Noi date despre unul dintre cele mai lungi poduri ale antichității, podul peste Dunăre ridicat de împăratul Constantin cel Mare între Oescus (Ghighen, Bulgaria) și Sucidava (Celei, Corabia), au fost publicate recent într-un amplu studiu interdisciplinar.
În cadrul cercetării, au fost identificate inițial 27 de posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava și, ulterior, încă 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m.
În mod concret, în cadrul acestei cercetări complexe, specialiștii au efectuat în 2017 măsurători batimetrice cu sonare multibeam, identificând 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava. Urmele pilonilor se disting clar pe fundul Dunării, pe un traseu liniar de 820 m, cu o distanță medie de aproximativ 30 m între ele. Datele disponibile până acum sunt astfel cu mult depășite: Grigore Tocilescu aflase de la pescarii locali despre existența a „7 vâltori” în 1893, în vreme ce o primă batimetrie a Serviciului Hidraulic Român din 1933 detectase doar trei dintre pilonii podului.
În plus, investigațiile complementare de magnetometrie, efectuate în toamna anului 2022, pornind dinspre portalul de nord al podului (cunoscut pe cale arheologică încă din secolul al XIX-lea de Cezar Bolliac și Grigore Tocilescu) către malul stâng al Dunării, au mai identificat alte 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m. Alinierea acestora cu portalul de nord și pilele de zidărie puse în evidență de batimetria realizată prin albia Dunării este riguroasă. La fel, distanța între piloni s-a dovedit a fi identică cu ritmul evidențiat prin batimetrie. Recentele măsurători magnetometrice au fost finanțate din proiectul tematic 41PFE/30.12.2021 – „Cluster de excelență pentru cercetarea interdisciplinară a patrimoniului material și imaterial în cadrul Universității din București” (ACCENT).
Bazat atât pe surse literare antice, cât și pe surse rezultate din săpături arheologice succesive (din 1869 și până azi), inclusiv numismatice (monede, medalioane), epigrafice (inscripții), surse cartografice și etnografice, cercetarea unor fonduri arhivistice, studiul reunește într-un sens critic întreaga documentație istorică cunoscută referitoare la podul ridicat în vara anului 328. Totodată, studiul se bazează pe utilizarea rezultatelor unor metode moderne de măsurare: batimetria, realizată în 2017 prin albia Dunării, și geomagnetometria, efectuată în 2022 în zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi pășune comunală.
Batimetria, ca metodă, este atât o ramură a hidrometriei, pentru că se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri, râuri; în cazul de față, cât și un ansamblu de metode tehnice pentru determinarea adâncimii și vitezei de curgere a unui curs de apă. În ceea ce privește magnetometria, aceasta vizează un alt tip de investigație, de data aceasta pentru uscat, și presupune caracterizarea subsolului prin studiul variației locale a câmpului magnetic. Metoda magnetică pune în evidență anomaliile magnetice (contraste magnetice) pe care materialele arheologice rezultate din acțiunea umană le generează. Solul afectat de locuire și de activități antropice este în general mai magnetic.
Datorită vitezei de curgere și vizibilității scăzute în apa Dunării, batimetriile de foarte înaltă rezoluție constituie în acest moment unica metodă potrivită pentru ape curgătoare și în mod particular la investigarea metrologică și de integritate a componentelor ansamblului antic de valoare universală de la Oescus-Sucidava. Spectaculoase și eficiente, în acord cu spiritul cercetării moderne, aceste metode noi și tehnologii din ce în ce mai performante, non-invazive, se dovedesc a fi esențiale pentru cercetarea arheologică subacvatică din râurile interioare și Dunăre, ori pentru obiective de pe platoul continental al Mării Negre. De altfel, cercetătorii din cadrul proiectului intenționează să continue și să diversifice investigațiile științifice, în direcția unei cunoașteri și documentări exhaustive, menită să protejeze și să valorifice patrimoniul submers.
Echipa de cercetare, coordonată de conf. univ. dr. Ioan Carol Opriș, cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universității din București, a inclus mai mulți cercetători consacrați, în cea mai mare parte alumni ai Universității din București, care activează astăzi în cadrul Marine Research, doctoranzi și alți specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României – Programul Național Limes, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu sau Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Documentarea a fost sprijinită de Secția de Manuscrise și Carte Rară a Bibliotecii Academiei Române.
Inaugurarea podului (Pons per Danuvium Ductus) ridicat în 328 se va fi petrecut, foarte probabil, chiar la 5 iulie 328, atunci când prezența împăratului la Oescus este menționată de surse literare antice. Podul se întindea prin albia Dunării și peste lunca din fața Sucidavei pe o distanță de peste 2400 m.
Pașii viitorului apropiat vor fi o nouă batimetrie la Sucidava, cu scanare prin sediment, folosind instrumente de ultimă generație, preluarea de probe din pilonii submerși ai podului și reluarea investigației magnetometrice în zona inaccesibilă anterior, pentru a documenta întregul traseu al podului constantinian.
Un demers asemănător va fi aplicat în 2023 redocumentării exhaustive a podului lui Traian între Pontes – Drobeta. Acesta a fost construit între anii 103-105 de către arhitectul Apolodor din Damasc, sprijinind strategic bellum Dacicum Traiani.
Primele rezultate ale cercetării recent încheiate pot fi aflate în revista Cercetări Arheologice nr. 29/2, 2022, publicată sub egida Muzeului Național de Istorie a României:
Ioan Carol OPRIȘ1, Alexandru Dan IONESCU2, Adrian Constantin SURLEANU2, Andrei Eugen STĂNIȘTEANU2, Mihai DRAGOMIR2, Cătălin George SIMION2, Alexandru Ioan CERCEL2, Vicențiu SPERIATU3, Cătălin DOBRINESCU4, Adrian ȘERBĂNESCU1, Vlad CĂLINA5 – Pons per Danuvium ductus. Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava, Cercetări Arheologice, 29.2, 2022, p. 631-664, https://doi.org/10.46535/ca.29.2.11/
Sursa: Unibuc
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris