Fostă colonie romană, a cărei înflorire a cunoscut apogeul sub domnia împăratului Octavianus Augustus, Nîmes era un centru comercial și cultural de primă mărime al Imperiului.
Numeroase edificii din acea perioadă s-au păstrat până în ziua de azi, în unele având loc în mod curent spectacole și concerte, dar cel mai bine conservat este ”La Maison carrée”.Citeste mai mult
Rezultatele datării cu radiocarbon a unor mostre din acest sit, descoperit în largul coastei micii peninsule Lin, arată că vestigiile datează din perioada 6.000 – 5.800 î.Hr.
„Din câte știm, situl lacului Lin este cel mai vechi din Europa (…) mai vechi decât cele cunoscute până în prezent în Mediterana și în regiunea alpină…
„În nordul Alpilor, cele mai vechi situri datează din jurul anului 4000 î.Hr., iar mai la sud, în lacurile alpine italiene, acestea datează din jurul anului 5000 î.Hr.”, explică arheologul Albert Hafner, director de cercetare la Universitatea din Berna, expert în locuințele lacustre neolitice europene.Citeste mai mult
Un fragment dintr-un grup sculptural roman din secolul al III-lea-al IV-lea d.Hr., reprezentând un câine care urmărește un mistreț sălbatic, a fost descoperit în ruinele palatului imperial de la complexul Gamzigrad – Felix Romuliana, în apropierea orașului Zaječar din estul Serbiei.
Acest fragment face parte dintr-o compoziție mai amplă, probabil reprezentând zeița Diana, protectoarea vânătorii și a mediului rural, sau călărețul trac, un cult care îmbină elemente din tradițiile religioase și mitologice helenistice și paleobalcanice. Mistrețul este sculptat cu pricepere, având corpul acoperit cu blană ondulată și o creastă pe spatele gâtului. Citeste mai mult
Fețele Albe, o zonă pitorească situată în apropierea Grădiștii Muncelului, ascunde secrete vechi de secole. Această așezare antică, amplasată pe terasele abrupte de deasupra văii, a atras interesul cercetătorilor și pasionaților de istorie de-a lungul timpului. În acest articol, vom explora descoperirile și investigațiile arheologice care au dezvăluit treptat informații despre această așezare misterioasă.
Locatia sitului Fețele Albe Sursa: Revisting Fețele Albe, an important Dacian site near Sarmizegetusa Regia
Prima mențiune scrisă despre ruinele de la Fețele Albe aparține procuratorului fiscal Paul Török, care a vizitat acest loc în vara anului 1803. Trimis de autoritățile habsburgice pentru a investiga descoperirea unor comori monetare de către localnici în apropierea ruinelor de la Grădiștea Muncelului, Török a descris ceea ce a găsit acolo într-un raport datat 26 august, scris în limba latină. El a identificat trei terase largi suspendate deasupra văii, pe care se puteau vedea resturi de ziduri, numeroase blocuri de piatră și cărămizi răspândite, interpretând aceste ruine ca fiind ale unei mici cetăți. Printre blocurile observate acolo, a identificat unul înscris cu două litere și alte două blocuri cu reprezentări figurative (două picioare de capră și un nod). Rolul acestei cetăți ar fi fost să supravegheze cetatea de pe Dealul Grădiștii, accesul la ea dinspre poalele dealului și o mare parte din drumul care ducea de la această cetate către satele din valea Grădiștii. Török recunoaște că nu știe unde era drumul de acces spre cetatea de la Fețele Albe, din cauza poziției deasupra prăpastiei teraselor cu ruine.Citeste mai mult
Încă din cele mai vechi timpuri, grija zilei de mâine i-a îndemnat pe oameni să dezvolte diferite tehnici de păstrare a proviziilor.
Acestea au variat, în timp și spațiu, în special datorită condițiilor climatice, dar şi a stilului de viața sau a resurselor disponibile. De exemplu, în spațiul est carpatic se regăsesc vase de dimensiuni medii (60-150 cm înălțime), inspirate din cele greceşti, în timp ce, la sud de Dunăre au fost utilizate vasele de mari dimensiuni (150-200 cm înălţime) specifice lumii romane.
Una dintre modalităţile de păstrare a proviziilor în spațiul est-carpatic în secolele II-III p. Chr. sunt vasele de provizii realizate din lut. Chiar dacă dimensiunile şi formele variază, acestea sunt nelipsite din fiecare gospodărie, păstrând atât lichidele, precum apa sau vinul, cât și solidele, precum cerealele sau fructele uscate.Citeste mai mult
Aproximativ cincizeci de schelete, îngropate în secolul al II-lea la câțiva metri de intrarea în gara Port-Royal, pe malul stâng al Senei, au fost descoperite așadar la Paris. Situl rămăsese nedescoperit după numeroasele lucrări de infrastructură din zonă, inclusiv după construcția rețelei RER B în anii 1970.
Până la lucrările de acum, pentru crearea unei noi ieșiri pentru călători …. „Eram aproape siguri că vom găsi ceva, deoarece suntem foarte aproape de necropola sudică a Luteției”, a explicat Camille Colonna, coordonatoare a cercetărilor arheologice și antropologice de la Institutul național de cercetări arheologice preventive (Inrap), în timpul unei vizite a presei la fața locului.Citeste mai mult
Institutul Național al Patrimoniului vă invită la cea de-a 13 ediție a conferințelor 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐨𝐭̦𝐢, dedicate promovării patrimoniului arheologic din România, inițiativă a Direcției Patrimoniu Digital.
În ediția lunii aprilie, cu ocazia zilei fondării Romei, vom descoperi rezultatele cercetărilor arheologice al celui mai vechi șantier arheologic din Dobrogea – Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța), alături de doamna dr. Adriana Panaite-Bobicescu. Arheolog și cercetător științific al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” București al Academiei Române, aceasta efectuează de 20 de ani cercetări arheologice sistematice în situl Tropaeum Traiani.Citeste mai mult
Un articol scris de Csaba Szabó aparut in revista Magazin Istoric in februarie 2023.
Inscriptia greceasca de la Buridava dacica: „Basileos Thiamarcos Epoiei” – „Regele Thiamarcos a facut” – detalii aici
Arheologia publică este o mișcare și disciplină universitară care implică comunicarea arheologilor cu publicul și contribuie la formarea unei societăți responsabile în relația cu patrimoniul cultural și arheologic. Această disciplină a fost introdusă în literatura anglo-saxonă în anii ’70 și a devenit o disciplină în sine după 1990, cu cartea lui Charles McGimsey III, „Public archaeology”, care a inițiat o manieră nouă de comunicare între arheologi și public. Citeste mai mult
Patrimoniul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia s-a îmbogățit în anul 2023 prin descoperirea unui nou depozit de bronzuri pe raza comunei Hopârta (jud. Alba). Acesta se afla într-o zonă bogată în astfel de descoperiri, atât numeric cât și cantitativ. Trebuie să menționăm că, din apropierea exploatărilor salinifere de la Ocna Mureș, provin două depozite care sunt impresionante prin cantitatea și varietatea pieselor care le compuneau. Este vorba despre cele descoperite la Șpălnaca și Uioara de Sus, ambele depășind o tonă în greutate!Citeste mai mult
Situl arheologic Cârlomănești este amplasat la aproximativ 13 km nord-vest de municipiul Buzău, pe terasa din zona confluenței râurilor Nișcov și Buzău, la marginea satului Cârlomănești și parțial în sat. Situl este format din două unități distincte, Arman și Cetățuia. În Cetățuia, s-au descoperit importante vestigii din epoca bronzului și a doua epocă a fierului, care includ mari edificii cu caracter public, construcții domestice, ceramică, unelte, ustensile, arme, podoabe, piese de harnașament, un tezaur monetar din argint și un lot unic în lumea geto-dacică de statuete zoomorfe și antropomorfe. Citeste mai mult
