Recomandare carte de istorie – Pachet Ferdinand I si Regina Maria. Set 9 carti + Semn de carte

O carte de exceptie despre o personalitate de exceptie: Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha sau, pe scurt, Regina Maria a Romaniei.

Autorul, Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman a fost un apropiat al Casei Regale si membru al Comisiei Incoronarii celor doi regi: Ferdinand si Maria.

In volumul de fata, Nicolae Iorga face apel la multe citate extrase chiar din scrierile reginei, cu ajutorul marturisirilor acesteia reusind sa contureze un portret cat mai fidel al iubitei regine.

„Romanii mei, voi care in sfarsit v-ati unit, voi care, dupa veacuri de asteptare, ati indeplinit idealul vostru sfant, fiti mari in ceasul bucuriei dupa cum ati fost mari in ceasul incercarilor. Viitorul este al tau, poporul meu, al tau, daca vei fi destul de tare ca sa-l stapanesti, al tau, daca vei fi vrednic si nu vei lasa sa treaca clipa cea mare.” – Maria, Regina Romaniei

3. “Regina Maria”, de Cristian Mosneanu

„Iubirea mea pentru această ţară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi şi suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanţuri de oţel, legată prin inimă, prin creier şi prin sânge. Simt că fiecare din cei şase copii ce i-am dat, e unul din inelele acestui lanţ pe care numai moartea şi dezastrul ȋl pot sfărâma”. – REGINA MARIA

„Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin.” – The New York Times

“În nebunia anilor ’20, regina Maria a fost, pentru scurtă vreme, cea mai populară femeie din ţară .“ – Smith, Gene, The American Heritage, Vol. 45, No. 6, October 1994

“S-a spus despre ea că a format o întreagă generaţie – toţi bărbaţii au fost îndrăgostiţi de ea, toţi artiştii inspiraţi de ea, toate femeile au dorit să-i semene.” – Lesley Blanch despre regina Maria

“Există un singur bărbat în România şi acela este Regina.” – Contele Charles De Saint-Aulaire

Ȋn istoria cunoscută a poporului nostru nu cred că a existat un conducător mai iubit decât Regina Maria. Devenind  Regină, ȋn anul 1916 ea a fost cea care a l-a influenţat decisiv pe regele Ferdinand să intrăm ȋn război de partea Antantei. Acest lucru a făcut ca după terminarea războiului, datorită faptului că România a făcut parte din tabăra câştigătoare, teritoriul României să se întregească. Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureşul şi Sătmarul au intrat în componenţa Regatului Român.

În timpul Primului Război Mondial, va activa ca soră medicală pe front. Activitatea ei nu va fi una de faţadă, regina dând dovadă de un curaj nebun, aflându-se ȋn primele rânduri în tranșee şi va avea grijă de soldaţi. Activitatea ei de soră nu se va rezuma doar la soldaţi, ci și la orfani şi alte persoane nevoiaşe. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravură al reginei chiar şi de către cei mai ȋnverșunați rivali ai ei.

După terminarea războiului, în timpul Conferinţei de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut să recunoască unirea teritoriilor româneşti cu Vechiul Regat. Delegaţia română trimisă la Paris nu a avut sorţi de izbândă ȋn a-i convinge pe cei care conduceau conferinţa să recunoască oficial Unirea. Atunci, regina Maria merge într-o vizită neoficială la Paris și se întâlneşte cu principalii lideri politici străini care se aflau acolo reuşind să încline balanţa în favoarea României. – Cristian Mosneanu

4. ”Țara pe care o iubesc” este un roman sfâșietor, dar totodată plin de frumusețe și emoție, scris în timpul răboiului de către Regină, în încercarea de a alina durerea și de a le da soldaților deznădăjduiți motive în plus să lupte.

Cartea a apărut progresiv, fiind initial tipărită capitol cu capitol, o dată la două săptămâni, în cel mai citit ziar, ce ajungea în toate tranșeele și în cătunele cele mai îndepărtate din România.

Ulterior, textele au apărut într-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar prețios la care se întorcea ori de câte ori avea nevoie de speranță și putere.

