Dovezi despre continuitate Dacică ȋn spaţiul Carpato-Danubino-Pontic (257-1000)

Dovezi despre continuitate Dacică ȋn spaţiul Carpato-Danubino-Pontic (257-1000)

Valah-1… din lucrarea Istorie Furată- Cronica românească de istorie veche.  Autor: Cornel Bârsan

257 – Invaziile dacilor liberi în Dacia îl obligă pe împăratul roman Gallienus să ia măsuri atât defensive, cât şi ofensive. În urma victoriei îşi arogă titlul de Dacicus Maximus.

259 – Comandantul legiunilor romane staţionate in Pannonia, Ingenuus, dac născut în provincia Dacia se auto-intituleaza împărat al Imperiului Roman.

263– 267  – Atacuri ale alianţei carpo–gete în provinciile romane la sud de Dunăre. Carpii erau un trib dacic.
270 – Împăratul roman Aurelian duce tratative cu şefii dacilor carpi, în care se “leagă” să recunoască independenţa Daciei.

271 – Împăratul Aurelian renunţă la provincia Dacia şi retrage administraţia şi legiunile romane la sud de Dunăre, într-o nouă provincie, pe care o denumeşte tot Dacia (?). Noua provincie este împărţită în două: Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) şi Dacia Mediterranea (cu capitala la Serdica) – oraşe din actuala Bulgarie.
Majoritatea covârşitoare a populaţiei băştinaşe din Dacia, având ca principală formă de organizare obştea sătească, rămâne pe loc, continuându-şi viaţa de zi cu zi.
Ocuparea Daciei de către romani, care a durat 165 de ani, se încheie cu acest gest de neputinţă al împăratului roman.

273 – Un atac la sud de Dunăre al carpilor (trib dacic) este respins de armata romană, condusă de împăratul Aurelian. Împăratul şi-a luat titlul de Carpicus Maximus
275 – Dacii, situaţi in Câmpia Tisei, atacă provinciile romane. Armatele conduse de  împaratul Aurelian, reuşesc să-i înfrangă. Aurelian işi va lua titlul de Dacicus Maximus.

284-305 – În timpul împăratului Diocleţian, teritoriul Dobrogei este separat de Moesia Inferior şi transformată în provincie independentă, sub numele de Scythia Minor, cu capitala la Tomis. Carpii vor ataca frecvent nou provincie.

290 – La Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) sunt menţionaţi primii martiri creştini din Dobrogea (Astion şi Epictet).

293 – Instituirea sistemului tetrarhiei în Imperiul Roman, Galerius devine cezar. (Galerius este de origine dacă).

296-297 – Lupte între carpi aliaţi cu goţii şi armatele romane conduse de cezarul Galerius. Învingător de 6 ori, primeşte titlurile triumfale de Carpicus Maximus si Gothicus Maximus. Galerius va coloniza carpii prizonieri în Pannnonia.

299 – Începutul unui război de durată al sarmaţilor iazigi si al triburilor carpilor împotriva romanilor. Galerius preia comanda trupelelor romane din Balcani.

300-350 – Alianţă a carpilor si goţilor indreptată împotriva Imperiului Roman.

Sec. IV – Se menţionează despre existenţa unei populaţii creştine în Dacia, la Biertan (jud. Sibiu). Un anume Zenovius donează unei mănăstiri creştine, aflată în această zonă, un obiect de cult din bronz, cu monograma lui Isus Hristos.

302 – Atacurile triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman sunt oprite de catre Constantius Chlorus, care primeşte titlurile de Germanicus Maximus III si Carpicus Maximus III.

303-304 – Persecuţiile anticreştine ale împăratului Diocleţian afectează şi localnicii din Tomis, Durostrum, Axiopolis, ș.a.m.d, înregistrându-se un mare număr de martiri.

306 – Romanii anexează o regiune la nord de Dunăre, pentru consolidarea zonei de graniţă. În acest sens, sunt reactivate fortificaţiile de la Drobeta, Sucidava şi Romula (redenumită Constantiniana). Se încearcă creerea unui tampon de siguranţă între imperiul roman, Dacia şi “barbari din nord”.

308 – Acuri ale triburilor carpilor în Imperiul Roman. În uma bătăliilor purtate cu aceştia Galeriu primeşte titlul de Carpicus Maximus VI.

310 – Conflict militar între romani si triburile carpilor. Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius reuşeste să-i înfrangă şi să-i oblige să se retraga la sud de Dunăre.

315-316 – Constantin cel Mare respinge atacurile goţilor aliaţi cu carpii (trib dacic). Împăratul a adoptat titlurile de Gothicus Maximus şi Carpicus Maximus.

