Fragment din Istorie furata – Intemeierea tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar
Preluând o țară aflată într-un haos conflictual total, în urma dificilei guvernări a lui Ladislau Cumanul (1270-1290), La 22 februarie 1291, noul rege al Ungariei, Andrei III (1290-1301) sosește la Alba Iulia, unde se întrunește Adunarea Generală a Transilvaniei. Această adunare reprezintă un moment important din istoria Transilvaniei datorită faptului că este prima și ultima întrunire la care participă românii, având aceleași drepturi cu maghiarii, sașii și secuii. În anul 1542 se va relua tradiția adunării naționalităților din Transilvania prin Dieta Transilvaniei, organ constituțional și politic preparlamentar dar în cadrul căruia vor fi acceptați doar maghiari, sașii și secuii, respectiv reprezentanții religiilor romano-catolice, evanghelice-luteherane și calvine, românii nefiind acceptați.
Reconstructie faciala Radu Negru Voda – foto Colo Rostariu
Care au fost premizele auto-exilării lui Radu Negru Vodă?
În urma morții regelui Ladislau Cumanul (1270-1290), Andrei, numit și “Venețianul”, s-a deplasat la Strigoniu unde episcopul Lodomer l-a încoronat la 23 iulie 1290. Legitimitatea domniei lui Andrei a fost pusă însă la îndoială deoarece tatăl sau Ștefan, fiul lui Andrei al II-lea (1205-1235) a fost declarat de către frații săi “bastard”. La 31 august 1290, Rudolf I al Germaniei (1273-1291) l-a încoronat pe fiul său, ducele Albert I al Austriei. Ulterior vor mai apărea pretendenți la tronul Ungariei, un aventurier din Polonia care se pretindea fiul lui Ladislau Cumanul și Carol Martel de Anjou. Regina Maria a Neapolelui, sora lui Ladislau Cumanul a revendicat tronul Ungariei pentru fiul ei, Carol Martel de Anjou, iar ulterior pentru nepot, Carol Robert de Anjou, cel care va ajunge, ulterior, în anul 1308 rege al Regatului Maghiar.
Andrei al III-lea a fost acceptat ulterior, prin vizita sa la Oradea, în iarna anului 1290-1291, de marea nobilime transilvană dar mai ales a lui Roland Borșa, Voievodul Transilvaniei, care va rămâne în funcție până în anul 1294.
La aceea vreme Țara Făgărașului și Amlasului aveau o autonomie distinctă în cadrul Regatului Maghiar, asemeni Maramureșului, regii maghiari fiind interesați de preluarea impozitelor și de starea de liniște a ținuturilor. Este posibil, ca Negru Vodă, în starea conflictuală existentă, să fi aspirat la ceva mai mult decât autonomia ținuturilor sale față de coroana maghiară, acest fapt aducându-l în conflict direct cu Andrei al III-lea. Conform descoperirilor arheologice, se pare că Radu Negru s-a confruntat cu oștile maghiare în cetatea Făgărașului, care a fost arsă urmare a ostilităților maghiare, sau de către voievodul făgărășan, care s-a refugiat la Cetatea Breaza, în anul 1290. Neputând face față forțelor militare maghiare, va părăsi și cetatea Brezei trecând munții în Țara Românească.
Acest afront adus coroanei maghiare, cumulată cu problemele acute, aferente succesiunii la tron, ale regelui Andrei al III-lea, au dus la hotărârea regelui maghiar de a-l excomunica pe Radu Negru Vodă, într-o întrunire publică.
Adunarea convocată de acesta la 22 februarie 1291 la Alba Iulia va fi un simulacru de judecată.
Remarcabil este faptul că într-un regat maghiar zduncinat de conflictele inter-etnice și anti-regale combinate cu negarea dreptului de domnie al lui Andrei al III-lea, singura ordine de zi a adunării este înapoierea, așa ziselor, proprietăți din Făgăraș și Sâmbăta magistrului Ugrinus! Prin acest fapt, Andrei al III-lea nu numai că se răzbună asupra faptelor lui Negru Vodă, dar dorește să-și și impună autoritatea asupra nobililor transilvăneni fie ei de orice etnie.
Cel mai important aspect al documentului este omiterea, intenționată, a lui Negru Vodă, din text, de parcă acesta nici nu ar fi existat:
„Noi Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, aducem la cunoștința tuturor cărora se cuvine că, atunci când am ținut împreună cu toți nobilii, Sașii, Secuii și Românii din părțile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia, pentru îndreptarea stării acestora, cu sfatul tuturor prelaților și baronilor regatului nostru, care se aflau cu noi în acea vreme, magistrul Ugrinus, iubitul și credinciosul nostru, ridicându-se în acea adunare a noastră, a cerut să i se înapoieze și restituie prin noi niște moșii ale sale numite Făgăraș (Fogoros) și Sâmbăta (Zumbothel) aflătoare lângă râul Olt (Olth), zicând că i-au fost înstrăinate pe nedrept și a înfățișat actele și privilegiile sale cu privire la aceasta.
Iar noi, voind să ne lămurim mai bine asupra pricinei numitelor moșii, adică dacă ele au fost sau nu ale numitului magistru Ugrinus, am pus să se cerceteze cu luare aminte printre numiții nobili, printre Sași, Secui și Români (Olachis), dacă se știe că numitele moșii aparțin de drept și legiuit numitului magistru Ugrinus. Aceștia toți și fiecare în parte au declarat că pomenitele moșii numite Făgăraș și Sâmbăta au fost și sunt ale magistrului Ugrinus și ale înaintașilor săi.
Așadar noi, deoarece am văzut și am aflat că acele moșii aparțin de drept și legiuit acestui magistru Ugrinus, i le-am înapoiat și restituit împreună cu toate folosințele și tot ce ține de ele, numitului magistru Ugrinus și prin el moștenitorilor săi și urmașilor acestor moștenitori, ca să le stăpânească pe veci și nestrămutat, în același fel și cu aceeași deplinătate cu care au fost stăpânite și ținute aceste moșii de către înaintașii lui Ugrinus.
Dat în Alba-Iulia, în dumineca Invocavit (Miercurea Cenușii, 22 februarie, șase săptămâni până la Paște, n.n.), în anul domnului o mie două sute nouăzeci și unu.”
“Dreptul “Adunării” de a judeca s-a redus doar la autoritatea regelui Ungariei, membrii ei, inclusiv românii, aprobând doar cele hotărâte de către Andrei al III-lea. Regele Ungariei va încerca, ulterior, să restrânga autonomia ținuturilor Transilvaniei, pentru a asigura siguranța și securitatea Regatului Maghiar, însă demersurile lui vor fi dejucate chiar de noul său Voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan, care in anul 1297 emite un document prin care se confirma autonomia voievodală transilvană.
″Renegat″ chiar și de către românii participanți la congregația de la Alba Iulia, care îi recunosc, volens-nolens, lui Ugrinus statutul de posesor legitim al Făgărașului și Sâmbetei, Thocomer (Negru Voda, n.n.) va fi însoțit în trecerea sa, inițial, doar de propria-i „ceată”, iar ulterior (1291/1292) de mulțimea „compatrioților” făgărășeni, la care se va adăuga grupul sașilor excomunicați.” (Denis Căprăroiu – Asupra începuturilor orașului Câmpulung)
Dania făcută de către Andrei al III-lea către Magistrul Ugrinus, este dubioasă și ilegală. Până la acea dată, 22 februarie 1291 nici un nobil maghiar nu a avut proprietăți în Țara Făgărașului, iar dreptul de proprietate al Țării Amlașului era respectat chiar și de sași; Țara Amlașului era practic o enclavă într-un vast ținut stăpânit și controlat de sași.
“Mai trebuie evidențiat, în context, și caracterul particular al ″procesului civil″ de la Alba Iulia. Contrar uzanțelor care impuneau prezența părții adverse, îndreptățită să se apere, în caz contrar procesul fiind amânat, deși personajul acuzat nu a fost prezent, sentința s-a pronunțat destul de rapid. Motivele sunt lesne de înțeles, procesul nu era unul oarecare, ci unul determinat de o deposedare în forță, nelegitimă, în dauna posesorului de jure, care deținea acte doveditoare și beneficia de recunoașterea generală. În consecință, prezența ″elementului″ protejat de fostul rege arpadian, și care își pierduse în urma dispariției acestuia legitimitatea, ar fi fost nu numai lipsită de sens, ci chiar periculoasă pentru propria sa persoană.
Prin prisma acestor aprecieri, se poate reține drept sigură părăsirea posesiunilor făgărășene de către Negru Vodă ca și transferul autorității sale în Muntenia, tocmai în momentul consemnat, cu precizie, de tradiție, adică în cea de-a doua parte a anului 1290, după dispariția lui Ladislau, ″în zilele lui Andreiaș craiul″. (Denis Căprăroiu – Asupra începuturilor orașului Câmpulung)
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris