Ioan de Hunedoara sau Iancu de Hunedoara?

Nota istorieveche.ro: Într-un articol precedent vorbeam despre cetatea ghiaurilor, în care aduceam aminte de inscripția în limba arabă găsită lângă fântâna din Castelul Huniazilor. Referitor la acest lucru, am observat că foarte multă lume îl denumește pe Iancu, Ioan. De fapt Ioan a fost fratele lui Iancu. Mai multe detalii în articol.

Foto

Un articol de Cornel Bîrsan

Originea lui Iancu de Hunedoara (n.cca.1405/1407 – d.1456)

Despre familia Huniazilor s-au făcut multe afirmații, opinându-se și în prezent că ar fi fost maghiar, cuman sau român. În imaginația bogată a unor cercetători, Huniazii ar fi venit în Transilvania din Țara Românească, fiind descendenții unei fiice a lui Basarab cel Mare (1315-1352) și a unui cneaz cuman. Iar Basarab ar fi descendentul unui han mongol pe nume Mengu Timur.

Originea familiei Huniazilor este din Țara Hategului. Prima mențiune despre un strămoș al lor este făcută la 1 iunie 1360 când sunt menționați, într-un document emis la Hațeg, cneazul român numit Costea (Koztha) impreună cu nepoții săi, Bălata, Bay (Radu), Surs (Șerb) și Nan care sunt stăpanitori ai localităților Răchitova și Lunca.  

Șerb, probabil Șerban, numele nepoților lui Costea fiind deformate în documentele maghiare, a avut la rândul său trei copii: Radu, Mogoș și Voicu.

Voicu s-a căsătorit cu Elisabeta Musină (Erzsebet Morzsinay – după înscrisurile maghiare) care era descedentă dintr-o ramură a familiei Mușină – Mușină de Rac din Densuș. Din căsătoria celor doi au rezultat șapte copiii: Marina, trei fete al căror nume nu-l cunoaștem,  Iancu, Voicu și Ioan.

Marina s-a căsătorit cu boierul Mânzilă din Argeș, o fiică al cărui nume nu-l cunoaștem a fost căsătorită cu Petru al II-lea care a fost domn al Moldovei între anii 1444 – 1449 (cu întreruperi) care a fost fiul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Celelalte două fiice, una s-a măritat cu Ioan Szekely iar cealaltă fată cu Pancrațiu de Dindeleag.

Dintre băieți: Voicu a murit de tânăr în jurul anului 1419, Ioan născut după anul 1409 și care a stat alături de Iancu a murit în anul 1441 în luptele de pe lângă Belgrad.  

Remarcăm faptul că a existat un Ioan în familia lui Voicu și a Elisabetei, dar acesta nu era Iancu. De unde provine această confuzie și de ce majoritatea istoricilor români și străini îl numesc pe Iancu de Hunedoara, Ioan de Hunedoara (Hunyadi János)?

Deoarece numele de Iancu era greu de pronunțat de către maghiari și diverșii occidentali de la curtea lui Sigismund de Luxemburg a fost numit János, adică Ioan. Dar în Țara Românească și în Moldova, i se spunea pe numele adevărat Iancu, fiind poreclit Viteazul.

Iancu, care va ajunge ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456, regent al Ungariei între 1446-1452 și cel mai remarcabil cavaler cruciat din Balcani, s-a născut în anul 1405 sau 1407, după alți istorici în anul 1387.

În anul 1409, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei între anii 1387-1437, daruiește cetatea Hunedoarei(cu toate pământurile care țineau de ea: sate, vămi, mine de sare, aur, argint și fier) lui Voicu, pentru serviciile militare făcute de către el și frații săi Mogoș și Radu.

Din acest moment Voicu și familia sa se vor numi “de Hunedoara” sau Huniazi, cum este încetățenit în rândul istoricilor.

La fel ca și despre originea fabuloasă a primilor Huniazi, la sfârșitul secolului al XV-lea, cronicarul Antonio Bonfini, secretarul lui Matei Corvin, lansează ideea, (el spune de fapt că a aflat despre o legendă), precum că Iancu de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim a lui Sigismund de Luxemburg dintr-o relație amoroasă cu fiica unui nobil maghiar din familia Morzsinai, iar această femeie ar fi fost descendenta împăraților bizantini!

Tot lui Antonius Bonfini i se datorează numele dat lui Matei Corvin, argumentând că acesta ar fi fost de fapt, prin strămoșii săi, descendentul unei familii române Corvinus. Toate aceste fabulații ale lui Bonfini, preluate ulterior de către istorici, s-au făcut în virtutea faptului de a se “dovedi” că atât Iancu de Hunedoara cât și fiul sau Matei nu ar fi fost români, ci maghiari care au descins din fabuloase familii române, bizantine și chiar din Sigismund de Luxemburg.

O altă găselniță a istoricilor actuali este modificarea numelui lui Matei Corvin în Matia, argumentându-se că acesta a fost botezat în onoarea Sfântului Matia. Matei, chiar dacă a fost botezat la insistențele mamei sale în ritul catolic, era român, purtând un nume tradițional românesc la naștere. În Moldova și Muntenia i s-a spus în timpul vieții lui Craiul Mateiaș, în niciun caz Matia. Poate că ar fi momentul în care istoricii noștri ar trebui sa reanalizeze acest fapt al istoriei, reevaluandu-l pe Iancu de Hunedoara cu numele său, și nu Ioan de Hunedoara, iar pe Matei Corvin, cu numele de Huniade, și nu Corvin.

 Bibliografie:

1. BEZDECHI, ST. – Nicolaus Olahus, primul umanist de origine română, Editura Ram, Aninoasa – Gorj, 1939
2. ENGEL, PAL – Regatul Sfântului Ştefan, Istoria Ungariei Medievale, Ed.Mega, 2011
3. IORGA, NICOLAE – Istoria românilor, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988
4. LENDVAI, PAUL – Ungurii, Ed.Humanitas, 2007
5. MITU, MELINDA & MITU SORIN – Ungurii despre Români, naşterea unei imagini etnice, Ed. Polirom , 2014
6. MUREȘAN, CAMIL – Ioan de Hunedoara și vremea sa, Ed.Tineretului, 1957
7. NICOLAU T., COLONEL – Ioan Huniade Corvin, Tipografia Marelui Stat Major, București, 1925
8. PASCU, ŞTEFAN – Voievodatul Transilvaniei, Ed.Dacia, 1972
9. POPA, TEODOR – Iancu Corvin de Hunedoara (Ioan Hunyadi), Tip.I.Wachter, Hunedoara, 1928