Conferința privind „Semnificația statuilor de daci pe Arcul lui Constantin cel Mare – impactul trupelor auxiliare de daci asupra creștinismului” și „Împărați romani de origine traco-geto-dacă – impactul traco-geto-dacilor asupra Romei și Imperiului Roman” a avut loc la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” pe data de 9 mai 2023, ora 18:00. Evenimentul a fost prezentat de către Leonard VELESCU, doctor în istoria artei la École Pratique des Hautes Études (Paris-Sorbona) și profesor la Universitatea din Pitești.
Conferința a avut ca scop principal readucerea în atenția publicului a comunicărilor științifice prezentate de-a lungul timpului la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” despre subiecte legate de istoria dacilor, arta, sculptura și arhitectura romană. Pe lângă acestea, au fost prezentate și informații istorice și artistice noi.
Printre temele abordate s-au numărat semnificația statuilor de daci de pe Arcul lui Constantin cel Mare și impactul trupelor auxiliare de daci asupra creștinismului. De asemenea, s-a discutat despre împărații romani de origine traco-geto-dacă și influența pe care traco-geto-dacii au avut-o asupra Romei și Imperiului Roman.Citeste mai mult
Fețele Albe, o zonă pitorească situată în apropierea Grădiștii Muncelului, ascunde secrete vechi de secole. Această așezare antică, amplasată pe terasele abrupte de deasupra văii, a atras interesul cercetătorilor și pasionaților de istorie de-a lungul timpului. În acest articol, vom explora descoperirile și investigațiile arheologice care au dezvăluit treptat informații despre această așezare misterioasă.
Locatia sitului Fețele Albe Sursa: Revisting Fețele Albe, an important Dacian site near Sarmizegetusa Regia
Prima mențiune scrisă despre ruinele de la Fețele Albe aparține procuratorului fiscal Paul Török, care a vizitat acest loc în vara anului 1803. Trimis de autoritățile habsburgice pentru a investiga descoperirea unor comori monetare de către localnici în apropierea ruinelor de la Grădiștea Muncelului, Török a descris ceea ce a găsit acolo într-un raport datat 26 august, scris în limba latină. El a identificat trei terase largi suspendate deasupra văii, pe care se puteau vedea resturi de ziduri, numeroase blocuri de piatră și cărămizi răspândite, interpretând aceste ruine ca fiind ale unei mici cetăți. Printre blocurile observate acolo, a identificat unul înscris cu două litere și alte două blocuri cu reprezentări figurative (două picioare de capră și un nod). Rolul acestei cetăți ar fi fost să supravegheze cetatea de pe Dealul Grădiștii, accesul la ea dinspre poalele dealului și o mare parte din drumul care ducea de la această cetate către satele din valea Grădiștii. Török recunoaște că nu știe unde era drumul de acces spre cetatea de la Fețele Albe, din cauza poziției deasupra prăpastiei teraselor cu ruine.Citeste mai mult
În luna aprilie, Muzeul Municipiului București a găzduit un eveniment deosebit dedicat civilizației sării. Vernisajul expoziției „Civilizația sării. Tehnologii, instalații și unelte milenare conservate în lemn” a avut loc la Palatul Suțu, oferind publicului o incursiune fascinantă în lumea tehnologiilor și uneltelor pre- și proto-istorice utilizate în exploatarea sării.
Amenajari și instalații de lemn pentru exploatarea sării în situl arheologic Băile Figa
Intrarea la expoziție a fost liberă, iar vizitatorii au avut ocazia să descopere cele mai vechi instalații de lemn din sudul și sud-estul Europei, expuse pentru prima dată la București. Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, iar curatori ai expoziției au fost Dr. Dan Pîrvulescu, director adjunct, Dr. Vasile Opriș, șef Secția Istorie – Muzeul Municipiului București, și Dr. Valerii Kavruk, manager – Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.Citeste mai mult
Mori rotative in situ, descoperite la Židovar (în Rotary querns from the territory of the Scordisci and potential routes of food technology transfer, Marija Ljuština, fotografii Muzeul Vršac)
Aceste mori mobile au fost găsite în mai multe situri aparținând vârstei târzii a epocii fierului. De cele mai multe ori au fost descoperite în spațiul domestic al locuințelor sau fără a avea un context arheologic concret. Alături de alte indicii identificate arheologic, acestea sunt obiecte palpabile ale activităților de procesare a cerealelor pentru a fi transformate în făina din care se cocea pâinea în cuptoarele menajere.