Nicolae Iorga a fost cel care a încurajat-o pe Regină să scrie această carte și tot el a tradus textele din engleză pentru ca ele să ajungă la oameni. Așa a apărut „Țara pe care o iubesc”, o carte scrisă din pasiune și datoria față de țară, ce a atins inimile oamenilor și va continua să o facă mult timp de acum înainte, o carte în care o regină de neam străin a reușit să portretizeze într-un mod remarcabil frumusețile României, din vârfurile munților și pădurile dese până la malul mării Negre, de la palatul și mânăstirea Cotroceni, la ruinele așezărilor străvechi.

Regina începe cartea într-un mod cât se poate de dramatic, dar și emoționant, oferindu-le celor de pe front sprijin moral, încurajându-i să lupte.

„Cum să mă fac auzită, cum pot pătrunde în inimile voastre; cum să vă vorbesc şi despre ce anume? Pana mea şovăie – este prea mult de spus, durerea e prea mare –, spaima stăruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie să-şi facă glasul auzit, cineva trebuie să găsească curajul să sfarme această tăcere infernală ce ne striveşte, făcându-ne să ne simţim deja morţi, uitaţi, excluşi din rândul celor vii. Odată cu sosirea primăverii, un dor uriaş, aproape de nestăpânit, îmi năpădeşte sufletul. Precum un prizonier ce cată printre gratiile ferestrei de la temniţă după un colţ de cer, aşa încerc şi eu să-mi amintesc locurile părăsite atât de neaşteptat şi de dramatic. Astfel, m-am gândit că, în aceste vremuri de încercări, măcar pana mea ar putea să-i călău zeas că iarăşi pe unii dintre noi către căminele de care ne e dor.”

Ulterior, Regina începe să descrie în stilul său impresionant, în fiecare capitol, câte un ținut, văzut prin propriii ochi. Ținuturile la care face referire sunt cele pe care România le-a pierdut, la momentele respective în timpul războiului.

„Am văzut odată plaja din Mangalia la apus. Eram cu fața spre mare, lumea parcă șoptea în liniștea înserării, dar marea mi se năpustea spre picioare, în veșnica, nestăpânita ei neliniște. În spatele meu, soarele se cufunda în zare, ultimele lui raze luminând valurile ce se spărgeau lovindu-se de ţărm cu o strălucire de miracol. Talazurile erau întunecate, dar fiecare era încununat cu o creastă de spumă auriu-portocalie, sub sărutul soarelui de asfinţit.”

 5. Ferdinand I. Regele romanilor este scrisa de istoricul Cristian Mosneanu si face parte din Colectia Centenarul Marii Uniri, aparuta la editura Librex Publishing.

Deși divinitatea i-a hărăzit să călăuzească destinele acestei ţări doar 13 ani, Ferdinand a izbutit să înfăptuiască ceea ce niciun alt înaintaș al său, fie că vorbim de Carol I, Alexandru Ioan Cuza sau Mihai Viteazul, nu a reuşit. Strângerea laolaltă a celor 17 milioane de români din toate provinciile istorice într-o singură ţară și sub o singură oblăduire, cu o singură direcție și viziune spre viitor reprezintă pecetea vie şi nedezlipită a domniei sale.

Sacrificiile făcute de acest om par a fi supraomenești pentru zilele în care trăim. A renunţat în totalitate la tot ceea ce a ținut de propria-i ființă şi a pus pe primul loc o ţară care nici măcar nu era a lui prin naștere şi care, la un moment dat, l-a privit ca pe un străin. Poate că lucrurile cu adevărat mărețe, destinate a dăinui răsunător în eternitate, se pot întrupa doar în acest fel. Nu știm dacă aceasta este rețeta ideală, dar, totuși, pentru Ferdinand aceasta a fost singura cale sau poate calea corectă în propria-i accepţiune.

Îngenuncherea „neamțului” din ființa sa lăuntrică, excomunicarea din Biserica Apostolică făcută de Sfântul Părinte pentru că și-a creştinat urmaşii după ritul Sfintei Biserici de stirpe bizantină, intrarea în război împotriva ţării de origine, excluderea din dinastia Hohenzollern, etichetarea ca trădător de fratele său mai mare, sunt tot atâtea argumente ale preţului plătit de Ferdinand pentru ca Transilvania, Muntenia, Moldova, Banatul, Crișana și Bucovina să ajungă acel tot unitar al tuturor celor vorbitori de limba română.

7.Regele Ferdinand I, de Nicolae Iorga