Dacia Romana

Negocierile cu Dacii: O inscripție datată din anii 212-217 d.Hr. despre Marcus Ulpius Celerinus

În perioada Daciei romane, relațiile dintre Imperiul Roman și triburile dacice au fost complexe, caracterizate atât de conflicte, cât și momente de pace. Un exemplu semnificativ al acestor interacțiuni este cazul lui Marcus Ulpius Celerinus, un interpret roman care a jucat un rol important în negocierile cu dacii în timpul domniei împăratului Septimius Severus. Articolul „Negotiating with the Dacians. The Case of M. Ulpius Celerinus, interpres Dacorum” analizează viața și cariera acestui personaj, oferind o perspectivă asupra importanței interpreților în relațiile diplomatice ale Romei. Citeste mai mult

Inscriptii care vorbesc despre prezenta dacilor in trupele auxiliare romane

Inscripțiile oferă informații valoroase despre unitățile auxiliare de daci și despre recrutarea acestora în armata romană. Iată câteva aspecte relevante:

1. Unități auxiliare de daci: Inscripțiile atestă existența unui număr important de unități auxiliare formate din daci, care erau staționate în diferite colțuri ale Imperiului Roman. Aceste unități auxiliare erau compuse din soldați daci care își desfășurau activitatea militară sub comanda romană în diverse provincii ale Imperiului.

2. Recrutarea în armata romană: Inscripțiile menționează că daci au fost trimiși în grupuri mici în diferite unități din armatele provinciale ale Imperiului Roman. Acești daci au fost recrutați pentru a servi în diverse regiuni ale Imperiului, precum Britannia, Germania, Pannonia, Moesia Superior, Egipt, Africa, Mauretania și altele.

3. Participarea la unități prestigioase: Unele inscripții indică faptul că daci au fost selectați pentru a face parte din unități prestigioase ale armatei romane, cum ar fi garda de equites singulares Augusti sau chiar garda pretoriană. Acest lucru demonstrează că daci au avut o contribuție semnificativă în cadrul unor unități militare de elită ale Imperiului Roman.

4. Recrutare continuă: Inscripțiile sugerează că recrutarea de daci în armata romană a continuat și în secolul al III-lea, indicând faptul că Dacia a furnizat în mod constant recruți pentru a servi în diverse unități militare ale Imperiului. Citeste mai mult

Toponimia Daciei romane

Toponimia Daciei romane face referire atât la așezările civile și castre deoarece în cele mai multe cazuri pe lângă acestea s-au stabilit și așezări civile. Cu toate acestea, adesea unele așezări extrem de importante din punct de vedere militar, edilitar, economic sunt anonime.

Studiul așezărilor rurale este la fel de important ca studiul așezărilor urbane deoarece aici trăia cea mai mare parte a populației provinciei care aducea o contribuție enormă la viața economică de exemplu prin agricultură și ramificațiile ei. Așadar, așezările rurale sunt atestate pe întreg teritoriu al provinciei Dacia.  Datorită cercetărilor arheologice se cunoaște un număr mare de așezări rurale. Sursele epigrafice și nu numai fac cunoscută o parte din aceste așezări, unele având o importanță mai mare precum: Micăsasa, Cristești, Cioroiu Nou etc. însă, cele mai multe rămân anonime. Tot necunoscute sunt și informațiile asupra statutului juridic al acestor așezări, asemănător celor enumerate anterior, multe dintre ele cu o importanță deosebită, de exemplu: Alburnus Maior, Germisara, Salinae, etc. Citeste mai mult

Despre castrele Daciei după părăsirea lor de către armata romană

Arheologia și istoria militară a Daciei romane au fost privilegiate de cercetarea românească, e vast şi productiv. Un specific al provinciei a fost amaz (pe la anul 200, aproximativ 12-13% din armata Imperiului roman staționa în Dacia), prin urmare, militarii – singurul corp socio-profesional salariat, cu venituri fixe și regulate – dădeau tonul în cele mai variate aspecte ale vieţii şi civilizației romane. Primii,,romani” din Dacia sunt militarii, primele vetre de romanizare sunt castrele, primii constructori și producători sunt soldații romani, curând secondaţi de colonişti. Adusă astfel, civilizația romană a avut toate avantajele şi toate neajunsurile grabei. Firește, un aer cazon” pluteşte in Dacia, învăluind formele și rezultatele economiei, ale vieții sociale, ale expresiilor cultural-artistice şi chiar lingvistice. Cercetarea arheologică îndelungată a castrelor, cu metodă şi răbdare, alături de cea a oraşelor (mai puțin intensă), descoperă neîncetat mărturiile acestei civilizații. Citeste mai mult

Armata Daciei

După reorganizarea provinciilor realizată de Hadrian şi după naşterea Daciei Porolissensis, fiecare dintre cele trei provincii aveau propria armată, institutionalizată sub forma unui exercitus, atestate pe legenda monedelor din timpul lui Hadrian. Cea mai consistentă sursă pentru registrele armatelor provinciale din Dacia rămân diplomele militare, descoperite în număr foarte mare în ultima perioadă.

Remarcabil pentru întreaga armată a provinciilor dacice, dar mai ales pentru cea a Daciei Porolissensis, este procentajul semnificativ al trupelor de cavalerie şi mixte. Aceasta vine să confirme atât caracterul puternic militarizat al graniței nord-dunărene, cât şi o strategie de răspuns rapid și control al zonei în fața amenințărilor din jurul provinciei. Citeste mai mult

Cele trei provincii ale Daciei organizate de Hadrian

Începutul domniei lui Hadrian (117-138) prileju- ieşte conflicte semnificative cu sarmații și dacii care trăiau în jurul provinciei Traianice, cărora le cade vic- timă chiar guvernatorul C. Iulius Quadratus Bassus (117-118?), iar împăratul se vede nevoit să ia măsuri drastice de reorganizare. După înfrângerea barbarilor, sub extraordinara comandă a lui Q. Marcius Turbo, împăratul decide să abandoneze teritoriile din Muntenia şi sudul Moldovei anexate de Traian Moe- siei Inferior, să reconfigureze teritoriile din Oltenia şi sud-estul Ardealului în provincia Dacia Inferior, provincia Traiană devenind Dacia Superior. Cândva între noiembrie 119 şi aprilie 123, nordul extrem (la nord de cursul râurilor Mureş şi Aries) devine o a treia provincie, Dacia Porolissensis. Citeste mai mult

Dacia – Ultima frontieră a romanităţii – cea mai mare expoziţie a MNIR din ultimii 20 de ani – a doua parte

Sursa: MNIR

Expoziția „Dacia – Ultima frontieră a romanității” reprezintă cea mai mare colecție de obiecte antice descoperite în zona dintre Arcul Carpatic și Dunărea de Jos în ultimii 20 de ani. Aceasta este rezultatul colaborării între 45 de muzee din România și Republica Moldova, sub coordonarea specialiștilor de la Muzeul Național de Istorie a României. Vizitatorii au oportunitatea de a explora istoria timpurie a acestei regiuni europene, descoperind informații despre cultura și civilizația europeană, precum și despre interacțiunea și influența diferitelor civilizații. Expoziția acoperă o perioadă extinsă, începând de mult înainte de nașterea lui Cristos, și oferă dovezi despre prezența romană în Moesia Inferior (actuala Dobrogea) și despre Provicia Romană Dacia. Vezi mai jos a doua parte a documentarului realizat de Agerpres. Citeste mai mult

Dacia – Ultima frontieră a romanităţii – cea mai mare expoziţie a MNIR din ultimii 20 de ani – prima parte

Sursa: MNIR

Expoziția „Dacia – Ultima frontieră a romanității” prezintă obiecte antice descoperite în zona dintre Arcul Carpatic și Dunărea de Jos, oferind informații despre istoria și evoluția culturilor din regiune, începând de la epoca fierului până la perioada Imperiului Roman de Răsărit. Expoziția este rezultatul colaborării a 45 de muzee din România și Republica Moldova, coordonată de specialiștii Muzeului Național de Istorie a României și explorează procesul de formare a civilizației dacice sub influența diverselor factori externi precum contactele cu lumea greacă, interacțiunea cu sciții și conviețuirea cu celții în Transilvania.Vezi prima parte a documentarului mai jos. Citeste mai mult

Sarcofag roman vechi de 1700 de ani, distrus cu excavatorul în cimitirul din Alba Iulia

Una dintre cele mai mari ”descoperiri arheologice” din Alba Iulia, din ultima perioadă, a fost făcută cu excavatorul. Un sarcofag rar, cu inscripție și cu un decor cu chipul Medusei a fost făcut bucați în timpul săpăturilor pentru extinderea cimitirului municipal. 

Zona în sine este sit arheologic și potrivit legii era nevoie de o săpătură arheologică preventivă. 

Mai exact acesta a fost scos din pământ cu excavatorul și depozitat într-o parte a cimitirului.

Mai mult de atât, o bucată din capacul unui sarcofag ce ar fi aparținut unui copil era aruncat într-o altă parte a cimitirului, iar alte fragmente împrăștiate prin zonă și chiar în groapa în care trebuia lasat sicriul unei persoane decedate. Citeste mai mult

România e pe cale să obțină certificare UNESCO asupra a 1.500 de km din limesul Imperiului Roman

123 de comune din 16 județe pot fi recalificate după standardele patrimoniului universal, ca urmare a unui efort documentar de un deceniu pentru recunoașterea anticului Limes Dacic, frontiera fortificată romană. 

Frontierele romane (Frontiers of the Roman Empire – FRE) măsoară în jurul Mediteranei peste 7.000 km. Cea mai lungă graniță cunoscută este cea estică, suprapusă peste teritoriul actual al României și care are circa 1.500 de km. De-a lungul acestei linii, cercetările arheologice din ultimii 130 ani au documentat rămășițe de fortificații mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri.

În 2014, asamblarea acestor descoperiri într-o poveste coerentă a devenit un obiectiv al Programului Național Limes, iar din 2016, când au venit primele finanțări de la stat, o mână de oameni încăpățânați din mai multe instituții de profil din țară au lucrat în permanență ca să alcătuiască dosarul de includere pe listele UNESCO. Este vorba de 285 de situri, dispuse de-a lungul frontierei mixte a Limesului Dacic.  Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!