recomandare carte de istorie

Cum s-a nascut poporul roman (editie revazuta si adaugita)

„Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură: nu înţelege uşor mintea noastră cum de s-a întâmplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul român. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frământări, a ieşit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi având aceleaşi datini şi obiceiuri.O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, în general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“ Cumpără de aici 5200 Sursa: librarie.net

De-a dacii si romanii. O introducere in istoria limbii si etnogenezei romanilor

„Explicația că latinofonii – proto-românii – se retrăgeau în munți vreme de secole în timpul «invaziilor» este de o absurditate atât de mare, încât e uluitor că a putut fi acceptată de-atâta timp. Pentru ca o populație compactă să trăiască secole în munți, ar trebui să avem așezări atestate arheologic, fortărețe și drumuri.

Carpații nu pot fi străbătuți de-a lungul crestelor altfel zis, nici astăzi, cu excepția unor alpiniști puși pe record, nu s-ar putea merge de la sud la nord, de-a lungul piscurilor, din trecătoarea Brașovului spre Bucovina. O populație sărăcită, fugită în munți vreme de secole, și-ar pierde rapid unitatea lingvistică și am avea azi nații romanice distincte între Făgăraș și Maramureș. Citeste mai mult

Istoria Romaniei in imagini

Istoria Romaniei in imagini. De la inceputuri la Uniunea Europeana – Teodora Stanciu Menirea lucrarii de fata este de a fi nu numai o simpla, agitata sau, din contra, lenta reistorisire a trecutului romanesc, ci, mai ales, o alta oglinda, o alta reflectare pentru timpurile prezente. O alta oglinda sau, poate, o intreaga galerie de tablouri, de imagini ale unor timpuri mai mult sau mai putin indepartate. Mai mult sau mai putin discutate, mai mult sau mai putin prezentate. Si astfel, imbinarea intre cuvant si imagine, pe care o aduce aceasta Istorie a Romaniei in imagini, poate sa reprezinte tocmai cheia cu ajutorul careia taina si comoara trecutului sunt readuse in locurile de glorie de altadata. Lectia trecutului nu trebuie uitata sau diminuata in importanta niciodata, indiferent de timpuri, de locuri sau de personaje. Chiar si locul actualei Romanii intr-o Uniune Europeana in continua transformare si redefinire prinde mult mai bine contur daca se tine cont de lectia istoriei… Cumpără de aici 49.90Lei   Sursa: libris.ro

Intre Vatican si Kremlin. Biserica Greco-Catolica in timpul regimului comunist

1948 este primul an al comunismului romanesc si este momentul in care Biserica Romana Unita cu Roma este lichidata, prin actul gangsteresc al puterii de la Bucuresti. Solida, precisa si memorabila in judecatile ei, cartea lui Cristian Vasile reconstituie contextul unei executii politice. Legata de Vatican, inamic ideologic al Kremlinului, atasata de Iuliu Maniu si de Partidul National din Transilvania, ostila inregimentarii ideologice totalitare, Biserica Greco-Catolica era un dusman care se cerea lichidat. Martiriul episcopilor uniti, beatificati in urma cu cativa ani, este cea din urma pagina din aceasta istorie tragica. Reeditarea volumului esential al lui Cristian Vasile participa la un efort de redescoperire al memoriei suferintei, ocultate sub comunism. – Ioan Stanomir   O carte scrisa cu seriozitate, atentie si talent; o carte demna de subiectul sau, pe care-l deschide credibil si clar spre cititor. – Adrian Cioroianu Cumpără de aici 59.99Lei   Sursa: libris.ro

Deportarea romilor sub regimul Ion Antonescu

Ignorata cu desavarsire de istoriografia romana de pana in ultimul deceniu al secolului XX, tema deportarii romilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cauta a recupera decalajul si a scoate din uitare inca unul dintre mecanismele regimului antonescian care manifesta, printre altele, o vadita ostilitate fata de toti acei supusi ne-romani, cu sau fara cetatenie. Iar contributiile ultimelor aproape doua decenii nu sunt de neglijat, cu atat mai mult cu cat ele au cautat sa-si intareasca analizele pornind mai ales de la acele surse documentare provenite de la principalele institutii ale statului totalitar implicate in mecanismul epurarii: Presedintia Consiliului de Ministri, Inspectoratul General de Politie, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Prefectura Politiei Capitalei si, intr-o oarecare masura, Marele Stat Major al Armatei. Cum de la sine se intelege, acestora li s-a adaugat treptat o suita de marturii orale din partea putinilor supravietuitori, ceea ce reprezinta o alta fateta a acestui tragic eveniment. Ca si in cazul evreilor, una dintre problemele de prim rang pare a fi cea a cifrelor, si nu fara indreptatire. Finalmente, totul devine o chestiune de „filozofie a numerelor”, care trece parca in umbra alte aspecte, nu mai putin importante.   In acest context, lucrarea de fata se infatiseaza ca o cercetare mult mai complexa, nu doar pentru ca sistematizeaza informatii deja existente pe tema deportarilor in Transnistria, ci doarece contureaza in fond istoria unui grup etno-cultural suficient de vitregit in istoria romanilor. Sa nu uitam totusi ca am fost cei din urma de pe continentul european care i-au eliberat pe romi din robie, intr-o vreme in care – in alte spatii – aveau drepturi cetatenesti inca de multa vreme. Asadar, avem de-a face cu un studiu complex, care pune in discutie terminologii si concepte (genocid, holocaust etc.), reconstituie si contextualizeaza istoria interbelica a romilor, dar dezvolta sintetic si teoriile rasiale din epoca, ce au justificat de fapt tragedia din Transnistria. Dar peste toate, Florinela Giurgea (Naciu-Ruscea) face propriile investigatii arhivistice, aducand astfel o contributie esentiala la amplificarea cunoasterii.   Cum indica si titlul, miezul cercetarii il constituie deportarea in Transnistria a romilor, care a avut cu totul alte ratiuni decat in cazul evreilor. Evident, nu poate fi negata conotatia rasiala, de vreme ce utilizarea termenului de „tigan” este permanenta in discursul epocii. Lucrarea scoate in evidenta o pagina neagra din istoria Romaniei, pagina pe care, din nefericire, unii se prefac ca nu o vad. Autoarea ia in discutie importanta tema a „negationismului”, iar un capitol distinct este dedicat unui studiu comparativ cu situatia romilor din Italia in aceeasi perioada si sub acelasi tip de ideologie. Cu acribie si, uneori, chiar cu un cult pentru detaliu, stilul autoarei, bine controlat, cu ingrijite trimiteri la surse, indica un specialist pe deplin format. Apreciem ca lucrarea de fata constituie o reala contributie stiintifica la tema deportarii romilor in Transnistria in perioada 1942-1944. – Dr. Lucian Nastasa-Kovacs, Academia Romana. Institutul de Istorie „George Baritiu” Cluj-Napoca Cumpără de aici 42.00Lei   Sursa: libris.ro

Paradigme ale tragediei Basarabiei

„Paradoxul este acesta: cat timp nu ne ataca, trebuie sa opunem Rusiei – daca putem, bineinteles – armata altora, armata Europei intregi. Daca aceasta nu se poate, daca Europa va fi divizata ca in 1914-1918, noi trebuie sa stam deoparte. Altfel, suntem distrusi… Noi trebuie sa ne ferim ca de foc sa iritam pe rusi, intai, fiindca suntem prea aproape de ei, si, al doilea, fiindca rusii sunt ca elefantii: nu uita niciodata. Oricum, trebuie precizat, prin declaratii oficiale si prin presa, ca n-avem nimic cu poporul rusesc, ca ceea ce avem este cu regimul bolsevic, care ne ameninta linistea si siguranta interna”. Citeste mai mult

Mostenitorii securitatii

Ce i-a deosebit pe securisti de restul oamenilor? Cum au ajuns ei sa‑i bata, sa‑i aresteze si chiar sa‑i ucida pe cei citiva care aveau curajul sa spuna ca regele e gol si sa‑i umileasca pe cei care indrazneau sa asculte intr‑o tacere resemnata adevaruri elementare? Formulind raspunsuri la asemenea intrebari si plecind de la propria experienta a contactului cu Securitatea in 1988, Marius Oprea alcatuieste o istorie a transformarilor acesteia de la totalitarism la democratie, cu scopul de a descoperi ceea ce se afla dincolo de amintirea traumatizanta sau de mit. Volumul ofera informatii despre ce s-a ales de mostenirea si mai ales de mostenitorii fostei politii politice comuniste, intr-o incercare de a-i cuantifica reziduurile in lumea in care traim. Eroii cartii nu sint doar securistii pe care am avut nefericirea sa-i cunosc direct, ci si activistii fostului partid comunist, ofiterii fostului DSS si informatorii lor, toti cei care reprezinta atazi nu numai «securitatea mea», ci «a noastra, a tuturor». Ei, mostenitorii sistemului comunist si ai politiei politice, ei, zeii de lut ai unui trecut intunecat si ai acestui prezent confuz, sint personajele acestei carti. – Marius Oprea Editia a II-a revazuta si adaugita Cumpără de aici 37.95Lei   Sursa: libris.ro

Nihil obstat: elemente pentru o teorie a natiunii si nationalismului


Nihil obstat
– „Nimic nu sta in cale” – sunt faimoasele cuvinte inscrise de cenzura catolica pe reversul paginii de titlu a volumului considerat apt de circulatie, respectiv purificat de erori morale sau teologice. „Nimic nu ii sta in cale” – adica nimic nu il poate opri sa circule, nimic nu il poate impiedica sa se manifeste. In textul nostru, aluzia si semnificatia sintagmei sunt, evident, diferite: in ciuda nenumaratelor sentinte, insistente si abundente incepand cu anii ’90, dupa care natiunea sau nationalismul au murit, timpul lor s-a scurs, momentul lor a trecut, asistam astazi la resurectia neasteptata, exploziva, intempestiva a unor fenomene carora li se anuntase, solemn, decesul. Nu judecatile de valoare ne intereseaza aici – e bine, e rau, e dezirabil, e pernicios –, ci judecatile de realitate. Lucrarea de fata este in primul rand o defrisare critica a terenului, incepand cu perioada moderna si terminand  cu provocarile pe care stilul de gandire postmodern sau postmodernitatea ca atare le aduc nationalului in variile aspecte ale sale. Totul, repetam, plecand de la provocarile de azi care pivoteaza in jurul chestiunii identitatii europene. Europa este si text, dar si pretext al cartii de fata. Ce s-a intamplat si se intampla cu relatia dintre Europa si natiunile ei, pe toate palierele devenirii acestei relatii –politice, economice, sociale, identitare – este o intrebare legitima. Pe scurt, cartea pe care cititorul o rasfoieste acum provine dintr-o asemenea somatie: incercarea de a deslusi, pana la nivelul unui contur teoretic utilizabil, un fenomen ubicuu si percutant, care se incapataneaza sa-si faca simtita parca mai abitir prezenta, cu cat aceasta ii este negata. ” In ultimul Eurobarometru de opinie, din 5 martie 2017, la intrebarea „Cum va vedeti in viitor: numai european, european si national, national si european, numai national?”, rezultatele sunt urmatoarele: numai european 2%, european si national 7%, national si european 54%, numai national 35%. Si aici apare o interogatie evidenta: discrepanta care exista din punct de vedere atitudinal intre discursul unei elite intelectuale si populatie. O discrepanta care trebuie recunoscuta, cercetata si asumata, pentru ca ea poate fi cheia intelegerii turbulentelor Europei de azi. Pana la urma, cei care vorbesc „in numele Europei si numai al Europei” vorbesc in numele a (doar) 2% dintre cetatenii continentului…” ” De la distinctia lui Nietzsche intre Fernstenliebe si Nachstenliebe, trecand prin fiigenheitsorizont sau das Primordiale ale lui Husserl si pana la globalizarea lumii moderne, totul este inclus, in dozaje diferite, in descifrarea unor manifestari precum etnicitate, natiune sau nationalism; de la flosofia mintii la sociologie si geopolitica, trecand prin existentialism – destinul insului in lumea aceasta si dincolo de ea se intinde plasa care trebuie aruncata peste istoria lumii de ieri si de azi pentru a capta judicios asemenea fenomene polimorfe, echivoce si ubicue.” Cumpără de aici 45.00Lei   Sursa: libris.ro

Identitate nationala si modernitate

ANDREI MARGA s-a specializat in filosofia contemporana in Germania Federala si SUA. Profesor de filosofie contemporana si logica generala, Andrei Marga a fost cel mai longeviv rector al Universitatii Babes-Bolyai (1993- 2004 si 2008-2012), Ministrul Educatiei Nationale in guvernele Ciorbea, Vasile, Isarescu, Ministrul Afacerilor Externe in guvernul Ponta 1, presedinte al Institutului Cultural Roman. Andrei Marga a fost ales in conducerea unor organizatii si institutii internationale si a fost numit consultant de institutii culturale si universitare in China, Vatican, Germania, Ungaria, Austria. I s-au acordat ordine de stat in Germania („Das Grosse Bundesverdienstkreuz”), Franta, Italia, Portugalia, Romania. Este laureat al Premiului „Herder” si a primit premii si distinctii in Austria, Germania, Israel, Ungaria, SUA. A sustinut cursuri si seminarii, ca profesor invitat la universitatile din Munchen (Ludwig Maximillians), Viena, Montpellier (Paul Valery), Ierusalim (Universitatea Ebraica) si Bucuresti. Examinand identitatea nationala, survine intrebarea privind identitatea nationala a romanilor: Ce insusiri ii disting ca natiune? S-au cautat nu o data note exclusive ale identitati iromanesti. De pilda, atunci cand s-a vorbit de o intuitie aparte a spatiului (Lucian Blaga) sau de un „sentiment romanesc al fiintei” (Constantin Noica). Replica lui Emil Cioran ramane, insa, proverbiala: cum ar sta lucrurile cu ceea ce simt cei din Paraguay? Este limpede ca pretentia exclusivitatii unor intuitii sau a sentimentului este greu de argumentat si nu duce departe. Oricine poate pretinde ceva exclusiv in materie de subiectivitate, dar nu este sigur ca acel ceva are relevanta. Desigur, exclusiv romaneasca este originea in latinitate – latinitatea orientala. Ea este specifica, chiar daca latinitatea a fost imbratisata in multe locuri din lume, iar cultura latina a marcat multe natiuni care nu au origini romane. Numai ca, pe masura inaintarii modernitatii si a interactionarii popoarelor, nu mai conteaza doar originea. Aceasta ramane importanta, dar conteaza incomparabil mai mult felul de azi in care traieste, gandeste, se manifesta in plan universal o natiune, intr-un cuvant cultura ei actuala. […] Sa privim mai departe – aidoma lui Darwin sau Hegel – anatomia maimutei prin prisma anatomiei omului sau vechile epoci ale istoriei prin ochelarii societatii moderne si ai evolutiei  ei recente. Fata de cei care contesta identitatea nationala, considerand-o din capul locului anacronica, as spune, in incheiere, ca tema este veritabila si nu cade automat in ideologie. Fata de cei care o rezolva traditional, propun in aceasta carte o alta strategie de abordare. – Andrei Marga Cumpără de aici 39.90Lei   Sursa: libris.ro
error: Continutul este protejat!