Sabia lui Tudor Vladimirescu

carturesti.ro

Sabia lui Tudor Vladimirescu, o comoară culturală clasată ca tezaur în patrimoniul cultural național mobil, este păstrată în Muzeul Național de Istorie a României. Sabia a fost realizată într-un atelier oriental și este de tip shamshir, cu o lamă curbată și gardă cu extremități în formă de frunze cu nervuri. Mânerul este îmbrăcat în piele presată și are plăsele din lemn cu ornamente filigranate. Teaca din lemn este acoperită cu plăci argintate și prevăzută cu un șnur de culoare roșie. Pe o parte a lamei există o inscripție în limba turcă și anul Hegirei, 1175, iar pe cealaltă parte a lamei este gravat numele „T. Vladim”.

Sursa: Complexul Muzeal Național Neamț  

În anul 1872, istoricul Constantin D. Aricescu anunța într-un articol publicat în publicația „Columna lui Traian” că sabia lui Tudor Vladimirescu se afla în posesia lui C.A. Rosetti, ministru al Cultelor în primele guverne ale principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. C.A. Rosetti susținea că sabia îi fusese dăruită de poetul Iancu Văcărescu, cunoscut simpatizant al revoluției de la 1821, căreia îi dedicase un poem. Aricescu se îndoia de autenticitatea sabiei, dar istoricii ulterior au contrazis această ipoteză.

Sursa: Complexul Muzeal Național Neamț  

Tudor Vladimirescu, liderul Revoluției de la 1821 din Țara Românească, a avut ambiții sociale mari, dar acestea au fost trădate de acumularea puterii financiare și de construirea unei cule fortificate la Cerneți. El a devenit reprezentativ pentru perioada în care a deținut puterea la București, când a reprimat orice răscoală țărănească de jaf sau de răzbunare împotriva boierilor, negociind chiar cu aceștia, de a căror susținere avea nevoie și nu s-ar fi putut lipsi la „cârmuirea țării”.

Sursa: Complexul Muzeal Național Neamț  

Tudor a fost, de asemenea, un intelectual învățat și un scriitor talentat, autor al unor scrisori și proclamații care „au o forță de expresie, o violență stăpânită și înălțătoare, care, chiar și astăzi, mai păstrează parfumul locului și mirosul de praf de pușcă”. El a semnat aceste documente cu numele de Theodor, formă prețioasă, bisericească.

Cu toate acestea, Tudor nu a reușit să-și îndeplinească ambițiile sociale, precum au făcut-o alți lideri revoluționari precum Karagheorghe sau Obrenović. În schimb, a avut aceeași soartă ca și Masaniello, liderul unei revolte populare din Napoli din secolul al XVII-lea care, deși a reușit să cucerească puterea în oraș, a fost ulterior asasinat de proprii săi colegi.

Sursa: Complexul Muzeal Național Neamț 

Fragment din Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

Capitolul 4 Un pandur din Gorj în fruntea Țării Românești

Alesul Eteriei pentru a-i răscula pe valahi înregistrase între timp progrese spectaculoase. Născut într-o familie de moșneni din Gorj, slugerul Tudor era pe atunci un bărbat de vreo 40 de ani, „de statură mai nalt decât de mijloc, talia bine proporționată, fața blondă“, „obrazul mai mult rotund decât oval, nici prea durduliu, nici slab“, cu „ochi de culoare închisă“ și „o mică excrescență în dreptul nării stângi“. Câtă vreme fusese un simplu vătaf prin Oltenia, purta „haine lungi, boierești, ișlic, beniș, nicicum luxos, ba cam ponosite“, dar acum, că devenise „un Cromwell al țării noastre“ sau poate, mai degrabă, „un nou Masaniello“, adoptase un port pe măsura ambițiilor sale: „căciulă de gelep cu fundul de postav alb – culoare rezervată exclusiv domnului și familiei sale –, poturi, iminei cu colțuni, un ilic gezaerli, gheba scurtă și alta deasupra mai lungă, selah, pistoale în brâu și o pală turcească atârnată în bandulieră“. Originea socială modestă nu îi îngăduise să urmeze studii propriu-zise („nu primise nici un fel de educație“ „om din popor și fără de nici o învățătură“; „era cam din topor și necultivat“), ci doar să învețe scrisul și cititul și ceva carte grecească în casa boierului Ion Glogoveanu din Craiova. Compensa însă acest neajuns printr-o „inteligență naturală“, grație căreia prinsese din zbor acele noțiuni din domeniul administrativ, juridic sau al afacerilor care să-i permită să facă o carieră în condițiile vitrege din epocă. Era stăpânit de o „ambiție extremă“, ce îl mâna să încerce totul pentru a-și depăși condiția materială și socială. Începând modest, ca administrator al unor moșii și afaceri ale Glogovenilor, Tudor a reușit să strângă curând capitalul necesar pentru a desfășura operațiuni comerciale pe cont propriu cu cereale, vite și pește. Iar cu ajutorul câștigului obținut în acest fel a reușit să cumpere vătășia plasei Cloșani (decembrie 1806–1811; 1813–1815, 1820) din Mehedinți și, ulterior, a Muntelui din același județ (1820) și Câinenilor din Argeș19 (1819), extrem de lucrative în condițiile practicilor polițienești neortodoxe din epocă. Și, desigur, strălucita carieră de comandant de panduri din timpul Războiului Ruso–Turc din 1806–1812 nu i-a adus doar gloria militară și protecția rusească, ci și venituri considerabile din jaf. A ajuns astfel ca, la sfârșitul războiului, să acumuleze o avere de invidiat, cuprinzând, printre altele, moșii, vii, terenuri, case, mori, în diverse locuri din Mehedinți și Gorj (Cerneți, Severin, Cloșani, Dălboca, Pleșuva, Poiana Hoțească, Govora). Nu s-a mulțumit însă cu atât; în paralel cu slujba în trupele și administrația locală și cu afacerile (inclusiv arendășia și cârciumăritul), a căutat să se amestece și în politica mare a țării, scop greu de atins pentru un român cu origini umile și fără vaste proprietăți funciare. Totuși, mulțumită sprijinului rușilor, în perioada ocupației din 1806–1812 a ajuns pentru scurtă vreme mare sluger (ante 1808). Cum perseverența pare a fi fost una dintre calitățile sale de căpătâi, nu s-a dat bătut nici după revenirea la putere a fanarioților în 1812, ci a căutat să cultive nu doar relațiile cu consulatul țarist, al cărui protejat devenise („slugerul Tudor Vladimirescu, creatură rusească“), ci și cu unii mari boieri, precum, în afara Glogovenilor, Constantin Samurcaș, pe care s-a arătat dispus să-i servească necondiționat („fiind […] în slujba dumisale și om al casei de aproape“).



Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:

  1. Carturesti
  2. Litera
  3. Librex
  4. Libris
  5. Cartepedia
  6. Okian.ro
  7. Librarie.net
  8. Compania de Librarii Bucuresti
  9. Anticexlibris

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Continutul este protejat!