme îndelungată aceste relatări au părut fanteziste. Cercetările arheologice de după cel de-al Doilea Război Mondial, desfășurate în special în zona cetăților dacice din Munții Șureanu, au venit să confirme faptul că dacii erau într-adevăr preocupați de astronomie și dețineau cunoștințe în domeniu, cel puțin la nivelul unei categorii restrânse de inițiați. Citeste mai mult

Matrița de la Sarmizegetusa Regia

Matrița de la Sarmizegetusa Regia este foarte importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea are o valoare artistică ieșită din comun prin calitatea reprezentărilor pe care le conține. În al doilea rând, ea se adaugă grupului limitat de artefacte similare care au supraviețuit din antichitate şi care aduc informații suplimentare despre meşteşugul orfevrăriei şi toreuticii, despre obiectele care erau produse prin tehnologia reliefurilor imprimate pe tabla metalică. Prin publicarea ei, odată cu datele tehnice – măsurătorile – care o definesc, cresc vizibil şansele ca în viitor să fie posibilă identificarea unor obiecte lucrate pe ea, în urma cercetărilor arheologice sau chiar aflate deja în muzeele lumii. În al treilea rând, prin prezenţa sa în capitala Regatului dacic, ea reprezintă o probă suplimentară a conectării acestui spațiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de cea mai bună calitate din antichitate. Citeste mai mult

Dacii au contribuit cu aproximativ 20% din genetica poporului român

Mai jos sunt câteva idei principale din interviul pe care cercetătorul român Mihai Netea, cercetător și membru al Academiei Regale de Știință din Olanda. De asemenea, o parte din concluziile cercetărilor au apărut într-o carte recentă pe care o puteți cumpăra de aici sau dacă dați click pe poza de mai jos.

O istorie genetica (incompleta) a romanilor – autor Mihai Netea
Mihai Netea – sursa Youtube Hotnews

Iată concluziile:

  • Domeniul geneticii aplicat la popoare sau la populații poate fi afectat din punct de vedere ideologic, ca toate componentele geneticii. Pe de altă parte, avantajul geneticii este acela că rezultatele sunt foarte clare, dau puțin loc interpretării subiective. Cercetarea genetică, ADN-ul este fixat practic și interpretările sunt mult mai ușor să fie obiective.
  • Genetica a folosit teoria eugeniei, a genelor adevărate, care a fost pusă la șfârșitul sec.al XIX-lea- începutul sec. XX, care a fost după aceea la baza anumitor ideologii de extremă dreaptă, fasciste, rasiste, șamd., pe de o parte, a existat și a fost extrem de periculoasă, bineînțeles. Pe de altă parte, ceea ce s-a demonstrat în ultimii ani foarte clar, este că acele teorii, din punct de vedere științific, sunt absolut greșite, sunt absolut nejustificate din punct de vedere științific.
  • Toți avem o fascinație a trecutului. Inclusiv, să zicem, într-o familie. Dacă ești într-o familie, dacă părinții sunt dintr-un anumit loc, ești curios să știi oare de unde or fi părinții, și părinții părinților lor. A ști de unde ne tragem exercită o fascinație profundă.
  • Acum douăzeci de ani au fost dezvoltate metodologiile de izolare a ADN-ului uman din oasele care se găseau în situri arheologice. Și pentru prima dată este posibil să analizăm ADN-ul strămoșilor noștri, ceea ce dă o precizie crescută anumitor ipoteze științifice.
  • E mult mai ușor să vezi cu cine se înrudește cineva, de unde a venit persoana respectivă, din ce fel de familie genetică face parte, ceea ce dă o precizie mult mai mare în special istoriei vechi. Pentru istoria recentă ai documente, o populație anume știi de unde a venit, dar dacă vorbim în special de perioada pre-istorică, deci înaintea documentelor scrise, nu avem astfel de informații, aveam ipoteze, în timp ce acum putem citi practic povestea populațiilor respective, analizând ADN-ul lor.
  • Aceste studii au început acum în jur de 20 de ani și la început au fost câteva grupuri din Europa; trei grupuri, din Germania, Danemarca și Suedia și două grupuri din Statele Unite care au început să facă aceste studii.
  • Din punct de vedere istoric, mai ales în preistorie, regiunea Peninsulei Balcanice, și în special regiunea României este de fapt mult mai importantă și mai interesantă din punct de vedere genetic decât Europa centrală, Germania și Scandinavia.
  • Marile migrații care au venit dinspre Africa și Orientul Mijlociu către Europa, toate au trecut prin Peninsula Balcanică, intrând dinspre Anatolia, urmând culoarul Dunării, din cauză că era fertil, mult mai ușor accesibil. Marile migrații care au venit din Africa și Orientul Mijlociu au urcat pe coridorul Dunării.
  • Am luat legătura cu colegi din România, am intrat în contact cu colegi de la Muzeul de Istorie Națională al Transilvaniei din Cluj, Muzeul Olteniei, Institutul Antropologic din București. Dânșii, fiind arheologi, antropologi lucrau din punct de vedere istoric, antropologic și arheologic pe populațiile care trăiau în România. Ei lucrau la populațiile preistorice de pe teritoriul României si au fost foarte deschiși să colaborăm și să studiem aceste populații nu numai din punct de vedere antropologic, fizionomic șamd, ci și din punct de vedere genetic. Și aceasta a dus, în ultimii zece ani, la mai multe studii pe care le-am făcut cu colegi din România, bineînțeles, dar și cu colegi din Spania, Suedia.
  • Noi am secvenționat pentru prima oară craniul de la Peștera Muierii și am caracterizat în detaliu ADN-ul paleolitic al primilor oameni care au trăit în Europa, acum în jur de 36000 de ani.
  • Craniul de la Peștera cu Oase a fost studiat de colegi din Germania și Statele Unite. În același timp, am făcut și câteva studii la populații românești contemporane, ca să putem face comparația și am arătat omogenitatea românilor din punct de vedere genetic.
  • Practic, sunt extrem de puține diferențe între ardeleni, munteni, etc. Arcul carpatic a fost o barieră genetică foarte penetrabilă, foarte poroasă, foarte slabă, românii din punct de vedere genetic sunt foarte omogeni.
