În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Téglás Gábor aminteşte cetatea amplasată pe Dealul Bolii. Potrivit pasionatului arheolog transilvănean, cetatea a fost grav afectată de construirea căii ferate dintre Simeria şi Petroşani, în perioada 1868 -1869. Atunci au fost dislocate din ziduri numeroase blocuri de calcar şi au dispărut mai multe dintre terasele de la poalele dealului.
Cercetările arheologice sistematice s-au desfăşurat doar pentru o scurtă perioadă, în anii 1960-1961. În prezent, accesul extrem de dificil spre vestigii îngreunează reluarea cercetărilor.
Organizarea teritoriului
Cetatea avea rolul de a apăra dinspre sud accesul spre Grădiştea de Munte -Sarmizegetusa Regia. Poziţia dominantă a locului ales, o stâncă de formă aproape conică (Piatra Cetăţii sau Dealul Bolii) şi cu o altitudine maximă de 904 m asigurau o vizibilitate foarte bună spre depresiunile din apropiere. Pantele de sud, est şi vest ale stâncii sunt deosebit de abrupte, astfel că elementele de fortificare dacice au fost dispuse doar pe versantul nordic.
Aşezarea civilă era amplasă la baza dealului, dar ea a fost distrusă, în mare parte, de lucrările efectuate în secolul al XIX-lea.
Fortificaţia
Lucrările de fortificare au fost realizate pe versantul de nord. Fortificaţia cuprinde mai multe construcţii cu caracter militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare din piatră, lemn şi pământ, construite pe terasele şi pe culmea dealului.
Primul dintre ele este un zid lung de 115 m şi gros de 2 m, ridicat pe panta de nord şi parţial pe cea de nord-est. Tehnica de construcţie este cea cunoscută sub numele de murus dacicus.
În extremitatea nord-estică a zidului amintit era dispusă intrarea în cetate: o poartă monumentală cu trepte de calcar încadrate de balustrade din andezit. Dincolo de această poartă se află platoul superior al cetăţii, de fapt trei terase în trepte, ce se succed pe direcţia est-vest. Prima terasă din faţa intrării este şi cea mai mare.
A doua dintre ele este închisă de un zid gros de 1,40 m. În acest caz, blocurile de colţ sunt prevăzute cu profilaturi verticale. În partea superioară zidul se putea termina cu creneluri sau un parapet de lemn. Incinta avea forma unui dreptunghi cu lungimea de 22 m şi lăţimea de 17 m. În interiorul ei se afla o clădire tot dreptunghiulară, din lemn, cu temelia din blocuri de calcar. Spre marginile de vest şi sud ale terasei au fost săpate în stâncă două canale menite să dreneze apa din precipitaţii. Înainte de a ajunge pe ultima terasă, un alt zid închidea din trei părţi o suprafaţă nivelată a stâncii, aproape de mijlocul căreia s-au păstrat patru gropi circulare unde se fixau, probabil, stâlpii de susţinere ai unui turn de veghe din lemn.
Cea de-a treia terasă – de fapt acropola – cu o poziţie dominantă (904 m altitudine) este înconjurată de un zid puternic de incintă, de formă trapezoidală, construit în tehnica specifică. În mijlocul ei se ridica un turn din lemn şi lut amestecat cu paie.
Pe versantul de nord-vest a fost amenajată o platformă de luptă, lungă de 18 m, mărginită în partea inferioară de un zid aşezat direct pe stânca tăiată în trepte. Pantele de sud, est şi vest sunt foarte abrupte, de accea aproape că nu necesitau ridicarea, pe ele, a unor construcţii de apărare.
Cetatea Bănița – foto
Edificii de cult
Câteva plinte de calcar descoperite în anii ʽ60 pe una dintre terase indică existenţa unui templu patrulater, dar a fost imposibil de determinat planul antic al edificiului.
Construcţii/ amenajări civile
Afectarea sitului în secolul al XIX-lea şi durata redusă a săpăturilor arheologice au împiedicat identificarea unor construcţii sau amenajări civile. Atenţia cercetătorilor s-a îndreptat în special spre construcţiile cu rol militar.
Totuşi, unele obiecte arată existenţa unor ateliere. Astfel, de la Băniţa provin mai multe tipare din lut şi gresie, folosite probabil pentru turnarea unor piese din bronz, un creuzet şi o nicovală de bijutier. Un alt atelier, de data aceasta de făurărie, a funcţionat, se pare, la baza dealului.
Artefacte
Materialele arheologice descoperite aici sunt reprezentate, cu precădere, de fragmentele ceramice provenite de la vase de mici dimensiuni, precum ceşti sau căni, dar şi de la chiupuri, vase destinate păstrării proviziilor. Sunt prezente şi piesele din fier, de la materialele de construcţie până la unelte şi arme, dar într-o cantitate mult mai redusă în comparaţie cu alte cetăţi din Munţii Orăştiei.
În cuprinsul cetăţii sau în apropierea sa au fost găsite şi obiecte din metal preţios, precum o brăţară şi o fibulă din argint, monede etc.
Descoperiri arheologice pe teritoriul comunei Banita
date extrase de pe website-ul Universitatii « Lucian Blaga » din Sibiu – http://arheologie.ulbsibiu.ro
1. Pesteri cu urme de locuire.
a) Pestera Bolii.
În pestera s-au descoperit materiale ceramice neolitice si eneolitice.
b) Pestera Ulciorului.
Aici s-au identificat fragmente ceramice Cotofeni, faza a III-a.
2. Statiuni arheologice cu stratigrafie complexa.
a) Punctul Piatra Cetatii sau Cetatea de pe Dealul Bolii.
Pe acest deal, la 4 km est de sat, se afla o cetate dacica cu ziduri si turnuri de piatra realizate în binecunoscuta tehnica murus Dacicus (secolele I î.Chr.-I d.Chr.).
Aici s-a descoperit o bratara dacica de argint.
În cetate si pe terasele amenajate în jurul acesteia se gasesc multe unelte care demonstreaza existenta unor ateliere pentru prelucrarea metalelor (bronzului).
Unele portiuni din zidul cetatii sunt realizate din pietre de mici dimensiuni, prinse cu mortar. Înaltimea acestuia este, uneori, de 1,5 m (secolele XIII-XIV d.Chr.).
Anterior constructiei dacice a existat un nivel hallstattian.
b) La poalele dealului s-a descoperit asezarea civila a cetatii. În aceasta s-a descoperit un mare atelier pentru prelucrarea metalului.
3. Vestigii de epoca romana.
a) Punctul Jigoru Mare sau Vârful cu Ocol.
În hotarul localitatii, pe muntele Jigoru Mare, s-au descoperit urmele romane ale unui castru de pamânt de dimensiuni considerabile.
Fortificatia are forma patrulatera având 310 / 240 m (7,4 ha).
4. Mine si cariere.
a) Aici s-au semnalat cladiri si artefacte romane puse în legatura cu exploatarea pietrei.
Dupa unele informatii aici s-ar fi spalat nisipuri aurifere pentru selectarea metalului pretios.
5. Descoperiri monetare.
a) Pestera Bolii.
În cariera de piatra de la Pestera Bolii s-a descoperit un tezaur format din imitatii de tetradrahme thasiene.
Tot de aici provine o moneda romana republicana.
Moneda romana – foto
Surse:
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris