destinul dacilor dupa retragerea aureliana

Inscriptii care vorbesc despre prezenta dacilor in trupele auxiliare romane

Inscripțiile oferă informații valoroase despre unitățile auxiliare de daci și despre recrutarea acestora în armata romană. Iată câteva aspecte relevante:

1. Unități auxiliare de daci: Inscripțiile atestă existența unui număr important de unități auxiliare formate din daci, care erau staționate în diferite colțuri ale Imperiului Roman. Aceste unități auxiliare erau compuse din soldați daci care își desfășurau activitatea militară sub comanda romană în diverse provincii ale Imperiului.

2. Recrutarea în armata romană: Inscripțiile menționează că daci au fost trimiși în grupuri mici în diferite unități din armatele provinciale ale Imperiului Roman. Acești daci au fost recrutați pentru a servi în diverse regiuni ale Imperiului, precum Britannia, Germania, Pannonia, Moesia Superior, Egipt, Africa, Mauretania și altele.

3. Participarea la unități prestigioase: Unele inscripții indică faptul că daci au fost selectați pentru a face parte din unități prestigioase ale armatei romane, cum ar fi garda de equites singulares Augusti sau chiar garda pretoriană. Acest lucru demonstrează că daci au avut o contribuție semnificativă în cadrul unor unități militare de elită ale Imperiului Roman.

4. Recrutare continuă: Inscripțiile sugerează că recrutarea de daci în armata romană a continuat și în secolul al III-lea, indicând faptul că Dacia a furnizat în mod constant recruți pentru a servi în diverse unități militare ale Imperiului. Citeste mai mult

Conflictele de la Dunărea de Jos după retragerea aureliană

După retragerea administrației și armatei din Dacia Romană, aceasta a ieșit din granițele Imperiului Roman.Cu toate acestea, majoritatea populației daco-romane a rămas în provinciile dacice. Totuși, continuarea procesului de romanizare după retragere este dezbătut de mulți istorici: “acest eveniment de o importanță excepțională pentru istoria poporului român și a romanității danubiene a provocat în istoriografia modernă cunoscuta discuție în jurul problemei dacă în Dacia a rămas sau nu o populație romanică.” Citeste mai mult

Retragerea aureliană și destinul daco-romanilor după 271

Observăm că actul retragerii nu înseamnă momentul final al romanizării, ci asistăm în fapt, de la jumătatea secolului III și până la invazia hunică, la o „epocă romană târzie”, perpetuându-se așadar o „romanitate fără imperiu” prin populația daco-romană latinofonă, ce-i drept, mai modestă de acum înainte, după retragere, limba dacică strămoșească neluând locul latinei ci dimpotrivă, latina face progrese teritoriale. Din perspectivă militară, linia Dunării își păstrează vechea importanță strategică prin seria de capete de pod din câmpia nord-dunăreană, de la mare până la Porțile de Fier ale Transilvaniei. Expediții victorioase la nordul Dunării ale împăraților Galerius (domnie 305-311), Constantin cel Mare (domnie 306-337) și Valens (domnie 364-378), au menirea de a fixa pe vizigoți la răsărit de Carpați și instalarea controlului imperial pe cea mai mare parte a Câmpiei Române, control ce se menține doar până la prăbușirea echilibrului politic din Europa Răsăriteană provocată de invazia hună în 376, politica imperială redevenind activă la N de Dunăre după părăsirea scenei de către huni în 454. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!