recomandare carte de istorie
Romanii in mileniul migratiilor (275-1247)
Lucrarea este structurată în trei părţi: I (275-602), II (602-970), III (970-1247), respectiv zece capitole. În final, s-a adăugat un capitol ce transgresează cronologic perioada abordată şi cuprinde intervalul 1247-1359, de la Diploma ioaniţilor la întemeierea Moldovei. Intervalul temporal menţionat este o continuare firească a problematicii primului mileniu al istoriei noastre, iar întemeierea statală marchează încununarea luptei îndelungate pentru dăinuire a românilor, în spaţiul de la Dunăre, Carpaţi şi Mare.
Povestea generatiei noastre. De la monarhie la democratie
Triumful ‘omului de jos’. Romania lui Zaharia Stancu (1902-1974)
Maresalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda
Noi am luptat in Cotul Donului. Marturiile ofiterilor si subofiterilor scapati din iad. Declaratii, harti, rapoarte, dari de seama. Documente inedite integrale
„Noi am luptat în Cotul Donului” este rezultatul cercetărilor asidue întreprinse de Ionuț-Mihăiță Ocoleanu și Marius-Daniel Bojor în arhive, biblioteci, pe teren, cu multă pasiune și chiar îndârjire, sub egida asociației pe care au fondat-o în acest scop, dar pe speze proprii. Dincolo de îngrijirea documentelor, ei au realizat și câteva hărți și schițe, excelente ca grafică și încorporând o documentare foarte serioasă și minuțioasă, și, mai ales, o excepțională listă a localităților și locurilor de la Cotul Donului. Și numai această din urmă piesă este suficientă pentru a consacra acest volum ca o prezență obligatorie în bibliografia viitoarelor cărți dedicate subiectului și ca un instrument indispensabil în arsenalul redactorului de cărți și publicații de istorie.
Ordinul Cavalerilor Basarabi
Statul roman pe marginea prapastiei 21-23 ianuarie 1941
Istoria Monarhiei din Romania
Încă de la începutul domniei, principele Carol a considerat că trasarea jaloanelor principale ale politicii externe ale noii sale patrii este atributul lui, beneficiind în acest scop de legăturile de rudenie cu monarhii din casele domnitoare ale Europei, de experienţa oamenilor politici care îl înconjurau, şi, nu în ultimul rând, de sprijinul pe care îl putea primi din partea ţării mame. Acest atribut îi era rezervat şi prin Constituţia din 1866.
Conform articolului 93, Suveranul putea încheia tratate, sub rezerva aprobării din partea legislativului. Accesând acest aspect al politicii externe a României, monarhul va iniţia o corespondenţă, activă şi densă, cu reprezentanţii diplomatici români, numiţi şi miniştrii regelui, care îl vor informa, prompt şi obiectiv, asupra celor mai importante probleme din ţările în care erau acreditaţi.