Cetatea dacică de la Cucuiș, situată în Munții Șureanu, reprezintă un sit arheologic semnificativ, dar adesea neglijat în studiile despre civilizația dacică. Descoperită în anii ’70, cetatea a fost subiectul unor cercetări sistematice în anii ’90, dar informațiile disponibile rămân limitate. Recent, utilizarea tehnologiei LiDAR a deschis noi perspective asupra acestui sit, oferind cercetătorilor oportunități de a explora topografia și structurile cetății.
Descoperiri Arheologice Semnificative
Cercetările efectuate la Cucuiș au scos la iveală o serie de artefacte care ilustrează viața cotidiană a dacilor. Printre acestea se numără:Citeste mai mult
Tehnologia modernă continuă să transforme modul în care cercetătorii explorează trecutul nostru. O nouă hartă digitală a regiunilor montane din România, obținută prin tehnologia LiDAR (light detection and ranging), a dezvăluit detalii inedite despre civilizația dacică. LiDAR permite scanarea terenului acoperit de păduri dense și crearea unor modele digitale extrem de precise. Astfel, cercetătorii au reușit să aducă la lumină structuri și așezări care au rămas ascunse timp de secole.Citeste mai mult
Expoziția „Dacia – Ultima frontieră a romanității” reprezintă cea mai mare colecție de obiecte antice descoperite în zona dintre Arcul Carpatic și Dunărea de Jos în ultimii 20 de ani. Aceasta este rezultatul colaborării între 45 de muzee din România și Republica Moldova, sub coordonarea specialiștilor de la Muzeul Național de Istorie a României. Vizitatorii au oportunitatea de a explora istoria timpurie a acestei regiuni europene, descoperind informații despre cultura și civilizația europeană, precum și despre interacțiunea și influența diferitelor civilizații. Expoziția acoperă o perioadă extinsă, începând de mult înainte de nașterea lui Cristos, și oferă dovezi despre prezența romană în Moesia Inferior (actuala Dobrogea) și despre Provicia Romană Dacia. Vezi mai jos a doua parte a documentarului realizat de Agerpres.Citeste mai mult
Cetatea dacică de la Cugir a constituit mereu un simbol al orașului. Augustin Berian, un cugirean de la începutul veacului al XX-lea, observa în vremea sa că ”dacă voim să înfiripăm un scurt istoric din trecutul Cugirului, singurul document care ne-a rămas din vechime…este….colina aproape conică, situată în sud-vestul comunei,…..colină care se cheamă și astăzi Cetatea”. Au trecut apoi decenii întregi până când o echipă de arheologi condusă de I. H. Crișan (de la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj), însoțit de F. Medeleț (Muzeul Banatului dinTimișoara) și I. Andrițoiu (Muzeul Județean Deva), a inițiat săpături în cetatea Cugirului. Ele au început în 1977 și au continuat an de an până în 1991. Apoi, timp de încă 45 de ani, rezultatele cercetărilor au rămas în cea mai mare parte inedite, iar autorii săpăturilor au trecut, rând pe rând, în neființă. Astfel, cetatea dacică de la Cugir a fost uitată din nou de timp și de oameni. Tocmai de aceea, primul pas în recuperarea informațiilor istorice referitoare la cetatea Cugirului trebuia făcut prin publicarea documentelor de arhivă: jurnale de săpături, fotografii și desene ale secțiunilor și suprafețelor practicate timp de 15 campanii. Ele sunt cuprinse într-un volum apărut recent în colaborare cu tinerii mei colaboratori Adrian Căsălean și Andrei Georgescu.
Prezentarea pe care o propunem are scopul de a readuce în atenția publicului, cercetători sau pasionați de arheologia și istoria dacilor, principalele concluzii ale cercetărilor desfășurate la Cugir în anii 70 și 80. De asemenea, dorim să fixăm cu mai mare precizie locul cetății de la Cugir în ”topografia” simbolică a Regatului dac. Așa cum aflăm de la istoricul roman Florus, ”dacii trăiau aninați de munți…” Cetatea dacică de la Cugir a reprezentat timp de două secole și jumătate un astfel de habitat.
