recomandare carte de istorie
Ceausescu si epoca sa
23 august 1944: Legende si adevar. Controverse si evaluari
23 august 1944: Evaluari si controverse. Studii si comunicari prezentate la simpozionul stiintific „23 august in Ploiesti si Valea Prahovei”, Ploiesti, 23 august 2005
Viata de zi cu zi in documente vechi de familie
Romania in Primul Razboi Mondial. Criza balcanica 1912-1914
Inchisorile din Romania și personajele lor de poveste
Mituri urbane și relatari istorice, preluate din surse scrise și orale, despre fenomenul penitenciarelor autohtone și „actorii” sai de poveste (neagra) – atât deținuți, cât și torționari – intrați definitiv în mitologia populara.
Familia lexicala a termenului „închisoare“ cunoaște o mulțime de sinonime, de la cele folosite în mod curent – precum „pușcarie“, „penitenciar“ sau „temnița“ – la cele mai mult sau mai puțin argotice, cum sunt „ocna“, „zdup“, „beci“, „pârnaie“, „popreala“, „/la/ racoare“, „mititica“, „bulau“, „gherla“, „cremenal“, „țuhaus“, „zarca“ și, chiar, printr-o oribila metonimie scatologica, „hârdau“.
Pofte, taine si amoruri in vechile orase romanesti
Contrar viziunii poetului-filosof Lucian Blaga, veșnicia nu s-a nascut neaparat la sat – sau nu doar la sat, în alternanța vale-deal a spațiului mioritic. Și orașele, târgurile sau micile citadele de la noi ale unei mereu incerte urbanitați își revendica acest atribut al unei eternitați întotdeauna discutabile, dar zamislind consecvent tipare specifice, care au traversat secolele, ale modului de viața autohton.
Desigur, meandrele istoriei au impus diferențe sensibile între urbele fara mari valențe de metropole din „țarile“ românești, de o parte și de alta a Carpaților. Nu seamana prea mult între ele târgurile moldovenești cu burgurile transilvane, cu așezarile muntenești de la raspântii ori cu „satul (mic parizian, dar) universal“ al „Cetații lui Bucur“. Însa, dincolo de toate aceste frapante ne‑asemanari, se poate regasi o cheie unificatoare a unui balcanism central‑european fara limite, pentru care mititeii se pot înmuia în șampanie, chișca se poate întovarași cu licorosul de Cotnari, iar pogacile se pot stropi cu Neuburgerul de Ciumbrud. Exista o altfel de eternitate a horinciei, a șprițului sau a bautului „cu burta“, dupa cum sub fiecare piatra de caldarâm sau pavela de lemn cu care se podeau drumurile „orașenești“ se ascunde întotdeauna o farâma de istorie, un pretext de poveste, ca într-o pictura naiva descriind tiribombele unui bâlci, metafora a lumii românești aflate într-un carnaval perpetuu…