Gabriel Bathory a fost principele Transilvaniei între anii 1608-1613, domnia sa fiind caracterizată de ambiții expansioniste și sporirea autorității princiare, lucru care a nemulțumit profund nobilimea ardeleană. În anul 1610, Bathory a desființat Universitatea săsească, prin ocuparea abuzivă și jefuirea Sibiului, transformat în reședința sa. Ca atare, în Transilvania s-a creat o stare generală de nemulțumire împotriva principelui. A existat chiar și un atentat nereușit împotriva lui Bathory, elaborat de nobilii transilvăneni, împreună cu comandantul Balthazar Korniș și cancelarul Ștefan Kendy. Pe plan extern, cronicarul I. Szalardi a spus că Bathory ,,a tulburat toată odihna țării, care cu foarte mare trudă se câștigase pentru ca, măsurându-și puterea cu puterea domnilor românești, celor din vecini, și râvnind asupra țărilor lor, la foarte mare necaz a dus pe bieții ardeleni’’.
Nereușind să obțină coroana Poloniei, după exemplul rudei sale Ștefan Bathory, Gabriel Bathory a adoptat planul dacic, anume, să-și concentreze în mâna sa conducerea Transilvaniei, Țării Românești și a Moldovei, înțeleasă ca o stăpânire perpetuă, nu ca o unire politică a trei țări, bazată pe o evidentă unitate etnică. Ambiția principelui ardelean de a deveni ,,rege al Daciei” (rex Daciae) a stârnit un conflict cu domnul Valahiei, Radu Șerban, cel din urmă luând măsuri împotriva lui Bathory, prin încheierea unor alianțe cu Polonia și Imperiul Romano-German.
În luna decembrie a anului 1610, Gabriel Bathory, împreună cu armata sa transilvăneană, a invadat Țara Românească, cronicile muntene și săsești relatând despre jafurile și cruzimea soldaților unguri. Principele ardelean s-a instalat la Târgoviște, unde s-a proclamat principe al Munteniei. Radu Șerban s-a retras în Moldova, conform înțelegerii cu domnul Constantin Movilă, având cu sine tezaurul, familia, boierii săi și o parte din oștire. Instalat la Roman, domnul exilat al Valahiei și-a organizat diplomatic și militar contraofensiva care avea să ducă la înfângerea principelui Transilvaniei. Aceasă contraofensivă, desfășurată între ianuarie și septembrie 1611, a curpins trei etape. În prima etapă (ianuarie-mai 1611) Radu Șerban a încheiat o alianță cu Regatul Ungariei condus de Matias al II-lea, cu Polonia și cu împăratul german Rudolf al II-lea. Aceste tratate precizau desfășurarea unui atac concomitent asupra lui Gabriel Bathory în Țara Românească sau în Transilvania.
În a doua etapă (sfârșitul lui mai – începutul lui iulie 1611), oșțenii valahi conduși de Nicolae Pătrașcu și spătarul Mârza îl alungă pe Radu Mihnea de la București, în vreme ce Radu Șerban adună timp de o lună jumătate oștile de țară la Buzău, după care, fără a mai trece pe la Tărgoviște, s-a îndreptat spre Transilvania.
A treia etapă (iulie-septembrie 1611) a culminat cu Bătălia de la ,,Câmpul de Mijloc’’ al Brașovului, spre Sânpetru, unde Gabriel Bathory și forțele sale au fost înfrânte de valahii conduși de Radu Șerban. Principele ardelean, rănit, a trebuit să se refugieze la Sibiu. Orașul a fost asediat de trupele româno-imperiale, dar din nefericire, intervenția forțelor turco-tătare, l-au făcut pe Radu Șerban să renunțe la campania sa din Transilvania. La Târgoviște, otomanii l-au reinstaurat pentru a treia oară ca domn pe Radu Mihnea, iar fostul conducător Radu Șerban, urmărit de tătari, s-a îndreptat spre Suceava, trecând apoi prin Polonia și Ungaria Superioară, spre Viena, unde s-a stabilit permanent.
În ceea ce-l privește pe Gabriel Bathory, acțiunile sale au stârnit nemulțumirea atât a imperiului Otoman cât și a celui Habsburgic. În cele din urmă Poarta a decis înlocuirea sa cu Gabriel Bethlen. În toamna anului 1613, Bathory a fost destituit, iar pe data de 27 octombrie a fost asasinat, familia sa nemaiocupând vreodată tronul Principatului Transilvaniei.
Bibliografie:
Academia Română, Secția științe istorice și arheologice, Istoria Românilor, vol V, O epocă de înoiri în spirit european (1601-1711/1716), Editura Enciclopedică, București, 2003.
Muzeograf Petre Vlad Citeste mai mult