Stefan cel Mare

AIESEE și sabia lui Ștefan cel Mare

Leave a Comment / archaeology, Stefan cel Mare / By


În iulie 1966, Virgil Cândea, director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE), întocmea o Notă referitoare la bunuri culturale românești de interes deosebit aflate în Turcia:
„Relațiile variate stabilite în decurs de peste șase secole între Țările Române și Turcia au prilejuit și o serie de schimburi culturale în urma cărora, în prezent, se găsesc în Turcia bunuri culturale de importanță deosebită, create de români. În prezent aceste bunuri, păstrate în majoritatea lor în Istanbul, sunt distribuite între instituțiile de cultură ale comunității grecești și instituțiile de cultură turcești. Menționăm o serie de piese muzeale de mare însemnătate pentru istoria culturii românești:
1. Spada lui Ștefan cel Mare. Păstrată în tezaurul mănăstirii Putna, spada lui Ștefan a constituit un simbol al eroismului și neatârnării Moldovei. Luată de cazacii lui Bogdan Hmelnițki către mijlocul secolului XVII (tradiție consemnată de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”), spada a fost vândută la mezat în Istanbul împreună cu alte săbii moldovenești, ajungând astfel în Muzeul Seraiului. Căutată de cercetători români, spada a fost identificată în 1933. Încercările de recuperare întreprinse de statul român între 1933-1935 nu au dat rezultate. (Muzeul Eski serai = Muzeul vechiului Serai, sala armelor, nr. inventar 2636).
2. Șase săbii de nobili moldoveni din secolul XV. Aceeași proveniență. (Muzeul vechiului Serai, nr. de inventar 2633, 2635, 2637, 2638, 2639, 2643).
3. Trei săbii de paradă ale lui Constantin Brîncoveanu, de factură orientală, din oțel de Damasc. Au făcut parte din bunurile domnului muntean vândute la mezat cu prilejul executării sale la Constantinopol în 1714. (Muzeul vechiului Serai, nr. inventar 2682, 2683, 2684).
4. Relicvariul lui Neagoe Basarab (1512-1521), lucrat în Țara Românească cu motive de artă populară și medievală. Este făcut din aur împodobit cu circa 100 pietre prețioase. (Același muzeu, sala tronului, nr. inventar 2743).”
Sursa: Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, fond Dosare Speciale Citeste mai mult

Bătălia de la Lipnic (20 august 1469 sau 1470)

Leave a Comment / muzeu, Stefan cel Mare / By

Pe 20 august 1469, a avut loc Bătălia de la Lipnic, în zona Nistrului, lângă localitatea Lipnic, situată astăzi în Raionul Ocnița, Republica Moldova. În această confruntare, oastea moldovenească condusă de Ștefan cel Mare a învins trupele tătare ale Hoardei de Aur, care invadaseră Moldova.

În vara anului 1469, tătarii conduși de Hanul Mamac au traversat Nistrul, iar o parte din armata lor a pătruns pe teritoriul Moldovei, devastând satele întâlnite în cale. Răspunsul lui Ștefan cel Mare a fost rapid, mobilizându-și oștenii și atacând tătarii cu pricepere și determinare. Confruntarea decisivă s-a desfășurat lângă Lipnic, unde tătarii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând mulți luptători. Fiul și fratele hanului au fost capturați în urma bătăliei.

După victorie, cronicile menționează recunoștința lui Ștefan cel Mare față de ajutorul divin, evocând sprijinul oferit de Dumnezeu și Maica Domnului, așa cum subliniază cronicarul Grigore Ureche.

Cronicarul polonez Jan Długosz relatează că, după bătălie, Hanul Mamac a trimis soli pentru a cere eliberarea fiului său captiv, însă Ștefan cel Mare a răspuns dur, refuzând cererea acestora. Istoriografia descrie măsuri extreme luate de Ștefan împotriva solilor, însă acestea ar putea fi interpretate și ca exagerări literare specifice acelei perioade.

În memoria bătăliei, în perioada interbelică a fost ridicată o troiță în cimitirul din satul Lipnic, iar tradiția locală amintește de Fântâna Cadânei, locul de unde se spune că ar fi început lupta. Bătălia de la Lipnic a rămas vie în conștiința populară, fiind evocată și în balada publicată în 1927 de Ioan Popovici în revista „Calendarul Basarabiei”. Citeste mai mult

Maria Asanina Paleologhina. O prințesă bizantină pe tronul Moldovei

Leave a Comment / Maria de Mangop, Stefan cel Mare / By

În istoriografia noastră, monografiile dedicate domnilor care au condus destinele românești în Evul Mediu nu lipsesc, fără a fi, totuși, foarte numeroase. Doamnele, în schimb, nu par să fi preocupat în mod deosebit pe istoricii români, deși, în lungul lor șir, sunt destule figuri remarcabile, care ar merita să li se consacre cercetări de o mai mare cuprindere. Înfățișăm astăzi un asemenea exemplu, cu un subiect dintre cele mai dificile.

După ce am străbătut, cu toată atenția, cei 47 de ani ai domniei lui Ștefan cel Mare, am ajuns la concluzia că personajul-cheie din viața și istoria acestui principe a fost cea de-a doua sa soție, Maria Asanina Paleologhina, cunoscută în general ca Maria de Mangop. Privită doar în lumina surselor directe, ea pare a fi o prezență foarte discretă în Moldova: numele ei nu apare în niciun document și nicio însemnare dedicatorie a vreunui obiect (carte, argintărie ori broderie) destinat unei biserici sau mănăstiri. Cu toate acestea, această „discreție” ar putea avea o explicație. Maria Asanina Paleologhina a fost soția lui Ștefan în anii cei mai grei ai domniei acestuia, anii de început ai perioadei 1473–1486, pe care am definit-o prin sintagma „Marea politică”. Citeste mai mult

Bătălia de la Vaslui în cronicile vremii

Leave a Comment / Batalia de la Vaslui, română, Stefan cel Mare / By

Despre faptele de vitejie ale înaintașilor noștri multi sceptici străini și români afirmă că  sunt un pic exagerate, adevărul nu este chiar așa că am fi subiectivi dat fiind faptul că este vorba despre istoria poporului nostru. Ce ar fi să întrebăm un istoric turc care a fost cea mai mare victorie a unui popor de credință islamică? Firește, ar răspunde că sunt mai multe victorii strălucite și că nu poate da un răspuns concret, dar cu siguranță aceste succese militare sunt atribuite “semilunei ” otomane. Dar dacă l-am întreba care ar fi cea mai drastică înfrângere tot a unui popor islamic? Ar răspunde fără a tăgădui că este vorba despre o înfrângere tot a turcilor otomani. Contra cui? Răspunsul, surprinzător pentru multi: este vorba despre Bătălia de la Vaslui, purtată contra moldovenilor lui Ștefan cel Mare, unde peste 40.000 de spahii și ieniceri au fost “tăiați.” Cifra pierderilor turcești, făcând un raport si cu populația vremii,  poate fi comparată cu pierderile suferite de nemți în Batălia Stalingradului, bătălie cu cele mai mari pierderi de vieți omenești din istoria omenirii. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!