istorie veche

Specialiştii afirmă că spaţiul actual urban şi periurban al Târgoviştei face parte din vastul areal de antropogeneză european-asiatic, mărturie stând probele arheologice prelevate din interfluviile Ialomiţa – Dâmboviţa (vest) şi Ialomiţa – Cricovul Dulce (est).

În urmă cu până la un milion de ani, în Paleolitic, în arealul Târgoviştei, trăiau elefanţi dar şi urşi de peşteră, potrivit descoperirilor făcute la Podul Teiş – s-au găsit rămăşiţe de elefant fosil (Elaphus primigenius blum) şi molari de urs de peşteră.    Ultima atestare a existenţei mamuţilor pe teritoriul ţării noastre este de 10.000 de ani. Citeste mai mult

Ca și continuare la articolul precedent în care spuneam că Ioan a fost fratele lui Iancu de Hunedoara, aducem la lumină câteva citate din autori care au tratat persoana lui Iancu de Hunedoara și familia Huniazilor.

Camil Mureșanu – Iancu de Hunedoara (pag. 24-26)

Venirea familiei acesteia din Ţara Romînească în Ungaria este un fapt pe care îl afirmă unele cronici dar în realitate nu avem siguranţa că lucrurile s-au petrecut chiar astfel. Informaţia cronicarilor poate să fie alcătuită sub influenţa faptului, ştiut în mod sigur, că Voicu şi fraţii săi erau de origine romînă şi astfel s-a socotit, poate, că ei trebuiau să fi venit neaparat din sudul Carpaţilor. Ei puteau fi însă tot atît de bine şi romîni din Hunedoara, ţinut în care populaţia românească ce trăia în regatul feudal maghiar îşi păstrase multă vreme o organizare locală autonomă, respectată de rege şi de comiţii sau castelanii săi.
[…]
Ridicarea familiei lui Voicu, fiul lui Şerbu, prin slujbe militare la curtea regală se poate deci foarte bine încadra în procesul mai larg de ridicare a unei părţi a cnezilor hunedoreni în rîndurile nobilimii. Acest fapt ar explica mai bine legăturile de mai tîrziu ale acestei familii cu cnezii şi cu mica nobilime din Hunedoara şi Caraş. Citeste mai mult

Nota istorieveche.ro: Într-un articol precedent vorbeam despre cetatea ghiaurilor, în care aduceam aminte de inscripția în limba arabă găsită lângă fântâna din Castelul Huniazilor. Referitor la acest lucru, am observat că foarte multă lume îl denumește pe Iancu, Ioan. De fapt Ioan a fost fratele lui Iancu. Mai multe detalii în articol.

Foto

Un articol de Cornel Bîrsan

Originea lui Iancu de Hunedoara (n.cca.1405/1407 – d.1456)

Despre familia Huniazilor s-au făcut multe afirmații, opinându-se și în prezent că ar fi fost maghiar, cuman sau român. În imaginația bogată a unor cercetători, Huniazii ar fi venit în Transilvania din Țara Românească, fiind descendenții unei fiice a lui Basarab cel Mare (1315-1352) și a unui cneaz cuman. Iar Basarab ar fi descendentul unui han mongol pe nume Mengu Timur. Citeste mai mult

Pe Dealul Cetăţii din Râşnov cele mai vechi urme de locuire datează, conform descoperirilor arheologice din 2010, încă din epoca neolitică. Apoi, o nouă fază de locuire aparţine începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o aşezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Din această perioadă au fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râşniţă, ceramică (vase piriforme, căni şi căniţe, tăvi, castroane, amfore şi strecurători) şi un topor-lamă de bronz.
În antichitatea clasică, pe Dealul Cetăţii, dacii cumidavens intemeiaza o asezare, „Comidava”. Există o ipoteză conform căreia aşezarea fortificaţă Comidava era integrată într-o centură defensivă formată din aşezarea Comidava, cetatea de la Pietrele lui Solomon, cetatea de pe Dealul Şprenghi, cetatea dacică de pe Muntele Tâmpa, cetatea din Răcădău – Valea Cetăţii şi cetatea de la Bunloc. Citeste mai mult

În curând lansăm cartea care dezbate întemeierea Țării Românești și persoana lui Radu Negru Vodă. După un efort susținut de documentare vă aducem o lumină nouă asupra evenimentelor ce s-au petrecut acum 700 de ani în Țara Românească.

Inel de aur cu diametru de 15 mm, greutate 9,12 gr.

Verigă cu secțiunea trapezoidală lărgită către montură, turnată odată cu chatonul. Pe latura exterioară a verigii inscripție în limba latină cu majuscule gotice. La începutul inscripției o cruce Lancré, cuvintele despărțite de câte o rozetă. Celelalte două laturi exterioare oblice ornamentate cu romburi niellate. De o parte și de alta a monturii câte un câmp trapezoidal cu o floare inscrisă într-o stea cu opt colțuri. Într-o parte o mică inscripție: AL-MA. Chatonul oval cu margine lată și o șănțuire accentuată, poartă o piatră antică (rubin?), azi ciobită, pe care este gravat un bust de bărbat cu cunună de lauri. Marginea monturii decorată cu ornamente vegetale niellate. Inscripția în limba latină: IESUS AUTEM TRANSIENS PER MEDI(UM ILORUM IBAT). Citeste mai mult