315, 25 iunie – Se inaugurează la Roma arcul de triumf, construit în onoarea lui Constantin cel Mare. Arcul de triumf este decorat cu statui gigantice de daci.

316 – Întemeierea pe malul stâng al Dunării în regiunea de vărsare a Argeşului a cetaţii Constantin Dafne.

337 – Trupele romane cazarmate la nord de Dunăre (începând din 206)  sunt mutate în Moesia. Romanii renunţă să mai “supravegheze” provinciile nord de Dunăre.

348 – Wulfila, misionar creştin, se refugiază în Împeriul Roman. Wulfila, celebrul traducător al Bibliei în limba goţilor, este cel care creştinează populaţia de la nord de Dunăre până în acest an. Persecutat de conducătorul goţilor, Athanaric, îşi salvează viaţa cerând protecţie bizantină. Wulfila îşi  va continua misiunea de creştinare în Moesia.

cca.340-360 – Datarea primei biserici creştine de pe teritoriul României, la Slăveni din Oltenia. Biserica a fost construită peste urmele castrului roman distrus in 247. Dimensiunile construcţiei sunt de 16 m lungime pe 7 m laţime.

cca. 350 – Se naşte călugărul Gherman, numit daco-românul (350–c. 404), cel care va fi mentorul lui Ioan Casian.
357-359 – Conflicte ale romanilor în Pannonia cu triburile sarmatice şi dacice. În prima faza sarmaţii aliaţi cu dacii reuşesc să-i înfrangă pe romani. “Triburile nordice” sunt însă înfrânte fiind obligate să cadă la pace cu romanii. În rândurile “barbarilor” sunt menţionaţi conducatorii: Zizais, Rumon, Zinafer, Usafer si Fragiledus.

360 – Se naşte Ioan Cassian în Dobrogea de azi (pe Valea Casimcei, jud. Constanţa). Hirotonisit preot de către papa Leon, va fi trimis de către acesta cu misiunea de creştinare a popoarele galice. Moare în jurul anului 430, fiind ulterior declarat  “sfânt” de către Biserica Ortodoxă şi “fericit” de către Biserica Catolică.

381 – Carpodacii, aliaţi cu sarmaţii, sunt înfrânţi de către împăratul Teodosiu I cel Mare şi alungaţi la nord de Dunăre.

386 – Goţii sprijiniţi de daci încearcă să pătrunda prin forţă, pe cale fluvială, în Imperiul Roman pentru a-şi asigura protecţie imperială faţă de huni. Generalul  Flavius Promotus intercepteaza flotila de 3.0000 de bărci monoxile, undeva în zona Isaccei, şi-i masacrează pe goţi şi aliaţii lor.

391 – Carpii aliaţi cu goţii pătrund în Imperiul roman, devastând Moesia Secunda, Scythia si Thracia. În urma luptelor duse generalul roman Flavius Promotus este ucis, luptele cu alianţa “barbară” fiind continuate de generalul roman de origine vandală, Stilicho.

447 – Sucidava (Corabia) este cucerită şi distrusă de către huni.
Hunii, conduşi de către Attilla (434-453) devastează Balcanii si încearca să cucerească Constantinopolul; dar fără rezultat.
Din această perioadă sunt menţionaţi la curtea lui Attila: principele Ramung al Valahiei, Sigeher von Walachen, Malduca, domn al valahilor şi Maudelos al Valahiei, Curidachus, vasal al regelui Attilla.

448 – Cronicarul bizantin Priscus, însoţitor al generalului Maximim, sol al împăratului bizantin Teodosiu al II-lea la curtea lui Attilla, pomeneşte despre băstinaşii din nordul Transilvaniei, care vorbeau limba ausonică (dacă). Priscus specifică existenţa cuvintelor mei şi mied. Legat de huni, face menţiunea că aceştia erau un amestec de popoare diferite: huni, goţi şi ausoni (daci). Priscus menționeazî existența unui aliat a lui Attila pe nume Curidachus.

457-474 – Perioda de domnie a lui Leon I Tracul, împarat roman de origine daco-tracică.

c.470 – Se naşte în Dobrogea viitorul preot Dionisie Exiguul (sau “cel smerit”). Dionisie este cel care a fixat “cronologia erei creștine”, Iuând pentru prima oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre” (fixând-o în 754 sau 753 de la întemeierea Romei”, în loc de 749, a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franța, apoi, cu timpul, în toate țările lumii. Dionisie moare in anul  în jurul anului 545.

518 – Anţi (triburi daco-getice) invadează Tracia. Generalul bizantin Germanicus reuseste să-i nfrangă şi să-i alunge la sud de Dunăre.

498-520 – Paternus, “episcopus metropolitanus”, este numit episcop de Tomis.

Sec. V – În acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea filozoful străromân Aethicus  Histricus, autor al lucrării Cosmografia. Filozoful, născut la Histria în Dobrogea, utiliza în textele sale un alfabet misterios, alcătuit din 23 de caractere.
Tot în acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Dobrogea “cel mai învăţat călugăr scit”, Ioan Maxenţiu. Fericitul călugăr Ioan Maxenţiu a scris opt cărţi “libelli”, care tratează diferite probleme hristologice şi antropologice şi combate cu tărie nestorianismul şi monofizismul lui Eutihie. Iată câteva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Mărturisire de credinţă ortodoxă, Unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu propriul Său trup, Răspuns contra achefalilor… Contra Nestorienilor, Răspuns la Epistola Papei Hormisda.

530-533 – Invazii ale bulgarilor, sclavinilor si anţilor (triburi geto-dacice) in Tracia. Generalul bizantin Chilbudios reuşeste să blocheze un timp invaziile dar este ucis in luptele purtate în anul 533 cu sclavini.

529-536 – Marcellinus Comes, secretar al împaratului Iustinian, relatează în cronica sa un şir de conflicte între Mundus, magister militum per Ilyricum si triburi de bulgari si geţi (anţii din Banat?).

536 – Împăratul Justinian, de origine romano-tracă, începe construcţia cetăţii şi apoi a Mănăstirii Sf. Ecaterina pe muntele Sinai (în actualul Egipt). Pentru administrarea şi apărarea ei sunt duşi soldaţi daci nord – dunăreni (bessi),  împreună cu familiilor lor (Procopius). Acest lucru este confirmat de tradiţiile orale din sec. 8 – 9 ale localnicilor, cât şi de relatările călătorilor straini şi a pelerinilor.

545 – 546 – Triburile anţilor si a sclavinilor pătrund şi devastează provinciile Ilyria si Tracia. Generalul bizantin Narses reuşeste să-i înfrangă şi să-i alunge dincolo de Dunăre.

cca. 550 – Cronicarul got Iordanes scrie o istorie a goţilor, numită Getica. Cronica este cea mai bună dovadă a convieţuirii paşnice dintre geţi (daco-geţi) şi goţi prin faptul că cei din urmă, în timpul îndelungat de comuniune, au preluat de la geţi atât istoria descendenţei dacice, cât şi multe dintre obiceiuri acestora. Iordanes pomeneşte în istoria lui despre regii goţi (!): Gudila, Antirus, Burebista, Coryllus, Diurpaneus şi despre marcanţi filozofi precum: Zamolxe, Zeuta şi Deceneu.
Tot Iordanes face menţiunea: în interior(ul) (Sciţiei)  este Dacia, întărită de prăpăstioşii Alpi în formă de cunună. La acea vreme, numele de Dacia nu era uitat in istorie.

557 – Formaţiuni militare ale anţilor(trib dacic), sclavinilor si hunilor participa alaturi de o armată bizantină în luptele duse impotriva ostrogoţilor.

579 – Doi cronicari bizantini, Theophanis şi Theophylactus,  menţionează existenţa limbii Armani (vlahe) – (limbă cu character roman-latin). La acea vreme, limba vorbită în imperiul bizantin era greaca. Limba latină era utilizată doar strict în probleme de administraţie şi în cele bisericeşti.

86-587 – Invazii ale avarilor aliaţi cu slavii în Moesia şi Scythia Minor. Tropaeum Traiani este din nou distrusă. Cronicarul Theophanes menţionează, aferent acestui eveniment, cuvintele rostite de către un soldat  în limba părintească: Torna, torna fratre, care se pare a fi o dovadă a limbii române strămoşeşti sau ca dovadă a romanităţii orientale.

617-619 – Cronicarul Cedrenus aminteşte despre luptele duse de către vlachorîcni, vlahii sudici de pe malul râului Richios, aliaţi cu slavii, împotriva Salonicului.

679 – Geograful din Ravenna în cartea lui “Cosmographia” vorbeşte despre Dacia, ca patrie a dacilor pomenind despre existenţa râurilor: Tisia (Tisa), Tibisia (Timis), Marisia (Mures), Cresia (Cris) s.a. si a cetaţilor: Tibiscum, Bersovia, Arcidaba , Drobeta, s.a.

Sec. 7 – Denumirea de Ardeal, sub forma Ardil, apare frecvent în cronicile chazare.!!!! FOARTE IMPORTANT!!!!!!!! Lucru care atestă că denumirea de Ardeal nu este de origine maghiară.

726 – Conflict între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin; sunt pomenite “năvălirile” vlahilor de la nord de Dunăre.

780 – Între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin se adoptă un armistiţiu de pace.

787 – La sinodul de la Niceea participa si episcopul Ursus, episcop al avarilor si vlahilor.