Deși sunt menționate ca descoperiri în diverse publicații, contextul arheologic al acestor, să le spunem „zone de lucru” pe lângă locuințe, nu a fost tratat mai riguros. Știm astăzi că sunt frecvente atât în spațiul cetăților din Munții Orăștiei, cât și în restul așezărilor din Dacia, dar informația se rezumă la atât.
Ideea morilor manuale rotative (mola versatilis) este originară din vestul Mediteranei (Peninsula Iberică), iar în oicumena Latène a fost răspândită de către celți.
Vasile Pârvan spunea că „celții și ceilalți locuitori ai Europei centrale n-au imitat întocmai râșnița greco-italică rotativă, ei au creat anume tipuri particulare, în care în special meta nu era așa de convexă ca în sud, iar catillus (partea rotativă de deasupra) avea un profil destul de variabil”.
În colecția de arheologie a Muzeului Municipiului București se află numai o parte din ceea ce forma o asemenea moară rotativă, fără a cunoaște contextul arheologic sau locul de proveniență. Râșnița avea două părți ce se suprapuneau: catillus (partea superioară, mobilă) și meta (partea inferioară, fixă). În timp ce piatra superioară era rotită, cerealele împrăștiate prin centrifugare, erau măcinate și cădeau sub formă de făină pe părțile laterale, cu siguranță amestecate și cu unele mici particule de piatră.
În cazul nostru se păstrează doar partea catillus, realizată dintr-o rocă sedimentară și având forma unui trunchi de con. Boabele sau semințele care urmau să fie râșnite erau turnate printr-un orificiu central cu formă treflată, piatra mobilă era acționată de o pârghie din fier fixată într-un orificiu dispus lateral, iar cea fixă era atașată unui suport.
Menționăm ca importante descoperiri: în siturile dacice de la Tilișca (județul Sibiu, Transilvania) într-o „locuință-atelier” și în cetatea de la Ardeu (județul Hunedoara, Transilvania); în teritoriul ocupat de celții scordisci, în situl de la Židovar (districtul Banatului de Sud, Serbia), unde au fost descoperite trei asemenea mori rotative în nivelul arheologic, fără a avea dovezi concludente ale prezenței unei locuințe aflate în proximitate.
Sursa: Dr. Sorin Cleșiu, arheolog Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie Muzeul Municipiului BucurestiCiteste mai mult
Cetatea dacică de la Târcov se găsește în apropierea satului Târcov, la aproximativ 7 km nord de Pârscov. Aceasta este plasată pe o culme greu accesibilă numită Piatra cu Lilieci, care are trei laturi abrupte și o înălțime maximă de 735 m. Cetatea a funcționat în a doua jumătate a secolului I d.Hr., în timpul domniei regelui Decebal și a avut probabil un rol important în sistemul defensiv organizat de acesta pentru a controla accesul spre Transilvania pe cursul superior al râului Buzău.Citeste mai mult
Cercetările arheologice din zona Munților Orăștiei din România au dezvăluit existența structurilor de gestionare a apei datate la sfârșitul Epocii Fierului. Unele dintre aceste structuri au fost unice și au arătat că dacii aveau cunoștințe avansate în construcția și etanșarea cisternelor pentru a asigura conservarea apei. Au fost găsite, de asemenea, gropi de colectare a apei de ploaie în unele cetăți, cum ar fi Costești-Cetățuie și Luncani – Piatra Roșie. În Sarmizegetusa Regia, a fost descoperită o instalație specială de captare, decantare și distribuire a apei în partea de vest a așezării civile. Apa era furnizată prin conducte de țevi de teracotă către clădirile situate pe terasele sudice și estice. Folosirea materialelor și a tehnicilor în aceste structuri arată o combinație între arhitectura tradițională dacă și cunoștințele importate din lumea greco-romană. Descoperirile arată importanța gestionării resurselor de apă pentru civilizația dacică înainte de cucerirea romană.
Un mormânt de incinerație al unui războinic dac, un membru al elitei societății de acum mai bine de 2000 de ani, a fost descoperit de membrii Asociațiilor Wallachia și ProDetectie. Descoperirea a fost raportată autorităților și a fost cercetată de arheologi, iar Asociația Dacia Crisius a asigurat documentarea săpăturii prin cadre video și fotografierea profesională a pieselor și a procesului cercetării. Inventarul mormântului conține două sici, două vârfuri de lance, o posibilă pafta din bronz, o ulcică cu toartă și o bucată de sticlă. Descoperirea este importantă nu doar pentru îmbogățirea patrimoniului național, ci și pentru informațiile pe care le oferă despre practicile funerare ale dacilor.
Sursa foto: Asociatiile Dacia Crisius, Wallachia si ProDetectie.
Sursa: Asociatia Dacia Crisius
A fost mentionata prima data de Ptolemeu în Geografia, care scrie despre trei așezări importante ale geto-dacilor pe Siret: Zargedava, Tamasidava și Piroboridava.
Pe malul stang al Siretului, intre localitatile Racatau si Pancesti, se afla o cetate dacica numita Tamasidava . In urma sapaturilor arheologice s-au descoperit fragmente de ceramica, podoabe, unelte specifice unei intense activitati comerciale.
Sursa foto: Google Maps
Tamasidava este, conform spuselor arheologilor, a doua cetate dacică ca mărime și importanță după Sarmisegetusa. Este situată în comuna Pâncești și situl arheologic, în care s-au făcut săpături aproape 40 de ani, este abandonat din anul 1994.
Cetatea dacica Tamasidava a fost descoperita intamplator la inceputul secolului al-XIX-lea ca raspuns la chestionarul lui Alexandru Odobescu din anul 1871de catre diferiti cetateni din zona care au descoperit mai multe fragmente de ceramica pe care le-au trimis la Muzeul National din Bucuresti sau Muzeul de istorie din Piatra -Neamt ,care pana in anul 1968 nu s-a facut nici o cercetare asupra acestui sit arheologic iar localnicii din zona il numeau ,,Troian’’ sau ,, Aparatoarea ‘’care se afla in apropierea satului Galasesti care in prezent a disparut .
In anul 1968 au inceput primele cercetari arheologice din zona sub indrumarea V. Capitanu in care s-au descoperit un vast material arheologic.
Sursa foto: Google Maps
Cetatea dacica Tamasidava in perioada sa de glorie s-a extins mult in partea de est, ajungind la citeva hectare. In prima jumatate a secolului I i.H., in epoca lui Burebista, ea a fost fortificata cu un amplu sant de aparare si cu palisada.
Cetatuia dacica Tamasidava a cunoscut o intensa locuire incepind cu epoca bronzului mijlociu, prima epoca a fierului – Hallstatt – si in special in cea de a doua epoca a fierului, La Tenne, la sfirsitul secolului V i.H. – secolul II d.H. Prezenta obiectelor de import: amfore, cupe, boluri, ulcioare, obiecte de bronz, demonstreaza ca aceasta asezare pe care am identificat-o ipotetic cu antica Tamasidava juca rolul unei veritabile piete de desfacere atit pentru produsele locale cit si pentru cele de import. In secolele I i.H. – I d.H. numarul recipientelor pentru transportul vinurilor si uleiurilor din sud creste considerabil. Acest lucru este dovedit de prezenta unui mare numar de amfore de factura elenistica si romana din zona nord-pontica.
In urma sapaturilor efectuate in acest site arheologic, amintim un vas de tip cantharos, din ceramica fina, pe care se intilneste o figuratie zoomorfa si antropomorfa – remarcindu-se in mod deosebit firgura unui calaret. Alaturi de vasele de cult – unele decorate cu protome zoomorfe – un interes aparte il reprezinta figurile umane, statuetele din lut ars, intre care amintim o divinitate locala – un Silen. S-ar putea admite ca intr-o anumita etapa ar fi indeplinit si un rol politic.
Dezvelirea unui mare numar de locuinte cu un inventar foarte bogat, in special agricol si mestesugaresc, ne conduce la ideea ca aici, ca de altfel in intreaga Dacie antica, a existat o comunitate stabila, in a carei viata economica cultivarea pamintului si cresterea animalelor jucau un rol foarte important. Ultimul nivel de locuire din asezarea de la Racatau apartine inceputului secolului II d.H. si trebuie pus in legatura cu subordonarea asezarilor din zona Siretului mijlociu: Piroboridava, Tamasidava si Zargidava, la provincia Moesia Inferioara, asa dupa cum o demonstreaza izvorul de epoca.
Sursa foto: Google Maps
Aceasta asezare dacica Tamasidava se afla pe un bot de terasă a Siretului, pe partea stângă, care pătrunde puţin mai adânc în valea acestui râu, având o poziţie dominantă cu o vizibilitate excelentă asupra unei mari întinderi de teren. Pantele abrupte îi conferă o apărare naturală excepţională, ridicându-se cu mai bine de 35m de la nivelul apei. În partea opusă, accesibilă, care se află la poalele unui deal, s-a amenajat un şanţ de apărare, realizat de primii locuitori ai acestui platou-din epoca bronzului – cultura Monteoru, fortificaţie preluată apoi de către locuitorii aşezării din prima epocă a fierului şi apoi, mult amplificată de către daci în sec. II-I î. Chr.
În ordinea dată de Ptolemeu, aşezarea fortificată de la Răcătău nu putea fi alta decât Tamasidava.
Accesul la acest obiectiv turistic se face din Bacău spre orasul Adjud pe E 85 ,pana in comuna Pancesti ,apoi din centrul comunei ne deplasam 3 km pe DJ 252 E inspre satul Dienet pana ajungem la barajul de pe raul Siret .
Nu este inclusa in circuitul turistic.
Localizarea cetatii dacice Tamasidava
Cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt între cele mai cunoscute monumente antice din România, de importanță istorică și arheologică având în vedere că siturile reprezintă expresia civilizației Regatului Dac din secolul I a. Chr. – I p. Chr.
Rezultatele proiectului „Când viața cotidiană antică devine patrimoniu UNESCO. Scanarea, restaurarea digitală și contextualizarea artefactelor dacice din Munții Orăștiei” sunt puse la dispoziția tuturor care doresc informații validate științific cu privire la artefactele și monumentele dacice din Munții Orăștiei.Citeste mai mult
Articolul face parte din Astronomia străbunilor. Arheoastronomie și etnoastronomie pe teritoriul României, iar autoarea este doamna Aurora Petan. Mai jos reproducem un fragment si atasam in PDF si articolul original de pe academia.edu.
[Deceneu] le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomiei. (Iordanes, Getica, 79)
Autorii antici au consemnat informații legate de cunoștințele de astronomie ale dacilor, însă vreme îndelungată aceste relatări au părut fanteziste. Cercetările arheologice de după cel de-al Doilea Război Mondial, desfășurate în special în zona cetăților dacice din Munții Șureanu, au venit să confirme faptul că dacii erau într-adevăr preocupați de astronomie și dețineau cunoștințe în domeniu, cel puțin la nivelul unei categorii restrânse de inițiați.Citeste mai mult
