Acestea au fost turnate la Sirmium, localizată în Serbia de azi.
Circa 20 bare de aur descoperite pe valea superioară a râului Buzău, în apropiere de Crasna (unele inedite). 12 sau 13 bare au fost descoperite în luna septembrie a anului 1887, cu prilejul curățirii drumului de pământul căzut dintr-o râpă. Restul barelor au fost descoperite în cursul anului 1887 şi după aceea, în condiții necunoscute. Unele bare au fost tăiate în bucăți, pentru a fi împărţite între descoperitori ori pentru a fi vândute.
Se păstrează la: Maggyar Nemzeti Museum, Törtenete Museum, Budapesta; Kunsthistorisches Museum, Bundessammlung von Münzen, Medaillen und Geldzeichen, Viena; British Museum, Department of Coins and Medals, Londra; Bibliothèque Nationale, Paris; în colecții particulare străine, cunoscute sau neidentificate. Lungimea barelor păstrate întregi variază între 0,161-0,175 m; greutatea, între 331-520 g.
Data turnării acestor lingouri a fost stabilită în mod diferit, în funcție de identificarea celor trei chipuri de împărați. Fr. Kenner, AEM, p. 9 şi Numismatische Zeitschrift, p. 29, a stabilit-o între 24 august 367-17 noiembrie 375, socotind că cei trei împărați sunt: Valentinian I, Valens şi Gratian. Th. Mommsen, op. cit., p. 352, a pus-o între 17 noiembrie 375 și 9 august 378, iar împărații ar fi Valens, Gratian şi Valentinian al II-lea.
E. Babelon,
Traité des monnaies grecques et romaines, I partie, t. 1, Paris, 1901, col. 883, o stabileşte între 19 ianuarie 379 – 18 ianuarie 383, iar K. Regling, RE, VII, 1912, col. 981, o fixează între 21 ianuarie 393 – 17 ianuarie 395. Din aceste ipoteze aceea a lui Babelon pare să stea în picioare. Ea a fost sprijinită şi dezvoltată de Elmer (Excurs, p. 18) şi prezentată în felul următor: lingourile marcate cu numele lui Flavius Flavianus şi Lucianus, fără ștampila împăraților, ar data din perioada august 378-19 ianuarie 379, adică atunci cînd Grațian, venit din Germania în ajutorul lui Valens, a poposit la Sirmium, aflând de dezastrul de la 9 august 378, în care Valens şi-a găsit moartea. O a doua categorie de lingouri, fabricate la Sirmium, care poartă semnătura lui Lucianus, Quirillus și Dionisus şi ştampila cu chipurile celor trei împărați (în cele două variante) ar data din perioada 19 ianuarie 379, dată proclamării la Sirmium ca împărat a lui Theodosius I, și februarie 379, momentul când acesta a plecat spre Thessalonic.
După Elmer şi Iliescu, semnatarii lingourilor (Lucianus, Flavius Flavianus, Quirillus şi Dionisus) ar fi fost curatores thesauri sacri in area auri (v. nr. 432) şi transferați de Gratian din Occident, de la Trier şi Siscia, cu scopul de a fabrica la Sirmium monede de aur şi lingouri, cu care Theodosius să poată ajunge la o înțelegere cu goții. După Kenner, AEM, p. 15, Lucianus şi ceilalți ar fi fost exactores auri argenti et aeris, funcționari inferiori, dar care stăteau in fruntea muncitorilor monetari, officinatores. Mommsen, op. cit., p. 354-355, vorbește de procurator monetae. Citeste mai mult