  • Sunt foarte omogeni între ei, dar în același timp există o mare asemănare din punct de vedere genetic cu popoarele din jurul nostru.
Craniul de la Pestera Muierii – sursa Mattias Jakobsson, Facebook
  • Dar ce ne deosebește de popoarele din jurul nostru?
  • Din punct de vedere genetic, aproape nimic. Ne deosebește limba, cultura, de acolo vine conștiința națională, faptul că ne simțim altfel decât vecinii noștri maghiari sau bulgari sau sârbi.
  • Populația maghiară și populația română, din punct de vedere genetic, sunt foarte apropiate. Noi vedem că există o bază genetică foarte solidă a populațiilor europene, care vine din paleolitic, neolitic și epoca bronzului, după aceea, diferențele care au venit în ultimele două mii de ani, cu populațiile migratoare care vin în timpul evului mediu dinspre est, inclusiv maghiarii, au o influență genetică minimă asupra populațiilor.
  • Câteodată ele își pot impune limba, numele țării. Bulgaria – bulgarii au fost o populație turcică care și-a impus numele asupra populației slave care trăia în acel moment pe teritoriul Bulgariei, dar nu își impun genetica.
  • Dacă ne uităm la genetica populațiilor din jurul nostru, este o populație extrem de veche care vine din zorii omenirii în Europa și care s-a schimbat din punct de vedere genetic foarte puțin, în ultimii două mii de ani.
  • Nu există gene asiatice în genomul românilor de astăzi.
  • S-au făcut câteva studii și sunt poate unul sau doi indivizi unde există o idee de genom asiatic, de exemplu, ultima mare migrație care vine din Asia pe teritoriul Europei și care – spre deosebire de celelalte migrații – nu a venit ca o populație cuceritoare, să ne gândim la huni, la avari, maghiari, bulgari, sunt populații războinice care vin dinspre Asia spre teritoriile Europei, dar ele sunt contopite practic în populația autohtonă, sunt complet asimilate în câteva secole.
  • Cumanii sau maghiarii au gene categoric asiatice la venirea lor în Europa, dar în două,trei sute de ani ele sunt contopite în populația majoritară pe care o subjugaseră.
  • Ultima mare migrație din Europa, o populație care nu vine ca niște cuceritori, este populația romă, și în populația romă se vede foarte clar încă un substrat sud-asiatic.
  • Genetica populației rome este în momentul acesta 70% europeană.
  • Am păstrat ceva gene din populația care a creat cultura Cucuteni?
  • Absolut. Marile culturi neolitice. Dacă e să ne gândim la genetica românilor, sunt trei populații de bază care formează genetica românilor.
  • Cam 30% din genetica românilor este populația paleolitică care a migrat în urmă cu 50000 de ani în Europa – oase de la Peștera Cioclovina și Peștera Muierii.
  • Urmează o mare migrație neolitică care vine din Orientul Mijlociu și care aduce agricultura și creșterea animalelor și care formează unele dintre cele mai înfloritoare culturi neolitice din Europa pe teritoriul României, cultura Vinca, cultura Boian și mai târziu, în neoliticul mijlociu, cultura Cucuteni.
  • Cultura Cucuteni este, probabil, cea mai impresionantă cultură neolitică europeană, în care satele ajung să aibă până la 50000 de locuitori, impresionant de dezvoltate.
  • În momentul când omul modern a migrat în Europa s-a întâlnit cu populațiile de Neanderthal care trăiau aici de 700 000 de ani. Trebuie să ne gândim că noi am fost practic noii veniți care am înlocuit populația de Neanderthal care exista deja și trăia de 700.000 de ani în Europa.
  • Omul de Neanderthal a trăit în Europa de vreo 15 ori mai mult decât am trăit noi, ca om modern. Dacă e să ne gândim la climatul Europei, la tipul de infecții care sunt în Europa, acestea sunt foarte diferite de cele din Africa.
  • În momentul când au ajuns în Europa, ca toți oamenii, oameni se amestecă unii cu alții, a fost un amestec clar cu Neanderthal, de exemplu craniul de la Peștera cu Oase este al unui urmaș al înrudirii dintre omul modern și omul de Neanderthal și, bineînțeles, populația de om modern era mult mai numeroasă.