796 – Menţionarea pe vasul principal al tezaurului de la Sânnicolaul Mare, a doi conducatori bănăţeni, jupan Bouila / Burilă si jupan Butaul.

839 – Menţionarea unei “ţări româneşti” la nord de Dunăre, în cronica turcă Ogusname.

885 – Împaratul bizantin Vasile Macedoneanul împiedică accesul vlahiilor pe Muntele Athos, ca urmare a tendintei de a consacra muntele, exclusiv retragerii monahicești.

892 – Prima menţiune a exploatării sării în bazinul Carpatic.

c. 900-904 – Gelu, voievod al centrului Transilvaniei, luptă impotriva atacurilor pecenegilor si ulterior a maghiarilor.

c.904/5 – Gelu este înfrânt în lupta contra triburilor maghiare şi ucis.

943 – Sunt menţionati într-o inscripţie descoperită în comuna Mircea Voda (Constanţa), un anume “jupân Dimitrie” si un anume “jupân Gheorghe”

934-944 – Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa “Carte de învăţătură către fiul său Romanos”, menţionează  existenţa unor toponime românesti: braţul Selinas (Sulina), portul Constanţa, podul lui Traian de la Drobeta, precum şi râurile: Trullos (Nistru), Vrutos (Prutul) şi Seretos (Siretul).

953 – Iuliu cel Bătrân (Gylas–Giula –Geula din latinul Julae), conducător al unei formaţiuni valahe (dux magnus et potens, sau rex Iulus), care cuprindea nord-vestul Banatului, Câmpia Aradului, centrul Transilvaniei, cu capitala la Alba Iulia şi actualele comitate Csongrad şi Bekes din Ungaria, se creştinează, fiind botezat la Constantinopol.

953 – Iuliu cel Bătrân (principele Gyula), întors de la Constantinopol însoţit de episcopul Hierotheus, începe construirea unei biserici creştin-ortodoxe în Alba Iulia (în zona actualei catedrale romano-catolice). Acest lăcaş este cel mai vechi lăcaş creştin din Transilvania, atestat arheologic.

960 – Denumirea de Ardeal, a “ţării Ardil (Eret Ardil), bogată în aur şi argint” apare într-o scrisoare a regelui chazar Iosif, trimisă rabinului de Cordoba.

968-969 – Legat de campanile lui Sviatoslav (cneaz al Kievului), se menţionează în cronica rusă “Povestea vremurilor de demult” existenţa a 80 de cetăţi-oraşe la Dunărea de Jos.

c.970 – Ducele maghiar Geza se căsătoreşte cu Sarolta (cca. 950/957–cca. 997/1000), fata voievodului transilvanean Iuliu cel Bătrân (Gyula–Geula). În urma acestei căsătorii se va naşte viitorul rege al Ungariei, Ştefan I (Voicu–Vajk).

976 – Menţiune despre valahii din peninsula Balcanică. În cronica autorului grec Kedrinos, termenul de Vlachoi, derivat din slavă, va fi înlocuit cu Armani (vorbitori de limba română; aromâni). Cronicarul menţionează că David, fratele lui Samuil l (căpetenie bulgară) a fost ucis de către vlahii chervanari (cărăuşi).

979-980 – “Strategul” Niculiţă primeşte din partea împăratului bizantin Vasile al II-lea, conducerea “vlahilor din Elada” din thema Helladikon din Tessalia, acea Vlahie Mare, cum va fi denumită în continuare în istorie.

982 – Geografia universala Hudud-alam pomeneşte despre existenţa romănilor la est de Carpaţi.

997 – Conducerea Ungariei este preluată de către Vajk (Voicu), fiul Saroltei (româncă ,fiica lui Iuliu cel Bătrân) şi a lui Geza (fiul lui Tacsony), viitorul rege maghiar Ştefan I cel Sfânt (Szent Istvan).

Sec.10 – Este atestată prezenţa românilor vlahi în Pannonia, zona Balatonului, prin existenţa unor conace, biserici şi cetăţi voievodale, conform săpăturilor arheologice făcute de către preotul romano–catolic Lukacs Karoly.

1000  – Vlahii sud-dunăreni şi nord-dunăreni se opun dominaţiei împăratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, poreclit Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

2 Responses »

  1. Existenţa unei zone sacre precreştine în Apulum-Alba Iulia ne face să credem că actualele catedrale din municipiu sunt urmarea continuităţii locuirii şi spiritualităţii acestor locuri…!

  2. Pingback: 166-180:The Antonine Plague >Marcomannic Wars. 250-270:The Plague of Cyprian >First Gothic Wars >>The Liberation of Dacia and the end of Rome. 540~750:the Plague of Justinian, 50% population drop >The Slavization of the Balkans. 535–5

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *