recomandare carte de istorie

Potrivit unei cunoscute expresii a istoricului Gheorghe Bratianu, natiunea romana ar reprezenta un miracol istoric. Efectiv, aceasta isi pastreaza o identitate proprie, de altminteri, nu o data pusa in discutie, in pofida contactului constant cu popoare intr-o anumita masura diferite de ea, precum si in ciuda faptului ca imprejurarile politice si istorice au complotat mai mereu pentru a impiedica o asemenea realizare. La fel ca in numeroase alte regiuni de pe continentul european, nu sangele si neamul au fost cele care au prevalat, ci cultura.  Cumpără de aici 39.00Lei   Sursa: libris.ro

Traducere de Monica Margarint

De la vechii istoriografi pana la cei moderni, s-a impus imaginea otomanilor cotropitori si barbari care au atacat tesutul Europei, din suprafata careia au ajuns sa stapaneasca aproape un sfert la apogeul puterii lor. Istoricul Marc David Baer ne surprinde cu o noua viziune: perspectiva otomanilor insisi.  Dupa ce cucereste cea de-a Doua Roma, inima Imperiului Bizantin, in 1453, Mahomed II isi adauga titlul de cezar: otomanii se considera de-acum descendentii Romei. In imperiul lor, toleranta religioasa era o realitate cu mult inainte ca Occidentul sa fi invatat aceasta lectie. Ignorat este si rolul pe care l-au jucat in istoria europeana a Renasterii, Reformei si Iluminismului, dar si in Epoca Marilor Descoperiri si in Revolutia Industriala. Citeste mai mult

Traducere si note de Iulian Comanescu

Bestseller New York Times, Financial Times Best Book of the Year

Practic totul – de la rachete la cuptoare cu microunde, de la smartphone-uri la bursa de valori – functioneaza cu ajutorul cipurilor.

Pana de curand, America proiecta si producea cele mai performante cipuri, mentinandu-si astfel pozitia de principala superputere a lumii. Aceasta pozitie incepe insa sa se clatine, sub asaltul Chinei. Astazi, asa cum ne dezvaluie Razboiul cipurilor, China, care cheltuie anual mai mult pentru achizitionarea de cipuri decat pentru importul de petrol, investeste enorm in industria semiconductorilor pentru a recupera decalajul fata de Statele Unite. Iar asta poate influenta superioritatea militara si prosperitatea economica a Americii. Citeste mai mult

Lumea acestei carti, revelata de arhivele ecleziastice, administrative si penale, este caleidoscopica si neinchipuit de exotica. Eroii provin din toate straturile societatii: boieri mari, care alearga dupa dregatorii si decoratii; boiernasi, targoveti si negustori care, luandu-i ca model pe primii, cauta sa cumpere ranguri; boieri de tara care duc dorul vietii la oras; sateni si oraseni care traiesc dupa randuielile stravechi ale bunei vecinatati; preoti care se ingrijesc de armonia comunitatii, daca nu cumva o tulbura chiar ei; slugi de la care stapanii tot asteapta dovezi de cinste si statornicie. Aceasta lume intra in prefacerile primei modernizari, mai ales in epoca Regulamentelor Organice, dar intr-un chip care, de atunci, ne face unici. Citeste mai mult

Lectiile istoriei. Studii despre 5000 de ani de istorie, cultura si civilizatie umana

Un studiu concis al culturii si al civilizatiei omenirii, Lectiile istoriei este rezultatul muncii de o viata a istoricilor castigatori ai Premiului Pulitzer Will si Ariel Durant, care, in paginile acestei carti, au reusit sa prelucreze pentru cititor imensa cantitate de informatii si experienta dobandita in urma celor patru decenii in care si-au conceput lucrarea lor monumentala in zece volume The Story of Civilization (Povestea civilizatiei). Citeste mai mult

„In primul an de facultate, am urmat cursul de arheologie al profesorului Radu Florescu. M-a pus sa invat, cat de cat, latineste si m-a luat, in practica de vara, la Capidava, santierul sau preferat din Dobrogea. Profesorul a avut generozitatea sa-mi dea, la sfarsitul anului intai (cand cursul lui se incheia), un sfat parintesc: «Opteaza pentru arheologie, caci in anii care urmeaza o sa te inhate marii profesori Schileru, Frunzetti, Haulica si am sa te pierd!» Cam asa s-a si intamplat, dar interesul pentru lumea veche (consolidat si prin pedagogia lui Constantin Noica) a ramas viu si divers in continuare. Acum, citind cartea de fata despre «Arheologia iubirii», mi-am dat seama ca – si daca ramaneam arheolog – as fi ilustrat mai curand uneltele, optica, stilul si temele lui Catalin Pavel. In orice caz, asta mi-as fi dorit! Salut, prin urmare, un autor cu care ma identific admirativ: daca l-as fi intalnit in primul an de facultate, mi-ar fi devenit, probabil, model.“ — ANDREI PLESU Citeste mai mult

Lumea acestei carti, revelata de arhivele ecleziastice, administrative si penale, este caleidoscopica si neinchipuit de exotica. Eroii provin din toate straturile societatii: boieri mari, care alearga dupa dregatorii si decoratii; boiernasi, targoveti si negustori care, luandu-i ca model pe primii, cauta sa cumpere ranguri; boieri de tara care duc dorul vietii la oras; sateni si oraseni care traiesc dupa randuielile stravechi ale bunei vecinatati; preoti care se ingrijesc de armonia comunitatii, daca nu cumva o tulbura chiar ei; slugi de la care stapanii tot asteapta dovezi de cinste si statornicie. Aceasta lume intra in prefacerile primei modernizari, mai ales in epoca Regulamentelor Organice, dar intr-un chip care, de atunci, ne face unici. Citeste mai mult

Omniprezenta Securitate, singura instituţie „competentă” în a-i împărţi pe români în „buni” şi „răi”, de care s-a temut atât de mult poporul român, ori care a făcut la un moment dat să se „zguduie” chiar NATO, a devenit în ultimii ani ai regimului comunist un monstru cu picioare de lut care, la cea mai serioasă confruntare s-a prăbuşit, dar a reuşit să-şi conserve structurile de bază şi forţele sub aripa ocrotitoare a Ministerului Apărării Naţionale.

Duplicitatea a fost spiritul predominant în care şi-au desfăşurat activitatea majoritatea ofiţerilor acestei instituţii, cel puţin în ultimii ani ai regimului comunist. Duplicitatea se regăsea nu numai în activitatea profesională, ci în tot ceea ce se gândea şi se realiza în familie, în cercuri de prieteni, în discuţii şi chiar în gestica ofiţerului de securitate ca „simplu cetăţean”.(…) Deși, pentru meseria de spion sau contraspion, duplicitatea are rațiunilr ei. Securtatea, acea instituție care trebuia să apere țara, statul socialist și națiunea română a fost în realitate un izvor de trădări, dezertări și duplicități cu consecințe dintre cele mai grave asupra poporului român. Un popor parcă părăsit de toți și ajuns la cheremul unor politruci flămânzi, trădători și nevolnici. Citeste mai mult

Maresalul Antonescu la Odessa. Grandoarea si amaraciunea unei victorii este radiografia tulburatoare a unui timp istoric marcat de eroism si suferinta. In vara anului 1941, Armata Romana a inceput lupta impotriva URSS, alaturi de Germania nazista. Obiectivul initial al Armatei Romane era eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Dupa eliberarea teritoriilor romanesti, seful Guvernului roman, maresalul Ion Antonescu a decis sa continue razboiul. Una dintre tintele asumate de Armata Romana era ocuparea portului Odessa. Asediul Odessei a inceput in vara lui 1941.   23 octombrie este una dintre cele mai controversate zile din istoria Armatei Romane. Zeci de mii de oameni au pierit atunci, la Odessa. Lucrarea reprezinta o contributie aparte la cunoasterea si intelegerea implicarii Armatei Romane pe Frontul de Est in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Prezenta armatei romane in campania anului 1941, a provocat controverse in istoriografia postdecembrista. De aceea este benefic sa prezentam cititorului argumentatia maresalului Antonescu, care este cuprinsa in acest volum, cu titlul generic: Maresalul Antonescu la Odessa. Grandoarea si amaraciunea unei victorii. Autori: Jipa Rotaru, Vladimir Zodian, Octavian Burcin, Leonida Moise Cumpără de aici 47.00Lei   Sursa: libris.ro

De foarte mult m-am întrebat de ce mare parte din istoria contemporană a României este scrisă, interpretată atât de diferit de istorici. La fel, tot de foarte multă vreme, m-am întrebat cum se face că România Unită, în perioada dintre cele două războaie, dacă a cunoscut realizări istorice majore, a capitulat ruşinos în vara lui 1940 în faţa lui Stalin şi Hitler?
Cartea de faţă se doreşte răspunsul la întrebările respective. Este posibil ca răspunsurile, explicaţiile, interpretările mele să poarte pecetea subiectivităţii. Mă întreb, care istorie scapă am-prentei subiectivităţii? Folosind mărturii de primă mână ale unor contemporani ce au făcut parte din structurile politice, oligarhice ale epocii (nu toţi, fireşte), nu am nicio îndoială că aceste mărturii au fost şi sunt obiective, nepartizane, în acord cu starea istorică de fapt. Nimeni nu poate contesta că oameni precum Grigore Gafencu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Mihail Sadoveanu, N. Iorga, C. Z. Codreanu, Mircea Eliade, Cristian Rakovski, I. G. Duca, Constantin Argetoianu s-au înşelat cu toţii în judecata lor asupra timpului trăit.
Deci, ofer cititorilor, cu toată buna mea credinţă, un alt fel de istorie despre perioada interbelică, istorie bazată pe surse contem-porane, mărturii credibile şi pertinente în baza cărora se conturează un alt chip al timpului istoric numit. Citeste mai mult