Dacia

Cercetarea Templelor Dacice: O Privire asupra Distrugerii lor

În Transilvania de Sud-Est se găsesc ruinele Sarmizegetusei Regia, fostă capitală a Regatului Dac. Acest loc, plin de istorie, a atras atenția cercetătorilor, mai ales când vine vorba despre soarta templelor sale sacre. Un studiu relativ recent explorează această temă, întrebând: „Cine a distrus templele dacice?” In fotografie sunt urme de lovire si distrugere ale soarelui de andezit (sursa: blog Dacica)

Urme de lovire si distrugere ale soarelui de andezit (sursa: blog Dacica)

Contextul

Sarmizegetusa Regia a fost un centru important atât politic, cât și spiritual pentru daci, în perioada dintre secolul I î.Hr. și I d.Hr. Ruinele sale, aflate într-un peisaj frumos, sunt mărturia unei civilizații impresionante. Printre aceste ruine, templele distruse ies în evidență, oferind indicii despre un trecut complicat. Citeste mai mult

Reutilizarea civilă a castrelor abandonate

Dacă în viitor, cercetările vor atesta reutilizări pentru locuire şi mai târzii decât veacurile XI-XII, glisarea limitei temporale „în sus” va fi de cel mai bun augur, determinând o mai complexă şi completă urmărire a fenomenului; totodată, reutilizările atestate în veacurile anterioare vor putea fi poate mai profund percepute.
Am exclus desigur din discuţie simplele suprapuneri ale castrelor de construcţii medievale ori moderne care nu ar fi avut nicio relevanţă, deoarece reprezentau altceva decât fenomenul şi mecanismele acestuia pe care ne propusesem să le urmărim. Am fi făcut bineînţeles excepţie – căci exemple nu putem oferi acum din spaţiul fostei provincii Dacia – în cazurile când respectivele construcţii, chiar suprapuneri fiind, ar fi fost plasate acolo într-o evidentă relaţie cu fostul zid de incintă al castrului, căruia i-ar fi incumbat fie un simplu rol de împrejmuire-marcare a proprietăţii, fie şi-ar fi recăpătat destinaţia defensivă (contra animalelor sau duşmanilor). Citeste mai mult

Armata Daciei

După reorganizarea provinciilor realizată de Hadrian şi după naşterea Daciei Porolissensis, fiecare dintre cele trei provincii aveau propria armată, institutionalizată sub forma unui exercitus, atestate pe legenda monedelor din timpul lui Hadrian. Cea mai consistentă sursă pentru registrele armatelor provinciale din Dacia rămân diplomele militare, descoperite în număr foarte mare în ultima perioadă.

Remarcabil pentru întreaga armată a provinciilor dacice, dar mai ales pentru cea a Daciei Porolissensis, este procentajul semnificativ al trupelor de cavalerie şi mixte. Aceasta vine să confirme atât caracterul puternic militarizat al graniței nord-dunărene, cât şi o strategie de răspuns rapid și control al zonei în fața amenințărilor din jurul provinciei. Citeste mai mult

Cele trei provincii ale Daciei organizate de Hadrian

Începutul domniei lui Hadrian (117-138) prileju- ieşte conflicte semnificative cu sarmații și dacii care trăiau în jurul provinciei Traianice, cărora le cade vic- timă chiar guvernatorul C. Iulius Quadratus Bassus (117-118?), iar împăratul se vede nevoit să ia măsuri drastice de reorganizare. După înfrângerea barbarilor, sub extraordinara comandă a lui Q. Marcius Turbo, împăratul decide să abandoneze teritoriile din Muntenia şi sudul Moldovei anexate de Traian Moe- siei Inferior, să reconfigureze teritoriile din Oltenia şi sud-estul Ardealului în provincia Dacia Inferior, provincia Traiană devenind Dacia Superior. Cândva între noiembrie 119 şi aprilie 123, nordul extrem (la nord de cursul râurilor Mureş şi Aries) devine o a treia provincie, Dacia Porolissensis. Citeste mai mult

Dacia – Ultima frontieră a romanităţii – cea mai mare expoziţie a MNIR din ultimii 20 de ani – a doua parte

Sursa: MNIR

Expoziția „Dacia – Ultima frontieră a romanității” reprezintă cea mai mare colecție de obiecte antice descoperite în zona dintre Arcul Carpatic și Dunărea de Jos în ultimii 20 de ani. Aceasta este rezultatul colaborării între 45 de muzee din România și Republica Moldova, sub coordonarea specialiștilor de la Muzeul Național de Istorie a României. Vizitatorii au oportunitatea de a explora istoria timpurie a acestei regiuni europene, descoperind informații despre cultura și civilizația europeană, precum și despre interacțiunea și influența diferitelor civilizații. Expoziția acoperă o perioadă extinsă, începând de mult înainte de nașterea lui Cristos, și oferă dovezi despre prezența romană în Moesia Inferior (actuala Dobrogea) și despre Provicia Romană Dacia. Vezi mai jos a doua parte a documentarului realizat de Agerpres. Citeste mai mult

Dacia – Ultima frontieră a romanităţii – cea mai mare expoziţie a MNIR din ultimii 20 de ani – prima parte

Sursa: MNIR

Expoziția „Dacia – Ultima frontieră a romanității” prezintă obiecte antice descoperite în zona dintre Arcul Carpatic și Dunărea de Jos, oferind informații despre istoria și evoluția culturilor din regiune, începând de la epoca fierului până la perioada Imperiului Roman de Răsărit. Expoziția este rezultatul colaborării a 45 de muzee din România și Republica Moldova, coordonată de specialiștii Muzeului Național de Istorie a României și explorează procesul de formare a civilizației dacice sub influența diverselor factori externi precum contactele cu lumea greacă, interacțiunea cu sciții și conviețuirea cu celții în Transilvania.Vezi prima parte a documentarului mai jos. Citeste mai mult

Semnificația statuilor de daci pe Arcul lui Constantin cel Mare – impactul trupelor auxiliare de daci asupra creștinismului

Conferința privind „Semnificația statuilor de daci pe Arcul lui Constantin cel Mare – impactul trupelor auxiliare de daci asupra creștinismului” și „Împărați romani de origine traco-geto-dacă – impactul traco-geto-dacilor asupra Romei și Imperiului Roman” a avut loc la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” pe data de 9 mai 2023, ora 18:00. Evenimentul a fost prezentat de către Leonard VELESCU, doctor în istoria artei la École Pratique des Hautes Études (Paris-Sorbona) și profesor la Universitatea din Pitești.

Conferința a avut ca scop principal readucerea în atenția publicului a comunicărilor științifice prezentate de-a lungul timpului la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” despre subiecte legate de istoria dacilor, arta, sculptura și arhitectura romană. Pe lângă acestea, au fost prezentate și informații istorice și artistice noi.

Printre temele abordate s-au numărat semnificația statuilor de daci de pe Arcul lui Constantin cel Mare și impactul trupelor auxiliare de daci asupra creștinismului. De asemenea, s-a discutat despre împărații romani de origine traco-geto-dacă și influența pe care traco-geto-dacii au avut-o asupra Romei și Imperiului Roman. Citeste mai mult

Descoperind Enigma Fețelor Albe: O Călătorie în Regatul Dacic

Fețele Albe, o zonă pitorească situată în apropierea Grădiștii Muncelului, ascunde secrete vechi de secole. Această așezare antică, amplasată pe terasele abrupte de deasupra văii, a atras interesul cercetătorilor și pasionaților de istorie de-a lungul timpului. În acest articol, vom explora descoperirile și investigațiile arheologice care au dezvăluit treptat informații despre această așezare misterioasă.

Locatia sitului Fețele Albe
Sursa: Revisting Fețele Albe, an important Dacian site near Sarmizegetusa Regia

Prima mențiune scrisă despre ruinele de la Fețele Albe aparține procuratorului fiscal Paul Török, care a vizitat acest loc în vara anului 1803. Trimis de autoritățile habsburgice pentru a investiga descoperirea unor comori monetare de către localnici în apropierea ruinelor de la Grădiștea Muncelului, Török a descris ceea ce a găsit acolo într-un raport datat 26 august, scris în limba latină. El a identificat trei terase largi suspendate deasupra văii, pe care se puteau vedea resturi de ziduri, numeroase blocuri de piatră și cărămizi răspândite, interpretând aceste ruine ca fiind ale unei mici cetăți. Printre blocurile observate acolo, a identificat unul înscris cu două litere și alte două blocuri cu reprezentări figurative (două picioare de capră și un nod). Rolul acestei cetăți ar fi fost să supravegheze cetatea de pe Dealul Grădiștii, accesul la ea dinspre poalele dealului și o mare parte din drumul care ducea de la această cetate către satele din valea Grădiștii. Török recunoaște că nu știe unde era drumul de acces spre cetatea de la Fețele Albe, din cauza poziției deasupra prăpastiei teraselor cu ruine. Citeste mai mult

TEZAURUL DE BRĂȚĂRI DACICE DE LA LUPȘA, COM. HOGHIZ, JUD. BRAȘOV

A doua epocă a fierului, secolului I a. Chr.
Autori: Mitran Gheorghe Expert M.C. patrimoniu- DJC. BV
Postolea Raluca- consilier superior DJC BV

CONTEXTUL DESCOPERIRII


La începutul lunii decembrie, 2021, un pasionat căutător, dl. Adrian Chițea, posesor autorizat de detector metale, din localitatea Cuciulata, jud. Brașov a făcut una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din jud. Brașov, predate institutiei Direcția Județeană pentru Cultură Brașov, ca și bun arheologic descoperit întâmplător de către un amator – un grup de podoabe, în nr. de trei – brațări – realizate din argint, găsite în aceeași locație, pe teritoriul localității, Lupșa (com.Hoghiz, jud. Brașov), zona Pădure – deal- versantul sudic , la o adâncime de aproximativ 45 cm, sub două lespezi de piatră.
În sol, în general, piesele metalice – obiecte de argint, sunt acoperite de produși de coroziune ai acestuia, au culori variate, patina diferind de la un obiect la altul, dând pieselor nuanțe diferite, fie slab roșiatice, cu reflexe verzui. Citeste mai mult

România e pe cale să obțină certificare UNESCO asupra a 1.500 de km din limesul Imperiului Roman

123 de comune din 16 județe pot fi recalificate după standardele patrimoniului universal, ca urmare a unui efort documentar de un deceniu pentru recunoașterea anticului Limes Dacic, frontiera fortificată romană. 

Frontierele romane (Frontiers of the Roman Empire – FRE) măsoară în jurul Mediteranei peste 7.000 km. Cea mai lungă graniță cunoscută este cea estică, suprapusă peste teritoriul actual al României și care are circa 1.500 de km. De-a lungul acestei linii, cercetările arheologice din ultimii 130 ani au documentat rămășițe de fortificații mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri.

În 2014, asamblarea acestor descoperiri într-o poveste coerentă a devenit un obiectiv al Programului Național Limes, iar din 2016, când au venit primele finanțări de la stat, o mână de oameni încăpățânați din mai multe instituții de profil din țară au lucrat în permanență ca să alcătuiască dosarul de includere pe listele UNESCO. Este vorba de 285 de situri, dispuse de-a lungul frontierei mixte a Limesului Dacic.  Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!