arheologie

”În prag de echinocțiu, când ziua se împletește cu noaptea într-un dans al echilibrului cosmic, Punctul Muzeal de la Parța va invită să retrăiți istoria prin ochii strămoșilor neolitici. Aici, săpăturile arheologice au dezvăluit o lume demult uitată, marcând situl că un punct crucial în înțelegerea neoliticului din regiunea noastră. Sanctuarul Neolitic de la Parța, cu cei 6.000 de ani de mister și cunoaștere, va deschide drumul către cel mai vechi sanctuar de pe teritoriul actual al Banatului”, a transmis Muzeul Național al Banatului.

Echinocțiul de primăvară are loc în data de 20 martie, atunci când începe primăvară astronomică. Intrarea este gratuită.

Sursa text: G4Media
Sursa foto: Buletin de Timisoara

În inima Transilvaniei, la Alba Iulia, arheologii au făcut in 2011 o descoperire remarcabilă – o biserică cu influențe bizantine datând din secolele X-XI.

Biserica, cu o planimetrie specială în formă de cruce greacă înscrisă, ridică întrebări și dezvăluie indicii despre comunitatea din Alba Iulia în acea epocă. Construită în jurul mijlocului secolului al X-lea, această biserică reprezintă o schimbare semnificativă în peisajul cultural și religios al regiunii.

Săpăturile arheologice au scos la lumină nu doar ruinele bisericii, ci și morminte, artefacte din lut, sticlă și metal, precum și fragmente de pietre profilate. Aceste descoperiri oferă o imagine detaliată a vieții și practicilor religioase din acea perioadă îndepărtată. Citeste mai mult

De asemenea, cunoscut sub numele de Portara

•Situat în Naxos, Grecia.
•Este o poartă uriașă de marmură și singura parte rămasă dintr-un templu neterminat al lui Apollo din anul 530 î.Hr.
•Construcția sa a fost inițiată de tiranul Lygdamis în secolul al VI-lea î.Hr.
•Dacă templul ar fi fost terminat, ar fi măsurat 59m în lungime și 28m în lățime.
•Poarta Portara are aproximativ 6 m înălțime și 3.5 m lățime.
•În Evul Mediu, o biserică creștină a fost construită pe ruinele templului.
•Mai târziu, sub dominație venețiană, a fost demontată astfel încât marmura să poată fi folosită pentru construirea fortăreței Kastro și a altor monumente sau clădiri.
•Cele două coloane care compun poarta cântăresc 20 de tone fiecare și au rămas pentru că erau prea grele pentru a fi îndepărtate și integrate în alte clădiri. Citeste mai mult

În situl arheologic București – Dealul Piscului, situat în mijlocul Parcului Tineretului, au fost descoperite în ultimii ani mai multe vestigii ce datează din epoca bronzului, epoca fierului, perioada post-romană și Evul Mediu, precum și necropole din secolele III-IV și XIV-XV d.Hr. Succesiunea de locuire complexă se datorează mai ales condițiilor ideale de locuire pe care Dealul Piscului le-a oferit-o comunităților din vechime.
În anul 2020, o echipă de arheologi din partea Muzeului Municipiului București a efectuat cercetări arheologice în urma cărora au fost scoase la iveală șase complexe datate în epoca bronzului, epoca fierului, respectiv evul mediu timpuriu. Dintre acestea, s-au remarcat un cuptor pentru prepararea hranei și o groapă cu urme de ardere, folosită cel mai probabil pentru arderea ceramicii sau pregătirea unor mese colective. În urma datării cu radiocarbon groapa a fost încadrată între anii 655 și 775 d.Hr.
În baza descoperirilor s-a considerat că cercetarea a interceptat marginea unei așezări din sec. VII-VIII și locuirile sporadice ale unor comunități din epoca bronzului și epoca fierului. Aceste informații vin în completarea descoperirilor făcute în ultimii 70 de ani, creionând o imagine mai clară a populațiilor care au locuit pe teritoriul actual al Bucureștiului. Citeste mai mult

Ruinele unui sat antic au reapărut în Spania. Situat în ceea ce este acum rezervorul Sau din Catalonia, acest sat, acum şters de pe hartă, este vizibil din cauza scăderii nivelului apei care afectează nordul ţării. O situaţie excepţională pentru această perioadă a anului, scrie Le Figaro.

Foto – Sant Roma de Sau – sursa Profimedia

Mai multe fotografii mai jos.

În imaginile transmise de Agenţia de presă catalană la 1 februarie, locuinţele aparţinând municipalităţii Saint Roma de Sau, împreună cu biserica sa din secolul al XI-lea, au ieşit complet la suprafaţă. Această clădire este folosită ca indicator al nivelului de secetă din regiune. Atunci când este vizibil doar vârful turnului bisericii, rezervorul de Sau este plin. Dar atunci când clădirea este complet deschisă la vedere, indică o lipsă alarmantă de apă. Citeste mai mult

Din perioada arhaică, Miletul (astazi Balat, reg. Aydin, Turcia) reprezintă fără nicio îndoială leagănul civilizației vestice, fiind în același timp cetatea cea mai activă în stabilirea de noi așezări dincolo de spațiul egeean. Sursele antice indică până la 90 de așezări, majoritatea dintre acestea fiind stabilite pe coastele Mării Negre și în Propontida (Marea Marmara).

Încă din secolul al VIII-lea î.Chr. cetatea din golful latmic a dezvoltat un comerț intens la mare distanță și a reușit cu timpul să stabilească noi căi comerciale înspre Mediterana și Propontida, urmate un secol mai târziu de relații comerciale spre marele nord, înspre stepele nord pontice, Marea Baltică, Colhida, etc.

Urmare a acestor drumuri comerciale au fost fondate în mai multe etape așezări (apoikiai) și târguri (emporia). Într-o primă etapă, în prima jumătate a secolului al VII-lea î.Chr. au apărut primele așezări milesiene în Propontida, la intrarea în Marea Neagră, urmate, o generație mai târziu, către mijlocul aceluiași secol de primele apoikiai fondate în apropierea gurilor de vărsare a marilor fluvii din Marea Neagră. Din acest prim val de așezări milesiene în Marea Neagră face parte și Istrie, cetate ce a luat numele de la fluviul Istros, și care astăzi este cunoscută mai bine sub numele de Histria sau Istros.

În centrul discuției vor fi descoperiri din sanctuar, așezare, necropolă și din câteva așezări din teritoriu, precum cea de la Tariverde. Nu vor lipsi alte elemente de topografie integrate într-un nou model de evoluție a peisajului histrian, model propus acum un deceniu împreună cu o echipă de geografi de la Universitatea din București. Citeste mai mult

În această nouă ediție vor fi aduse în prim-plan rezultatele cercetărilor arhelogice preventive de la Jijila – La Grădini, din județul Tulcea: Un pod suspendat peste timp. Cercetările arheologice preventive de la Jijila. Situl se află pe un platou, în imediata apropiere a zonei de sud-vest a satului Jijila şi a fostului lac Jijila, pe malul tulcean al Dunării.

Cercetătorul care ne va introduce în universul fascinant al sitului este Sorin-Cristian Ailincăi, în prezent arheolog expert și manager al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Cu o experiență de peste 20 de ani în studiul primei epoci a fierului în Dobrogea, acesta a fost responsabilul științific al șantierului arheologic Jijila – La Grădini, din județul Tulcea.

Zona supusă investigațiilor a devenit cunoscută în literatura de specialitate în urma unor descoperiri de suprafață aparținând perioadei eneolitice și a perioadei timpurii a epocii fierului. Aceasta se află în apropierea unei mici fortificații romane „La Ghermea”, în prezent distrusă, identificată de arheologul român Pamfil Polonic încă de la sfârșitul sec. al XIX-lea.

Săpăturile arheologice s-au efectuat cu ocazia construirii podului suspendat peste Dunăre între Măcin și Brăila. Cercetările arheologice de pe ambele maluri ale fluviului au fost inițiate în toamna anului 2018 și s-au finalizat în următorul an, în luna mai.

În urma cercetărilor efectuate, în sectorul sudic s-au identificat 135 de structuri arheologice ce pot fi datate în epoca bronzului (mil. III-II a.Chr.) și în perioada romană timpurie (sec. II-III p. Chr.). Citeste mai mult

Aflat în zona sudică a Carpaților Orientali, în raza localității Brecțu de astăzi, în apropierea pasului Oituz, castrul avea un rol-cheie în supravegherea unui important punct de graniță al Imperiului Roman.

Rezultatele cercetărilor bazate doar pe săpăturile arheologice, inițiate în a doua jumătate a secolului XIX și reluate în 1925 și apoi în 1950, au generat informații insuficiente pentru o interpretare istorică și culturală detaliată a castrului. Începând cu anul 2008, noi cercetări au fost inițiate de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, folosind tehnologii și tehnici moderne de investigații non-invazive, care au generat scanări topografice cu ajutorul laserului, planuri magnetometrice și fotografii aeriene din dronă. Citeste mai mult