Controverse despre originea aromânilor

  • Au fost câteva studii foarte bine făcute de colegii din Spania, care au studiat populațiile aromâne, împreună cu populațiile din jur care, bineînțeles, și-au dat acordul și nu au reușit să le deosebească de populațiile din jurul lor.
  • Din punct de vedere genetic nu putem face niciun fel de ipoteză cum că aromânii ar fi români plecați în ultimele secole sau că au fost o populație vorbitoare de limba latină care migrează în sud.
  • Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că în momentul în care Imperiul Roman ocupă Dacia și avem provinciile Imperiului Roman la sud și la nord de Dunăre, nu trebuie să ne uităm la Dunărea de acum 2000 de ani ca la Dunărea de acum.
  • Conștiința națională română vede Dunărea ca granița românismului, granița latinității de unde pornesc Bulgaria, Serbia care sunt țări slave.
  • În momentul în care s-a format poporul roman, primii pași în sinteza daco-romană, dacii sunt și ei o populație vorbitoare de limbă indo-europeană care ajung pe teritoriul României abia în epoca bronzului, deci ei formează celelalte 20% din structura genetică a poporului român, ei sunt o ramură a tracilor, și tracii, împreună cu dacii, bineînțeles, trăiesc pe ambele maluri ale Dunării.
  • Părerea mea personală este că primii pași ai formării limbii române s-au făcut pe ambele maluri ale Dunării. Și Dunărea reprezenta mai mult o coloană vertebrală decât o graniță în acest proces.
Vezi articolul despre slavi in editia din iunie 2022 a continutului nostru premium.
  • Acest proces de contopire, de formare a limbii române pas cu pas din latina vorbită, a fost întrerupt, cred eu, de marile migrații, care încep în sec. V, VI, întâi vin hunii, după aceea vin goții, și apoi vin slavii.
  • Hunii și goții au o influență extrem de efemeră asupra populațiilor autohtone, dar marea migrație slavă care începe cu sec. VI, VII și se continuă până prin secolul X are o influență extrem de importantă asupra sudului Europei.
  • Fiindcă slavizează o parte importantă a Peninsulei Balcanice. Eu cred că populațiile slave, care numeric sunt mult mai importante decât celelalte populații venite anterior și care au un impact scăzut asupra populațiilor autohtone, ele la un moment dat intră inclusiv pe teritoriul României, are loc o importantă influență asupra populației daco-romane, nu putem vorbi de limba română până când anumite influențe slave nu sunt integrate în populația daco-romană.
  • În special când slavii sunt urmați de cumani, probabil că inclusiv influența slavilor asupra românilor ar fi fost mult mai mare dacă nu ar fi existat migrația cumană care vine câteva secole mai târziu și care împinge o parte a populației slave spre sudul Dunării. Și părerea mea este că, cel puțin așa cred, dar, încă o dată, sper că mă iartă colegii istorici care știu mai bine decât mine, părerea mea este că migrația slavă masivă care are loc spre teritoriile din sudul Dunării și formează, Serbia, Bulgaria șamd mai târziu, împinge populațiile romanice care trăiau în direct contact cu ceea ce va deveni poporul roman în nordul Dunării și le împing în nordul Greciei, în munții Epirului.
  • Dar eu cred că aromânii au fost cu noi împreună în primele faze ale formării poporului roman și apoi au fost împinși de migrațiile ulterioare din evul mediu timpuriu spre nordul Greciei.
  • Noi nu suntem cu nimic mai apropiați de populațiile albaneze decât suntem de populația ucraineană. Care populație ucraineană formează în timpul neoloticului împreună cu întregul nord-est al României, și se întinde până la sud, și se continuă cu cultura Boian, formează cultura Cucuteni.
  • Dacă poporul român s-ar fi format exclusiv în sudul Dunării, migrând apoi în nord, ar fi trebuit să vedem un astfel de semnal genetic care nu se vede.
  • Eu cred că în importante momente din istorie a existat o continuitate între populațiile vorbind limbă romanică – deja nu mai era limbă latină – în nordul și sudul Dunării, de unde vedem anumite influențe lingvistice minime, cuvinte din limba albaneză, care cred că sunt o rămășiță a acelor perioade inițiale.
  • Dar părerea mea e că poporul român, în principal, se formează în Transilvania, Oltenia, partea vestică a Munteniei, inclusiv o componentă din sudul Dunării care se continuă aici.
  • Cred că Moldova și partea estică a Valahiei vor deveni românești treptat. Acolo este o mult mai puternică interacțiune și cu populația slavă. Nu erau munți acolo și pentru orice populație migratoare era mai ușor să se aciueze la șes.
  • Până la urmă componenta demografică mult mai puternică a românilor trăind la munte și coborând înapoi și reocupând partea de câmpie, practic duce la actuala conformație geografică a României.

Cât de mult suntem daci sau traci și cât din genomul nostru este alcătuit din genele populațiilor paleolitice și neolitice autohtone? Citeste mai mult

Sclavia în Dacia

Captivii de război constituiau o categorie aparte, aveau un statul special. ,,Erau siliți la cele mai grele munci, iar viața le era mereu în primejdie. Acești captivi nu se aflau la dispoziția vreunui particular, ci în puterea regelui, a statului. Este foarte probabil că regii daci, angajați într-un mare efort constructiv, acordau o deosebită atenție acestei componente a prăzii de război. Munca servilă avea o anumită însemnătate în economie, dar era departe de a avea pondere asupra muncii libere în vreun domeniu”. Citeste mai mult

Soldați daci din trupele auxiliare romane în Egipt – de la cucerirea Daciei până în secolul 7 d.Hr.

În urma cuceririi și a anexării provinciei Dacia la Imperiul Roman, dacii au fost încorporați în armata romană pentru a spori potențialul militar roman, pentru a asigura granițele și integritatea teritoriului și pentru a întregi efortul militar care a dispărut ca o consecință a celor două războaie. Istoriografia românească cuprinde informații prin care politica romană și noua frontieră avea nevoie de întărire, însă, în provincia Dacia au fost atestați daci care aveau statutul de soldat astfel reiese că erau pregătiți pentru a apăra și a asigura integritatea teritoriului pe care aceștia îl ocupau. În restul imperiului, multitudinea de daci atestați avea statutul de soldat, erau privilegiați ceea ce rezultă o mai mare vizibilitate din punct de vedere epigrafic.  Unii daci au fost identificați în teritoriile romane ajunși în Imperiu fie prin deportări, fie prin  recrutări militare succesive, prizonieri, refugiați, sclavi sau chiar ca și oameni liberi. Prezența acestora reiese din atestări epigrafice precum dedicații, diplome militare, ostarca, epitafuri, grafitti.  Citeste mai mult

Organizarea administrativă și militară a Daciei Romane

În teritoriul pe care l-au cucerit romanii se ridică o mulțime de fortificații de pământ și piatră, însă multe din ele au rămas neterminate. Cercetările arheologice au scos la suprafață cărămizi cu însemne ale unităților militare care staționau în zonă. Pe râul Târgului de la Voinești, la nord de actualul Câmpulung-Muscel a fost identificat un castru în care s-au găsit două țigle cu ștampilele legiunii XI Claudia și cohortei I Flavia Commagenorum. Un castellum s-a descoperit la Rucăr. Acesta era situat în fața unui important pas de înălțime, Rucăr-Bran, spre Transilvania. Acesta controla drumul ce urca spre munți de-a lungul râului Dâmbovița. Din această zonă s-au identificat cărămizi cu ștampila cohortei II Flavia Bessorum. Citeste mai mult

Civilizația și cultura dacilor

Istoricii au reliefat adesea că una din trăsăturile specifice zonei capitalei dacice este numărul mare de obiecte din fier. Prin urmare, bronzul, fierul argintul nu au fost excluse din prelucrare. Prin urmare din aceste metale se făceau unelte, precum coasele, secerile de bronz și de fier, arme precum săbiile de fier, obiecte de cult, obiecte de mobilier precum un candelabru de bronz care a fost descoperit la Crăsani; diferite podoabe și monede de argint. ,,Datele arheologice arată că producția atelierelor de făurire de la Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia era, cel puțin spre sfârșitul sec. I p. Chr., una dintre cele mai însemnate din întreg spațiul european antic. Pentru restul cetăților dacice din Munții Orăștiei, cantitatea de obiecte din fier este, de asemenea, remarcabilă. În prezent, în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și al Muzeului Civilizației Dacice și Romane se află peste 3000 de artefacte dacice din fier. Dacă includem și materialele de construcție (cuie, piroane, ținte, verigi, balamale etc.), numărul lor aproape că se dublează”. Materia primă a atelierelor de făurărie erau turtele din fier (lupele) care se obțineau cu ajutorul cuptoarelor de redus minereul. Există o probabilitate ca reducere să se facă în preajma  locurilor de exploatare. ,,La Sarmizegetusa Regia şi în jurul său au fost descoperite peste 400 de lupe din fier, întregi sau fragmentare (jumătăţi de lupe), cu o greutate însumată de cca. 2500 kg”. Când lupele ajungeau în atelier erau încălzite pe vetre special amenajate pentru a fi transformate în lingouri, prin lovituri repetate cu baroasele și astfel se obțineau diferite forme piramidale, paralelipipedice, cilindrice etc. Citeste mai mult

