Articolul face parte din Astronomia străbunilor. Arheoastronomie și etnoastronomie pe teritoriul României, iar autoarea este doamna Aurora Petan. Mai jos reproducem un fragment si atasam in PDF si articolul original de pe academia.edu.
[Deceneu] le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomiei. (Iordanes, Getica, 79)
Autorii antici au consemnat informații legate de cunoștințele de astronomie ale dacilor, însă vreme îndelungată aceste relatări au părut fanteziste. Cercetările arheologice de după cel de-al Doilea Război Mondial, desfășurate în special în zona cetăților dacice din Munții Șureanu, au venit să confirme faptul că dacii erau într-adevăr preocupați de astronomie și dețineau cunoștințe în domeniu, cel puțin la nivelul unei categorii restrânse de inițiați.
Complexul de temple și de amenajări cu rol sacru de la Sarmizegetusa Regia, dezvelit după 1950, a constituit o provocare atât pentru arheologi, cât și pentru astronomi și matematicieni. S-a presupus existența unor calendare modelate în structura acestor construcții, dar și a unor instrumente de calcul astronomic. S-au observat orientări ale templelor spre anumite puncte astronomice, care trebuie să fi avut o semnificație importantă pentru daci.
În ultimele decenii, cercetările arheologice au scos la iveală noi și noi informații, ruinând nu de puține ori vechile calcule. S-a ajuns astfel la un scepticism în fața posibilității dezlegării enigmei acestor construcții. Totuși, reluarea cercetărilor în acest domeniu apelând la metode interdisciplinare și tehnologii noi poate produce rezultate valide, care să ne ducă mai aproa-pe de universul de cunoștințe și credințe ale dacilor cu privire la bolta cerească și semnifica-țiile sale.
Introducere
Fascinația cercetătorilor, a pasionaților și a publicului larg pentru misterioasele construcții dacice care par să încifreze cunoștințe de astrono-mie este probabil la fel de mare pe cât era fascinația dacilor pentru cerul în-stelat și enigmele corpurilor cerești. Cu toate acestea, deși ne aflăm într-un secol al tehnologiilor avansate și al studiilor de vârf în acest domeniu, civili-zația dacilor rămâne enigmatică, iar modul în care această populație antică privea cerul și se raporta la evenimentele care se petreceau pe bolta înstelată continuă să ne fie în mare măsură necunoscut.
Atenția cercetătorilor s-a concentrat asupra cetăților dacice din Mun-ții Orăștiei și, mai cu seamă, asupra sitului de la Grădiștea de Munte – Sar-mizegetusa Regia, capitala Regatului Dac, care conține cea mai mare con-centrare de construcții cu rol de cult. În societățile antice, cunoștințele de astronomie erau strâns legate de practicile religioase, iar preoții și alte cate-gorii de inițiați cercetau cerul nu doar din rațiuni științifice sau practice (le-gate de agricultură sau alte ocupații dependente de ciclurile naturii), ci și pentru a desluși conexiunile tainice ale lumii pământene cu lumea sferelor înalte, cu spațiul locuit de zei și de sufletele celor plecați.
Sarmizegetusa Regia. Cadru geografic și context istoric
Situl de la Grădiștea de Munte (comuna Orăștioara de Sus, județul Hunedoara) se află în sud-vestul Transilvaniei, în Munții Șureanu, într-o zo-nă submontană. Zona este numită frecvent de către arheologi și istorici Mun-ții Orăștiei. În lucrările mai vechi sunt folosite și denumirile Munții Hune-doarei și Munții Sebeșului.
Aici, amenajările și ruinele acoperă un deal alungit, numit Dealul Grădiștii, situat în capătul unei văi (Figura 1). Dealul constituie o prelungire a Muncelului, a cărui altitudine maximă este de 1564 m, și coboară până la cota 635, în Lunca Grădiștii, în punctul în care se întâlnesc cele două văi care îl mărginesc: Valea Albă și Valea Godeanului. Zona centrală a așezării, care grupează principalele monumente, se situează în jurul cotei de 1000 m. Dea-lul este dominat nu doar de Muncel ci și de vârful Godeanu (1656 m), un reper important în zonă, situat la nord-est de cetate și considerat de unii isto-rici muntele sfânt al dacilor sau chiar locul unui observator astronomic (Ur-su, 2017).
Orașul antic se întindea pe un ax de cca 4,5 km, din Lunca Grădiștii până sub Muncel, dar probabil avea în componență și grupuri de gospodării ori „cartiere” răspândite pe dealurile învecinate. Se consideră că era alcătuit din două mari cartiere civile (cartierul vestic și cel estic) și dintr-o zonă cen-trală în care se găsea fortificația și zona sacră. Zona centrală prezenta struc-turi monumentale din piatră. Cartierele civile aveau peste 260 de terase, dis-puse mai cu seamă pe versanții însoriți ai dealului. La cele două cartiere se adaugă așezarea de pe versantul numit Fețele Albe, considerată de specialiști un cartier de lux al Sarmizegetusei.
În jurul capitalei, pe o arie destul de extinsă, a existat o salbă de cetăți și fortificații, precum și numeroase așezări sau gospodării. Se consideră că aceste cetăți sunt în mare măsură contemporane cu Sarmizegetusa, iar rolul lor a fost acela de a apăra capitala din mai multe direcții în fața atacurilor. În același timp, aceste cetăți erau centre aristocratice.
Continuarea mai jos:
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris