Dunărea de Jos se referă la regiunea situată în partea de sud-est a României, care se întinde de-a lungul cursului inferior al râului Dunărea, incluzând zonele de câmpie și luncă. Această zonă a fost istoric un important nod comercial și cultural, având o diversitate etnică și influențe din diferite culturi, datorită poziției sale strategice la intersecția dintre Europa Centrală și Balcani.
Evul Mediu Timpuriu, perioada cuprinsă aproximativ între secolele VI și XI, este caracterizat prin tranziții semnificative în structurile politice, sociale și economice ale Europei. Această epocă a fost marcată de formarea statelor medievale, de migrarea popoarelor, de dezvoltarea agriculturii și de consolidarea comunităților rurale. În acest context, așezările de la Dunărea de Jos au evoluat, influențate de interacțiunile cu Imperiul Bizantin și alte entități politice, devenind centre importante de viață socială și economică.
Așezările de la Dunărea de Jos au avut un rol semnificativ în contextul istoric al regiunii, fiind influențate de diverse puteri politice și militare, în special de Imperiul Bizantin. Izvoarele scrise, alături de cercetările arheologice, oferă o imagine detaliată asupra acestor așezări, evidențiind dinamica demografică și structura socială a populației locale.
Izvoare Scrise și Așezările Locale
Cronicile bizantine, inclusiv lucrările lui Nestor, Georgios Cedrenus și Leon Diaconul, oferă informații valoroase despre așezările de la Dunărea de Jos. Nestor menționează existența a 80 de orașe în zonă, dintre care doar câteva sunt nominalizate, ceea ce sugerează o densitate urbană semnificativă.
Anna Comnena, în lucrarea sa „Alexiada”, menționează orașele de la Dunăre, inclusiv Drista și Vicina, ca parte a descrierii regiunii și a interacțiunilor cu diverse populații. Aceste mențiuni subliniază importanța acestor așezări în contextul politic și militar al vremii, evidențiind rolul lor în relațiile dintre Imperiul Bizantin și alte entități regionale.
De asemenea, Anna Comnena face referire la orașele de la Dunăre în contextul campaniilor militare și al strategiilor de apărare, ceea ce sugerează că aceste așezări erau nu doar centre economice, ci și puncte strategice în planurile bizantine de expansiune și control al regiunii .
Aceste mențiuni subliniază importanța acestor așezări în contextul politic și militar al vremii
Toate citatele de mai jos sunt preluate din lucrarea Sudul României în Evul Mediu timpuriu: (secolele VIII-XI): repere arheologice / Corbu Emilia, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2006. Am pus la sfârșitul articolului informații despre autoare și am încărcat și lucrarea acesteia.
Georgios Cedrenus în ,, Compendiu,, arată că lui Ioan Tzimisches
,,i s-au închinat fortăreţele de la Dunăre”
Leon Diaconul relatând războiul bizantino-rus spune că după cucerirea Preslavei, Ioan Tzimisches:
„… petrecu câteva zile în cetate, drese şi întări zidurile sfârâmate, lăsă în ea o garnizoană, îi dădu numele Ioannopolis, după numele său şi porni apoi cu toată oastea spre Durostor. Pe aceasta o zidise din temelii Constantin …După ce făcu
un adaos de drum, împăratul luă cetatea numită Pliscuva, Dinia şi toate oraşele care scuturară jugul sciţilor şi se supuseră romanilor”
Nikolaos Kataskepenos în prima jumătate a secolul al XI-lea menţionează cetăţile de la Dunăre:
„Am plecat odată spre cetăţile de la Dunăre pentru o afacere”
Rolul Fortificațiilor
Fortificațiile, cum ar fi cele de la Capidava, Dinogeția și Păcuiul lui Soare, au fost construite pentru a proteja așezările și a asigura controlul asupra drumurilor comerciale. Aceste structuri nu doar că serveau scopuri militare, dar și contribuiau la dezvoltarea urbană, transformându-se în cetăți fortificate pe parcursul timpului. Astfel, raportul dintre fortificații și așezări a fost esențial în evoluția orașelor medievale.
Cercetări Arheologice și Descoperiri
Cercetările arheologice din sudul României au adus la lumină o serie de complexe și artefacte care ilustrează activitățile economice și sociale din perioada medievală timpurie. Aceste descoperiri, cum ar fi uneltele și cuptoarele, oferă informații despre tehnologiile utilizate și despre viața cotidiană a populației locale. Monografiile siturilor arheologice contribuie la o mai bună înțelegere a economiei și structurilor sociale din acea perioadă.
Concluzie
Așezările de la Dunărea de Jos în evul mediu timpuriu reprezintă un subiect complex, influențat de interacțiunile dintre diverse culturi și puteri politice. Izvoarele scrise și cercetările arheologice oferă o imagine detaliată asupra acestor comunități, evidențiind importanța lor în contextul istoric al regiunii. Studiul acestor așezări nu doar că îmbogățește cunoștințele despre trecutul nostru, dar și contribuie la înțelegerea evoluției sociale și economice a zonei.
Referințe
Sudul României în Evul Mediu timpuriu: (secolele VIII-XI): repere arheologice / Corbu Emilia. – Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2006
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris