recomandare carte de istorie

Evreii din Buzau sub regimul antonescian (1940-1944)

Cuprins: • Lista abrevierilor • In loc de introducere • Capitolul I. Statul national-legionar (14 sept. 1940 – 26 ian. 1941) 1. Instaurarea Statului national-legionar 2. Guvernarea bicefala Antonescu-Sima. Problema evreiasca 3. Evreii buzoieni in perioada Statului national-legionar • Capitolul II. Comunitatea evreiasca din Buzau 1. Evreimea munteana 2. Evreimea buzoiana 3. Statutul evreilor in legislatia emisa in perioada 1940-1942. Evolutia incongruenta a definitiei „evreului” 4. Legislatia regimului antonescian. Ordonante, ordine si decizii ale diverselor institutii centrale si locale ale statului aplicabile evreilor 5. Raporturi interetnice locale. Atitudinea unor romani fata de evrei • Capitolul III. Activitatea comitetului comunitatii evreilor din Buzau in perioada 1940-1944 1. Rolul si componenta comitetului 2. Contributii, impuneri si taxe 3. Activitatea legata de Imprumutul Reintregirii 4. Coordonarea activitatii de colectare a efectelor 5. Caritatea-datorie religioasa reinvestita. Activitatea comitetului pusa in slujba asistentei sociale 6. Problema copiilor orfani repatriati din Transnistria. Infiintarea Eforiei Copilului • Capitolul IV. Statutul militar al evreilor. Detasamentele de Munca Obligatorie 1. Legislatia emisa in perioada 1940-1944 cu privire la regimul muncii obligatorii 2. Regimul functionarii detasamentelor de M.O. 3. Implicarea Comunitatii si a Oficiului Judetean in actiunea de ajutorare a evreilor pauperi din detasamentele locale si exterioare de M.O. Principalele institutii si unitati militare pe langa care functionau detasamentele de M.O. si locatiile acestora • Consideratii finale • Anexa • Bibliografie Cumpără de aici 39.99Lei   Sursa: libris.ro

Marile petreceri ale romanilor. Chefuri, zaiafeturi, praznice, baluri, soarele si chindii

… A fost odata lumea cârciumioarelor pitorești, în care mititeii erau când muiați în șampanie, când stropiți cu bere de la butoi, și al gospodariilor oneste, în care masa luata în familie, duminica, era privita cu religiozitate. Un univers patriarhal în care oamenii știau sa se bucure de viața, celebrându-i valorile simple, dar perene. Totodata, aceasta era și lumea chefurilor boierești strașnice, a balurilor protipendadei și a banchetelor sofisticate ale Casei Regale.

În jurul lui „a mânca – mâncare“ vibra o întreaga cultura, nu doar culinara, pe care cel mai bine a descris-o Constantin Bacalbașa, autorul unui tom de referința precum Dictatura Gastronomica (primele ediții în 1934 și 1935). Citeste mai mult

Junii din Scheii Brasovului

„Modul de organizare a tinerilor in institutia „juniei” se regaseste in toate satele din Transilvania si Bucovina, prin cetele de feciori […] Lucrarea de fata a supus atentiei atat caracterul militar al obiceiului, cat si cel ritualic si mai ales legarea acestuia de spatiul „mioritic” al Scheiului. Ca orice ritual si acesta poate fi definit ca „o suita de gesturi, raspunzand unor nevoi esentiale, gesturi ce trebuie sa fie executate, potrivit cu o anumita euritmie”. Intre manifestarile lor, care anunta apartenenta si ascendenta dintr-un vechi ritual, amintim: hora, masa, buzduganul. Existenta crucilor (troitelor) pe inaltimi coincide cu urcarea Junilor pe inaltimi, nu doar pentru a se inchina aici, ci pentru a juca hora, a trage din surla sau a arunca si mai sus buzduganul. Intregul ceremonial sugereaza o evidenta algoritmizare a gesturilor, impunandu-le acestora o semnificatie deosebita. Desigur ca obiceiul conserva cadrele unei societati arhaice, a caror utilizare duce la dobandirea starii de initiat intr-un mister al vietii si al mortii: este un mister al trecerii dinspre o stare definita prin ritualul de initiere, de depasire a profanului spre o stare de includere deplina in colectivitatea obstii. Situatia Junelui este una de tranzitie spre o pozitionare in determinanti sociali, umani, economici si religiosi ai societatii.” (fragment din „Epilog”) Cumpără de aici 30.40Lei   Sursa: libris.ro

Delicioasa poveste a cozonacului romanesc

Istorie culturala presarata cu amintiri si anecdote, povestea cozonacului e o fereastra spre istoria Romaniei. Trecut prin numeroase avataruri – paine indulcita, paine rituala dospita, aluat boieresc preparat dupa retete straine de Pasti si de Craciun, prajitura sofisticata de familie, specialitate etnica, simbol national -, cozonacul e legat de evenimente, oameni, locuri si intamplari care au marcat generatii de romani. Deliciul acestei carti e in imbinarea dintre harul povestirii si bogatia documentarii. Atras de parfumul trecutului din memorii, jurnale, opere literare, si pus pe ganduri de intrebari, ipoteze si etimologii, cititorul e purtat intr-o pasionanta cautare a bucuriei de a plamadi, din chipurile cozonacului, un acasa personal sau colectiv.   Treptat, povestile despre cozonaci au inceput sa-mi vorbeasca altfel: erau capsule ale intimitatii ocrotitoare, lectii despre pofta de viata in siguranta unui camin, despre rabdare, incredere, dragoste, tarie de caracter si despre o pasnica intregire a omului in timp, care, in secolul tuturor vitezelor si al tehnologiei digitale, a devenit cu atat mai rara si mai pretioasa. – Tatiana Niculescu   Fragment din cartea  „Doamna Sanda Marin, pe care nu am onoarea sa o cunosc personal, este, desigur, o foarte buna gospodina. Nu ma indoiesc ca la domnia-sa acasa se mananca bine. Asta e, fara indoiala, meritoriu! Sunt sigur ca, multumita domniei-sale, se va manca bine, in orice caz mai bine decat inainte, in foarte multe case. Si asta e si mai meritoriu! Pentru aceasta, o rog frumos sa primeasca cele mai calduroase felicitari din partea mea, dar sa-mi ingaduie ca, inainte de-a incheia aceste randuri de prisos (cartea nu are nevoie de recomandare), sa-i fac o confidenta: urmez, de ceva vreme, un regim alimentar sever, pe care ma silesc (dupa puteri) sa-l calc cat mai rar. Din cauza domniei-sale, astazi il voi calca din nou si nu-mi pare rau… E ora dejunului. De abia am terminat lectura sau, mai bine zis, inspectia imaginara, insa amanuntita a stralucitei sale bucatarii! Cu aburii de friptura in narine si cu nu stiu ce ispita de fruct oprit in cerul gurii, nu-i pot ascunde ca ma duc direct la restaurant, unde voi comanda tot ce n-am voie sa mananc, incepand, pana una alta, chiar cu cativa raci (strict oprit!), ca sa-i fac in ciuda medicului. Ba, ceva mai mult, nu ma voi sfii sa arozez crustaceul cu un pahar de vin (alb, fireste…), nu insa inainte de a-l inchina pentru succesul operei si lauda autoarei! Succesul cartii e imediat, de la prima editie, si de foarte lunga durata. La nici 10 ani de la prima editie, in 1945, apare editia a XII-a. Trecand prin nenumarate tiraje succesive, imbogatita, iar mai apoi, dupa instaurarea puterii comuniste, epurata de anumite denumiri, retete, cantitati si ingrediente, pe urma completata si reluata in diferite variante, cartea Sandei Marin este, se