Un secol de la descoperirea mormântului lui Tutankhamon – eveniment epocal pentru arheologie și egiptologie

Arheologii din lumea întreagă marchează 100 de ani de la descoperirea mormântului faraonului egiptean Tutankhamon, un eveniment care a inaugurat un interes major pentru Egiptul antic și atras curiozitatea publicului larg care nu a dispărut niciodată de atunci. 

Mormântul lui Tutankhamon este primul (relativ) intact descoperit de arheologi, până atunci toate mormintele descoperite în Valea Regilor fuseseră goale, jefuite de-a lungul secolelor. Dar ce a descoperit Howard Carter (1874 – 1939) începând cu 4 noiembrie 1922?

„În primul rând a descoperit prima treaptă a unei scări care ducea către un mormânt subteran. În zilele următoare, până către 26 noiembrie 1922, Carter descoperă întreaga scară care ducea către ușa propriu zisă a mormântului și către ante-cameră. Până la acea dată nu fusese descoperit niciun tezaur funerar al unui mormânt egiptean. Descoperirea acestui prim tezaur va duce la înțelegerea de către specialiști a contextului și a credințelor funerare egiptene. Acest tezaur vorbește despre mentalitatea egiteană cu privire la lumea de dincolo”, explică Renata Tatomir, arheolog și egiptolog.

Descoperiri epocale

Tezaurul descoperit cuprindea aproape 6.000 de obiecte, multe dintre ele descoperite în premieră.   

Masca funerară a lui Tutankhamon din aur masiv cântărește 220 de kilograme

Sursa imaginii: 

Institutul Griffith, Universitatea Oxford

„A fost descoperit sarcofagul, sicriele și altarele, care erau ca un fel de matrioșcă, care erau unul în altul, care conțineau mumia lui Tutankhamon. Dintre cele aproape 6.000 de piese găsite circa 150 sunt bijuterii funerare, amulete din aur, care erau inserate între bandajele cu care era înfășurată mumia” mai spune Renata Tatomir. 

Înainte de acceastă descoperire, Tutankhamon era un faraon aproape necunoscut, minor, fiu al marelui Akhenaten, reformatorul religios care a înlocuit cultul lui Amun-Re cu cel al lui Aten, un proto-monoteism unic până la apariția iudaismului. Ajuns faraon la vârsta de nouă ani la moartea tatălui său Tutankhaton, care și-a schimbat numele în Tutankhamon, a revenit la cultul lui Amun-Re la presiunile clerului egiptean care nu acceptase reformele tatălui său. El a mai trăit 10 ani și a murit în circumstanțe asupra cărora egiptologii nu s-au pus de acord până acum.  

Săpăturile la mormântul lui Tutankhamon au continuat, cu întreruperi timp de mai mulți ani, iar autoritățile egiptene au folosit această descoperire pentru a iniția desprinderea de sub tutela britanică. Până atunci, egiptenii nu conștientizaseră importanța ocrotirii patrimoniului, înstrăinat către occidentali cu efecte mixte. 

„Înainte de această descoperire, de-a lungul veacurilor precedente în care occidentalii fascinați de acest miraj al antichităților egiptene au căutat să-și populeze muzeele cu antichități, achiziționate pentru muzee, dar și pentru colecții particulare. Pe de o parte, putem spune că acest proces a salvat o parte dintre antichități, pentru că egiptenii nu conștientizaseră valoarea trecutului. Populația era extrem de săracă și mulți egipteni trăiau din vânzarea antichităților sau își construiau locuințe din pietre luate de la temple antice. Dacă ne referin din punct de vedere arheologic, ceea ce s-a întâmplat cu popularea muzeelor occidentale cu antichități egiptene în seamnă scoaterea lor din context și nu a fost o acțiune corectă, nici din punct de vedere arheologic, nici politic”, comentează Renata Tatomir.  

Descoperirea mormântului lui Tutankamon a impulsionat autoritățile egiptene, care au conștientizat importanța trecutului și a protejării siturilor arheologice ale țării, care au o valoare inestimabilă pentru Egipt, iar Tutankhamun și tezaurul său au intrat în patrimoniul național egiptean. 

Tutankhamon în conștiința publicului larg

Dar descoperirea lui Howard Carter nu a însemnat doar un eveniment important pentru arheologie. Un maestru al relațiilor publice, Carter a acordat exclusivitate acoperirii săpăturilor cotidianului londenez The Times, care a creat senzație în publicul larg prin dezvăluirile făcute, agrementate cu fotografii. 

Lordul Carnarvon (stânga, împreună cu fiica sa) a fost sponsorul lui Howard Carter (dreapta), investindu-și aproape întreaga avere în săptături arheologice

Sursa imaginii: 

Wikipedia

„Presa a speculat, deși nu era nimic real, decesul Lordului Carnarvon (1866 – 1923), sponsorul lui Carter, la cinci luni după desoprirea mormântului, care se îmbolnăvise probabil cu virusul Nilului înțepat de un țânțar. Presa vremii a asociat cu un text ritualic pus de către vechii egipteni, descoperit pe intrarea mormântului, în oricare profanator era blestemat, tocmai pentru a-i ține la distanță pe jefuitorii de morminte”, spune Renata Tatomir. 

„Prin intermediul presei, acest faraon minor, cu un mormânt redus ca importanță comparativ cu ce ar fi putut să existe în alte morminte, dar jefuite, intră în conștiința deopotrivă a specialiștilor și a publicului larg. Mai mult decât atât, din acea perioadă se poate vorbi de o ‘egiptomanie’, pentru că foarte multe motive arhitectonice, simbolice, din mormântul lui Tutankhamon, intră în arta occidentală, în curentul Art Deco”, adaugă ea. 

Astăzi, masca funerară a lui Tutankhamon, din aur masiv și câtărind 220 de kilograme, este unul din cele mai celebre artefacte ale antichității, văzut de multe milioane de oameni în expoziții intinerante și probabil sute de milioane, dacă nu mai mult pe internet. De aceea descoperirea lui Howard Carter de acum 100 de ani nu este doar un eveniment foarte important pentru arheologie și egiptologie, ci și pentru omenire în general. 

Prof. Dr. Renata (Tatomir, profesor de egiptologie și istorie, Șefă al Departamentului de Științe Sociale și Naturale, Universitatea Hyperion București

Sursa imaginii: 

Facebook Renata Tatomir