Un articol de Anghel Adrian
Motto: Nu am lăsat niciodată școala să îmi afecteze educația – Mark Twain
De 5 ani urmăresc tot ce se scrie, publică sau se filmează despre istoria antică a României. De 3 ani de zile întrețin acest site, activitate ce nu e chiar ușoară fiindcă nu am mult timp liber să mă ocup de el. În tot acest timp am observat că există foarte puțină cercetare a antichității României. Și nu mă refer la cercetarea științifică, abstractă, nișată pentru anumiți oameni avizați, ci la cercetarea la nivel de curiozitate.
Războinic dac – Foto: José Daniel Cabrera Peña
În ultimul timp aud foarte des cuvintele „dacomanie” și „dacopatie”. Le-am căutat în DEX și nu le-am găsit. Am înțeles însă de pe rețelele sociale că au un sens tendențios. Un fel de etichetă, un stigmat pentru istoria antică. O categorie derizorie a trecutului și ceva ce trebuie neapărat neglijat. O interzicere a cercetării faptelor din mileniile trecute, o piedică în fața curiozității, un fel de stopare a întrebărilor despre strămoși. Cu alte cuvinte, de ce nu aș avea dreptul să îmi pun întrebări, de ce nu aș avea dreptul să am acces la documente și informații și mai presus de toate, de ce să fiu de acord cu ce e oficial, stabilit, bătut în cuie?
Prin urmare, cele două cuvinte nu există. Refuz să accept existența a două cuvinte care nu au niciun sens și care înseamnă de fapt o cenzurare a trecutului României.
Pe de altă parte, motivele pentru care au apărut cei doi „termeni” sunt lesne de înțeles. Majoritatea informațiilor despre antichitate au fost alăturate conspirațiilor de tot felul și poveștilor cu extratereștri. În plus, majoritatea articolelor prezente pe internet au titluri de senzație, sau așa numitele „click-bait”-uri, prin care utilizatorii și respectiv, entuziaștii de istorie, sunt manipulați de titlul captivant și accesează site-ul cu pricina. Având în vedere că dețin un site responsabil, mi se pare important să aduc la cunoștință un articol foarte bun despre tipurile de știri de pe internet. Aceste tipuri se profilează perfect și pentru articolele de istorie. Vedeți aici: scena9.ro
Toate astea au deja un cuvânt care să le definească: exagerare. Nu „dacomanie” sau „dacopatie”.
În altă ordine de idei, am observat o anumită urcare într-un turn de fildeș a avizaților și experților. A celor cărora numai lor li s-a dat dreptul divin de a se pronunța asupra istoriei. Impostura iese la iveală o dată cu etichetarea amatorilor din generația Facebook și Google, cum așa ni se explică foarte pompos aici. Nu accept anularea internetului și capabilităților sale de dragul elitismului. În secolul 21 avem librării online și cărți vechi de sute de ani la distanță de un clic. Mă refer bineînțeles la Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Arhiva Medievală și altele asemănătoare . Cercetarea este foarte ușoară acum.
Lucrurile mari sunt făcute de oameni mici, perseverenți și care se educă singuri, continuu.
În ultimii ani am învățat un lucru important: istoria României e grea, foarte grea, din multe puncte de vedere. Ce am observat, este că s-a scris foarte mult. Extrem de mult. De 3 secole, românii scriu continuu. Înainte de astea 3 secole scriau, dar mai rar puțin, fiindcă s-au păstrat puține scrieri. Și scrierile astea sunt pe internet, la distanță de o căutare pe Google.
O să închei provocând puțin.
Știm că dacii au pierdut războiul în 106 d.Hr., iar Decebal s-a sinucis din onoare, ca să nu fie prins de inamicul pe care l-a hărțuit extrem de mult până atunci. Însă după 106 d.Hr. am mai găsit documentate în Dio Cassius și Historia Augusta încă 23 de răscoale și războaie ale dacilor cu romanii. Probabil mai aveau multe de discutat fiindcă tot știau să scrie în latină înainte să înceapă cele 2 războaie.
Și după asta au tot continuat prin mileniul întunecat.
Continuând cu Evul Mediu, bizantinul Laonic Chalcocondil îi pomenește pe domnitorii Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș din Dacia.
În secolul XIX, mai exact între anii 1817-1819, Dionisie Fotino publică la Viena, Istoria generală a Daciei, sau a Transilvaniei, Țării Muntenești și Moldovei.
Se pare ca românii sunt daci de vreo 2000 de ani și români de vreo 150 de ani.
Dar cea mai mare curiozitate rămâne: oare cum se numea exagerarea acum 150 de ani?
PS: Apăsați cu încredere pe linkurile portocalii.
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris
Multumim !
Daca suntem romani doar de 150 de ani cu cele spuse de Miron Costin cum ramane?
Ramane cum a zis. Insa oficial, consfintit de Constitutie, suntem romani din 1866.
Aici: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37755
Dacopatia si dacomania sunt doi termeni care au sens. In conditiile in care dai de un studiu in care anumite zeitati grecesti sunt considerate ca avand origini tracice (fie inspirate fie preluate de la traci), iar anumite persoane trag concluzia ca „toti zeii grecilor sunt luati de la daci”, adunci vorbim de dacopati. Daca se uita pe „istoria oficiala”, si citeste ca poporul roman s-a nascut in urma unui proces de sinteza la care au participat elementul local(geto-daci), elementul cuceritor(romani) si elementul migrator(slavi in principal, dar si goti, gepizi, etc.) iar el spune ca istorii sustin ca noi suntem doar urmasii romanilor, atunci vorbim de un dacoman.
La fel si cu celebrul studiu de paleo-genetica, ale carui concluzii nu sunt citate niciodata corect. Ca sa nu vorbim de gali si-au primit numele de la orasul Galati sau Iisus dacul.
Au sens, dar nu exista. Exista doar exagerari si aberatii. Cuvintele inventate sunt pentru a da si mai mult praf in ochi aberatiilor, cu alte aberatii.
Românii sunt români dintotdeauna pt că totdeauna pe aceste plaiuri s-a vorbit limba română. Dar dovezile de perenitate nu sunt consemnate doar prin limbă, ci şi prin construcţiile geto-dacilor, care conservă o ştiinţă înaintată. A se vedea https://biransblogblog.wordpress.com/contact/
Pingback: Aflam lucruri noi despre istorie doar cand suntem civilizati - Istorie Veche