pare, pana in zilele noastre, cea mai cunoscuta, iubita si folosita carte de bucate din Romania. Capitolul dedicat dulciurilor de casa – aluaturi, torturi, prajituri – mentioneaza cinci retete de cozonaci, pornind de la doua formule de baza: cozonaci obisnuiti (7 galbenusuri la un kilogram de faina) si cozonaci moldovenesti (20 de galbenusuri la un kilogram de faina). Framantatul aluatului trebuie sa dureze pe putin doua ore. Pentru cozonacii obisnuiti – reteta care deschide perindarea cozonacilor – e nevoie de 1 kg faina, 7 galbenusuri, 4 albusuri, 300 g zahar, 250 g unt, 2 linguri ulei, lapte cat se cere (circa 1/2 litru), 1 lingura rom, vanilie, 50 g drojdie, 1 lingurita rasa sare. Urmeaza reteta: Se moaie drojdia cu putin lapte caldut (sa nu fie fierbinte, deoarece se opareste drojdia si nu mai creste aluatul) si o lingurita de zahar. Separat se oparesc 3 linguri de faina cu putin lapte clocotit, amestecand bine ca sa nu se faca cocoloase. Cand s-a racorit destul, cat suporta mana, se amesteca cu drojdia si apoi se bate bine, pana se fac basici mari. Se presara putina faina, se acopera cu un servet si se pune intr-un loc cald sa creasca. In acest timp se freaca galbenusurile intai cu sare, ca sa se inchida la culoare, apoi cu zaharul tos, trecut printr-o sita fina si turnat putin cate putin peste galbenusuri. Se freaca bine pana se fac ca o crema spumoasa. Cand este destul de crescuta, plamadeala se toarna peste restul de faina cernuta intr-o covata si tinuta la cald; se amesteca, adaugand galbenusurile, putin lapte caldut si albusurile batute spuma. Se framanta cel putin 1/2 ora, aducand aluatul de pe margini spre mijloc. Se pun uleiul, romul, vanilia, putin cate putin unt topit, cald, iar daca aluatul este prea tare se mai adauga putin lapte caldut. Se aduna aluatul in covata, se acopera cu o fata de masa, se asaza la cald, ferit de curenti de aer, si se lasa sa creasca ore. Cand a crescut destul, se unge mana cu unt, se iau bucati din el, se fac suluri, se impletesc pe masa de aluat presarata cu faina si se pun cozonacii in forme unse cu unt. Aluatul trebuie sa ajunga mai jos de jumatatea formei. Se mai lasa sa creasca, tot la cald, se ung cu ou, se presara cu zahar grunjos si cu nuci sau stafide. Se pun la cuptor la foc potrivit si se tin cam o ora. Cand cozonacii sunt gata, se scot din forme si se lasa sa se racoreasca, nu insa la loc rece si nici in curent. La framantat se pot adaga si stafide, dupa ce au fost alese si sterse intr-un servet. Acestei retete i se adauga retetele de cozonaci moldovenesti si cozonaci cu umpluturi: nuca, mac sau migdale. Babele, ca varianta de cozonac, nu sunt trecute in retetarul Sandei Marin, unde se mentioneaza doar baba cu rom, numita si savarina frantuzeasca din aluat dospit. In schimb, autoarea propune trei retete de guguluf Kugel-kupf alsacian, Kugelkupf vienez si Kugelkupf saxon.” Cumpără de aici 35.00Lei   Sursa: libris.ro