Mahaira și Rhompaea – arme mai puțin cunoscute ale tracilor

Puțin cunoscute însă des întâlnite în lumea tracilor și apoi a dacilor, romanilor și grecilor, armele care au înscris Tracia în rândul popoarelor războinice se înregistrează ca obiect de studiu al multor istorici dornici să pătrundă mentalitatea militară a popoarelor antice. Reconstituirea aspectelor militare ale civilizației tracice oferă un amplu tablou al gândirii războinice în spațiul ocupat de această populație, al dezvoltării artei militare și al profilului războinicului trac. Acest luptător notoriu în epocă, s-a distins nu doar prin temperamentul vulcanic, ci și prin preferința pentru săbiile și pumnalele curbe fapt ce l-a individualizat în panoul-mozaic al luptătorilor Antichității, caracteristici rămase mai apoi în conștiința și metoda de luptă a dacilor. Citeste mai mult

Amfiteatrul roman de la Drobeta

Am vorbit cu arheologul Florian Matei-Popescu despre sesiunea de săpături arheologice care se desfășoară chiar în aceste zile la Drobeta. Am reușit să aflăm câteva informații punctuale despre ce descoperiri au făcut în amfiteatrul care este prezent pe scenă 100 din columna lui Traian. Iată răspunsurile mai jos:

Istorie Veche: De când au început săpăturile arheologice din acest an de la Drobeta și cât mai durează?

Florian Matei-Popescu: Am început săpăturile pe 11 aprilie, speram să încheiem spre 15 iunie, maxim 1 iulie.

IV: Când ați început săpăturile anul acesta ați avut un anumit obiectiv pe care l-ați urmărit?

FMP: Dezvelirea totală a amfiteatrului și cercetarea integrală a laturilor de SV și NV, doar parțial cercetate în campaniile din 2012-2017. Dezvelirea integrală a Porții de Sud, încheierea cercetării în fața porții de nord, nefinalizată inițial. Citeste mai mult

Narses, draconarius al sciților

Conform lui Alexandru Madgearu în lucrarea Militari ,,sciți” și ,,daci” în Egipt, Italia și Palestina în secolele VI-VII p.Chr,  este prezentată ipoteza unei unități militare, care a fost alcătuită din militari recrutați din provincia Scythia. Acest fapt reiese din numeroasele atestări documentare  pe papiri descoperiți în Egipt. Aceștia conțin informații din diferite sfere de interes precum: social, politic, militar, economic etc. Astfel, autorul analizează opt papiri datați în secolul al VI-lea ,,care atestă o unitate de ,,sciți”. Întinderea cronologică a acestor papiri începe cu cel mai vechi, datând anii 546-548 cu proveniență din satul Aphrodites, de lângă Antaiopolis din Egiptul de Mijloc, iar cel mai recent care datează din 567-570, din Antaiopolis. Este interesant de menționat faptul că din această serie doar un singur papirus are o datare mai largă, iar acesta cuprinde o chitanță de cheltuieli de la Apollonopolis, care face referire la Narses draconarius al sciților, ,,Narsê drakonaríou tôn Skuqôn.”[5] Numele Narses era destul de întâlnit, avea originea armeană și a fost purtat  civili, militari dar și de celebrul eunuc al lui Iustinian. Draconarius era cel care purta stindardul draco, cel cu cap de lup și corp de șarpe. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!