arheologie

Interesul pentru vestigiile de la Blidaru este relativ recent, în comparaţie cu atenţia îndelungată de care s-au bucurat alte situri dacice din Munţii Orăştiei. La începutul secolului XX au apărut primele menţiuni despre obiecte dacice, descoperite întâmplător în zonă, moment în care au fost amintite şi urme mai vechi ale căutătorilor de comori.

D. M. Teodorescu a fost primul arheolog care a pus piciorul în cetatea de la Blidaru, în anul 1921, dar primele cercetări arheologice sistematice au început abia în 1953 și au fost coordonate de C. Daicoviciu. În urma campaniilor de săpături, care continuă şi în prezent, zidurile cetăţii au fost dezvelite aproape în totalitate. Cercetările au vizat şi terasele amenajate în apropierea cetăţii, unde au fost identificate mai multe turnuri izolate (Poiana Perţii, Poiana Popii, Muchia Chişetoarei, Poiana lui Mihu, La Vămi), precum şi urmele unor temple (Pietroasa lui Solomon). Citeste mai mult

Ruinele dacice de pe Dealul Cetăţuie erau vizibile în secolul al XIX-lea, însă ele sunt doar sumar menţionate în rapoartele vremii. Susţinut de V. Pârvan, D. M. Teodorescu a început în anul 1924 primele săpături arheologice pe Dealul Cetăţuie. Au fost investigate mai multe zone din cetate, inclusiv turnurile-locuinţă de pe platou, elementele de fortificare şi templele.

Ulterior, săpăturile din perioada interbelică vor fi extinse sub conducerea lui C. Daicoviciu, zona fortificată cu monumentele ei fiind dezvelită aproape în totalitate. O atenţie sporită a fost acordată aşezării aflate în apropierea zonei fortificate, fiind cercetate terasele de la Dosu Brăiţei, Coşman, Laz sau Năpărţi. Citeste mai mult

În ultimul secol, aşezarea dacică de la Alba Iulia a constituit obiectul a numeroase ipoteze şi păreri formulate de către istorici. În prima jumătate a secolului al XX-lea, E. Kornemann, N. Iorga, I. Marţian, C. Patsch, C. Daicoviciu, Gr. Florescu etc. au susţinut existenţa unui sat al autohtonilor daci (vicus) sau a unei „fortăreţe” preromane. În 1949, examinând „natura obârşiei, factorul topografic şi antropogeografic, începuturile şi originea numelui”, I.I. Russu localiza cetatea locuită de tribul Apulilor de pe malul drept al Mureşului. În 1961, eruditul clujean a reluat problematica aşezării Apoulon şi a adus noi contribuţii onomastice la etimologia şi semnificaţia tribului apulilor în Dacia antică. Citeste mai mult

În acest articol vom sintetiza informațiile din cercetările arheologice efectuate în locația Tipia Ormenișului din județul Brașov. Coordonatorul acestora a fost domnul arheolog Florea Costea, care s-a ocupat de acest sit încă din anul 1989.

Un lucru foarte important de reținut despre acest sit este locuirea în diferite epoci, locuire argumentată cu descoperirile de ceramică încadrate în diferite perioade de timp.

Epoca bronzului – este reprezentată de cești sau străchini polilobate, la care se adaugă alte artefacte importante precum carele miniaturale: Citeste mai mult

Vezi partea I aici.

Cornel Bîrsan – fragment din lucrarea Istorie Furată.Cronică Românească de Istorie Veche

In India
Aceasta migrare a triburilor europene în Asia nu a fost însă unică, cronicile indiene menţionează infiltrarea unei mari populaţii în Valea Indusului, în jurul anilor 1700 i.Chr. care avea să influenţeze într-un mod determinant cultura şi civilizatia indiană. Aceasta populaţie europeana migrata din zona Central-Europeana pe traseul Caucaz, Tarim şi ulterior Valea Indusului avea să fie numită de către vechii indieni, Arya, respectiv “străini” , formulare de unde derivă atât de utilizatul, în exces cuvant “arian” respectiv “popoare ariene”.
Celebra epopee sanscrită “ Ramayana “, scrisă în secolul IV iHr., alcatuită din 24.000 de distihuri, prezintă epopeea prinţului Rama, identificat şi ca „preot scit”, intrat în conflict cu anumite facţiuni ale poporului său „pelasg”, decide să „emigreze” spre Asia.
Mişcarea iniţiată de către Rama este un proces masiv de migrare, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India şi Ceylonul.
În India pre-invaziei ariene trăiau dravidienii, populatie de rasă negroidă care ocupau întregul subcontinent, originari, probabil, din Africa. În jurul anilor 2400 î.Chr., aceştia vor crea o înfloritoare civilizaţie, remarcată prin ridicarea unor orase precum, Mohendjo-Daro şi Harappa, construite matematic. Clădirile oraşelor, construite din cărămidă, sunt aliniate de-a lungul străzilor care se întretaie în unghi drept. Oraşele erau prevazute cu un sistem de canalizare şi alimentare cu apă performant. Creşterea puterii economice a populatiei dravidiene avea să le faciliteze efectuarea de schimburi comerciale cu civilizaţiile din Mesopotamia şi întregul Orient Mijlociu. Citeste mai mult

Autor: Ștefan Cristian Pintilie

Inima bătea să-i iasă din piept şi ştia că nu din cauza efortului. Mai erau câţiva paşi, ar urca în fugă, dar nu mai avea putere. La ultimii şi-a ridicat capul şi, încet, în faţa ochilor, s-a aşternut până departe … era aşa cum i-au spus … era Marea Apă. Sclipirile soarelui dansau pe unduirile care se rostogoleau vesele şi i s-a părut ca vede la mal peşti sărind. Instinctiv, şi-a dus mâna la piept … a pipăit seminţele apoi le-a strâns în pumn. S-a întors şi a privit în spate … a văzut cu ochii minţii unduirea lanurilor … atunci a ştiut că nu va mai pleca. Privind în jur, la ochii înlăcrimaţi ai femeii care îmbrăţişa copiii, a strâns cu putere toiagul şi la înfipt adânc în pământ. Acolo va săpa locuinţa, pe acel deal scăldat în lumină. De acolo va pleca pe ultimul drum în Oraşul Umbrelor şi va avea lângă el statueta cioplită în piatră de nepotul favorit … statueta Gânditorului. Citeste mai mult