Elena Ceausescu sau Anatomia unei Dictaturi de Familie

Ceea ce a debutat ca o „poveste de succes“ a destalinizării a continuat printr-un șir nesfârșit de diversiuni al căror singur adevăr a fost luarea în stăpânire a țării și a oamenilor ei de către familia Ceaușescu. Propulsarea Elenei Ceaușescu la vârful partidului și al statului, deși aparent a fost inspirată din mișcarea generală de emancipare politică a femeilor, a fost și ea o altă diversiune, care a adăugat tragicului comunism românesc o notă suplimentară de absurd. Spre deosebire de celelalte diversiuni, cum era cea a rusofobiei sau cea a independenței, pe care Ceaușescu le putea întrebuința după bunul-plac în funcție de moment, diversiunea Elena Ceaușescu s-a dovedit a fi cea mai solidă, punându-și cu adevărat amprenta asupra regimului, ba chiar asupra perioadei care i-a urmat. Contrar mantrelor propagandei oficiale, Elena Ceaușescu a fost o autentică adversară a femeilor. Nici una dintre inițiativele sale nu a urmărit îmbunătățirea reală a situației femeilor.

Prezența Elenei Ceaușescu la vârful țării, considerată de propagandă simbol al emancipării femeii în România socialistă, nu a atenuat, ba chiar a acutizat, perspectiva birocratică și atitudinea represivă a regimului față de maternitate și natalitate. Documentele oficiale nu au păstrat nici o urmă a unei intervenții sau propuneri făcute de Elena Ceaușescu în care să fi cerut îmbunătățirea situației femeii-muncitoare, femeii-intelectual, nici măcar a femeii-mamă. Dimpotrivă, ea a cerut întotdeauna economii la sânge, făcându-se că nu observă evoluțiile îngrijorătoare din domeniul sănătății publice. Elena Ceaușescu nu a fost simbolul emancipării economice sau politice a femeii din România, fie ea și comunistă, ci doar dovada supremă a deciziei conștiente a lui Nicolae Ceaușescu de a transforma țara într-o dictatură stalinistă bazată pe ideea de clan. Citeste mai mult

Bucurestii vechi si noi. Biografia unui oras cosmopolit

Dan-Silviu Boerescu încalța pantofii marelui Constantin Bacalbașa și strabate la pas Bucureștii pâna i se tocesc pingelele, dând viața un volum care poate fi considerat, fara teama de a greși sau exagera, urmașul legitim al Bucureștilor de altadata.

Rod al unei documentari temeinice, aceasta carte strânge poveștile mai mult sau mai puțin știute – dar întotdeauna fascinante – ale Capitalei și le condimenteaza cu ilustrații inedite, rezultatul fiind nu doar o ampla istorie a unui oraș cuprins în permanența de frenezia transformarii, ci și o oda închinata de autor urbei natale. Citeste mai mult

Diplomatia Vechiului Regat 1878-1914. Studii

Studiile reunite in acest volum aprofundeaza intelegerea noastra asupra modalitatilor in care Romania si-a organizat si condus relatiile externe de-a lungul criticei perioade de la Independenta la Primul Razboi Mondial. Ele ne vorbesc, de asemenea, despre personajele care au pus in practica aceste politici si care au servit, intr-un fel, ca fata a diplomatiei romanesti. Aceste eseuri merita toata atentia, dat fiind ca ele se bazeaza pe o cercetare laborioasa a documentelor de arhiva si pe o deplina stapanire a literaturii de specialitate, dar si pentru ca ele propun abordari originale asupra teoriei si practicii diplomatiei. – Keith Hitchins  Cumpără de aici 59.00Lei   Sursa: libris.ro

Oppenheimer. Un prometeu american

La 16 iulie 1945, în deșertul din New Mexico, este testată în secret prima bombă atomică. Șocat de puterea distructivă a creației sale, J. Robert Oppenheimer, directorul Proiectului Manhattan, se dedică din acel moment luptei împotriva bombei cu hidrogen și a războiului nuclear. Fiind suspectat de activități comuniste de autoritățile americane din epoca lui McCarthy, este persecutat de FBI, calomniat drept spion al Uniunii Sovietice și obligat să demisioneze din orice funcție publică. Repercusiunile se extind nemilos și asupra vieții sale private. Abia din 1963, după ce președintele Kennedy îl reabilitează, lumea întreagă îl va putea percepe într-o cu totul altă lumină, ca pe o personalitate emblematică a secolului al XX-lea. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!