Aurel RUSTOIU este cercetător și conducător de doctorate la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca. Domeniile sale de interes sunt istoria și arheologia epocii târzii a fierului și a perioadei romane timpurii în bazinul carpatic și nordul Balcanilor (tehnologii metalurgice antice și produse manufacturate; interacțiunile dintre lumea mediteraneană și Europa temperată; societatea epocii fierului; mobilitatea umană și identitățile comunitare și sociale în epoca fierului etc.). A publicat peste 20 de cărți referitoare la arheologia și istoria epocii fierului, a colaborat la enciclopedii și sinteze europene și a publicat peste 200 de studii și articole de specialitate. Printre publicațiile de referință se numără: Metalurgia bronzului la daci (sec. II î.Chr. – sec. I d.Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz; Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n. – I e.n.); Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia preromană; Archaeological explorations of magic and witchcraft in Iron Age Transylvania ș.a.
Situl arheologic Cârlomănești este amplasat la aproximativ 13 km nord-vest de municipiul Buzău, pe terasa din zona confluenței râurilor Nișcov și Buzău, la marginea satului Cârlomănești și parțial în sat. Situl este format din două unități distincte, Arman și Cetățuia. În Cetățuia, s-au descoperit importante vestigii din epoca bronzului și a doua epocă a fierului, care includ mari edificii cu caracter public, construcții domestice, ceramică, unelte, ustensile, arme, podoabe, piese de harnașament, un tezaur monetar din argint și un lot unic în lumea geto-dacică de statuete zoomorfe și antropomorfe. Citeste mai mult
Cetatea dacică de la Târcov se găsește în apropierea satului Târcov, la aproximativ 7 km nord de Pârscov. Aceasta este plasată pe o culme greu accesibilă numită Piatra cu Lilieci, care are trei laturi abrupte și o înălțime maximă de 735 m. Cetatea a funcționat în a doua jumătate a secolului I d.Hr., în timpul domniei regelui Decebal și a avut probabil un rol important în sistemul defensiv organizat de acesta pentru a controla accesul spre Transilvania pe cursul superior al râului Buzău.Citeste mai mult
Cercetările arheologice din zona Munților Orăștiei din România au dezvăluit existența structurilor de gestionare a apei datate la sfârșitul Epocii Fierului. Unele dintre aceste structuri au fost unice și au arătat că dacii aveau cunoștințe avansate în construcția și etanșarea cisternelor pentru a asigura conservarea apei. Au fost găsite, de asemenea, gropi de colectare a apei de ploaie în unele cetăți, cum ar fi Costești-Cetățuie și Luncani – Piatra Roșie. În Sarmizegetusa Regia, a fost descoperită o instalație specială de captare, decantare și distribuire a apei în partea de vest a așezării civile. Apa era furnizată prin conducte de țevi de teracotă către clădirile situate pe terasele sudice și estice. Folosirea materialelor și a tehnicilor în aceste structuri arată o combinație între arhitectura tradițională dacă și cunoștințele importate din lumea greco-romană. Descoperirile arată importanța gestionării resurselor de apă pentru civilizația dacică înainte de cucerirea romană.
Cetatea dacică de la Cugir este considerată a fi Cetatea Singidava, menționată de Ptolemeu ca fiind cea mai mare și mai bogată cetate de pe valea Mureșului. Aceasta a făcut parte din lanțul de cetăți de apărare a Sarmizegetusei din munții Orăștiei și datează din secolele III-II î.Hr. Vestigiile de locuire găsite pe dealul cetății datează din secolele V-IV î.Hr., iar amenajarea propriu-zisă a fost realizată în secolele III-II î.Hr.
Au fost descoperite aici locuințe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede și artefacte din lumea grecească sau romană. Cele mai importante descoperiri au fost cele patru morminte tumulare de incinerație din necropola cetății, în special „Mormântul princiar” presupus a fi aparținut unui tarabostes local. Cercetările arheologice făcute în anii ’70 au ajuns doar la terasele cetății, iar vârful, cetatea propriu-zisă, a rămas necercetată. În prezent, Cetatea dacică de la Cugir este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea de „Situl arheologic de la Cugir Cetăţuia” la poziţia 55.Citeste mai mult
A fost mentionata prima data de Ptolemeu în Geografia, care scrie despre trei așezări importante ale geto-dacilor pe Siret: Zargedava, Tamasidava și Piroboridava.
Pe malul stang al Siretului, intre localitatile Racatau si Pancesti, se afla o cetate dacica numita Tamasidava . In urma sapaturilor arheologice s-au descoperit fragmente de ceramica, podoabe, unelte specifice unei intense activitati comerciale.
Sursa foto: Google Maps
Tamasidava este, conform spuselor arheologilor, a doua cetate dacică ca mărime și importanță după Sarmisegetusa. Este situată în comuna Pâncești și situl arheologic, în care s-au făcut săpături aproape 40 de ani, este abandonat din anul 1994.
Cetatea dacica Tamasidava a fost descoperita intamplator la inceputul secolului al-XIX-lea ca raspuns la chestionarul lui Alexandru Odobescu din anul 1871de catre diferiti cetateni din zona care au descoperit mai multe fragmente de ceramica pe care le-au trimis la Muzeul National din Bucuresti sau Muzeul de istorie din Piatra -Neamt ,care pana in anul 1968 nu s-a facut nici o cercetare asupra acestui sit arheologic iar localnicii din zona il numeau ,,Troian’’ sau ,, Aparatoarea ‘’care se afla in apropierea satului Galasesti care in prezent a disparut .
In anul 1968 au inceput primele cercetari arheologice din zona sub indrumarea V. Capitanu in care s-au descoperit un vast material arheologic.
Sursa foto: Google Maps
Cetatea dacica Tamasidava in perioada sa de glorie s-a extins mult in partea de est, ajungind la citeva hectare. In prima jumatate a secolului I i.H., in epoca lui Burebista, ea a fost fortificata cu un amplu sant de aparare si cu palisada.
Cetatuia dacica Tamasidava a cunoscut o intensa locuire incepind cu epoca bronzului mijlociu, prima epoca a fierului – Hallstatt – si in special in cea de a doua epoca a fierului, La Tenne, la sfirsitul secolului V i.H. – secolul II d.H. Prezenta obiectelor de import: amfore, cupe, boluri, ulcioare, obiecte de bronz, demonstreaza ca aceasta asezare pe care am identificat-o ipotetic cu antica Tamasidava juca rolul unei veritabile piete de desfacere atit pentru produsele locale cit si pentru cele de import. In secolele I i.H. – I d.H. numarul recipientelor pentru transportul vinurilor si uleiurilor din sud creste considerabil. Acest lucru este dovedit de prezenta unui mare numar de amfore de factura elenistica si romana din zona nord-pontica.
In urma sapaturilor efectuate in acest site arheologic, amintim un vas de tip cantharos, din ceramica fina, pe care se intilneste o figuratie zoomorfa si antropomorfa – remarcindu-se in mod deosebit firgura unui calaret. Alaturi de vasele de cult – unele decorate cu protome zoomorfe – un interes aparte il reprezinta figurile umane, statuetele din lut ars, intre care amintim o divinitate locala – un Silen. S-ar putea admite ca intr-o anumita etapa ar fi indeplinit si un rol politic.
Dezvelirea unui mare numar de locuinte cu un inventar foarte bogat, in special agricol si mestesugaresc, ne conduce la ideea ca aici, ca de altfel in intreaga Dacie antica, a existat o comunitate stabila, in a carei viata economica cultivarea pamintului si cresterea animalelor jucau un rol foarte important. Ultimul nivel de locuire din asezarea de la Racatau apartine inceputului secolului II d.H. si trebuie pus in legatura cu subordonarea asezarilor din zona Siretului mijlociu: Piroboridava, Tamasidava si Zargidava, la provincia Moesia Inferioara, asa dupa cum o demonstreaza izvorul de epoca.
Sursa foto: Google Maps
Aceasta asezare dacica Tamasidava se afla pe un bot de terasă a Siretului, pe partea stângă, care pătrunde puţin mai adânc în valea acestui râu, având o poziţie dominantă cu o vizibilitate excelentă asupra unei mari întinderi de teren. Pantele abrupte îi conferă o apărare naturală excepţională, ridicându-se cu mai bine de 35m de la nivelul apei. În partea opusă, accesibilă, care se află la poalele unui deal, s-a amenajat un şanţ de apărare, realizat de primii locuitori ai acestui platou-din epoca bronzului – cultura Monteoru, fortificaţie preluată apoi de către locuitorii aşezării din prima epocă a fierului şi apoi, mult amplificată de către daci în sec. II-I î. Chr.
În ordinea dată de Ptolemeu, aşezarea fortificată de la Răcătău nu putea fi alta decât Tamasidava.
Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre orasul Adjud pe E 85 ,pana in comuna Pancesti ,apoi din centrul comunei ne deplasam 3 km pe DJ 252 E inspre satul Dienet pana ajungem la barajul de pe raul Siret .
Nu este inclusa in circuitul turistic.
Localizarea cetatii dacice Tamasidava
