recomandare carte de istorie

Recomandarea Istorie Veche

Click aici: Descoperă istoria. Noile regate germanice

Recomandarea Istorie Veche

Click aici: Descoperă istoria. Europa lui Carol cel Mare și feudalismul

În noul său volum, Gabriel Andreescu pornește de la observația că, deși construirea unei memorii colective este o preocupare perenă a popoarelor și a statelor, niciodată nu a existat atâta interes pentru politicile memoriei ca în epoca noastră. Energia tot mai mare investită în modelarea memoriei colective a creat un teren favorabil pentru folosirea ei abuzivă, cu atât mai mult cu cât nu este însoțită de un interes egal pentru edificarea unei etici adecvate a memoriei. Presiunile pentru globalizarea memoriei introduc de multe ori premise false și adesea ipocrite menite să susțină asimetriile mai vechi sau mai noi. Au fost promovate și, în replică, delegitimate sacralizarea trecutului și, la celălalt capăt, banalizarea lui. Astfel de atitudini hrănesc un fenomen mai amplu pe care autorul îl numește „globalizarea ipocriziei”. Fenomenul se regăsește în transformarea memoriei într-o armă care se multiplică pe linia frontierelor etnonaționale și ideologice, în logica speciilor oportuniste. Fidelizarea față de memoria grupului, disonanțele de etică a memoriei incompatibile cu inteligența, coruperea memoriei vor însoți inerent procesul general de globalizare. Soluția, consideră autorul, ar consta într-o abordare umanistă a eticii memoriei, opusă celor etnice și ideologice. Nici abordarea umanistă nu are cum să construiască o memorie universală comună, dar poate asigura „memoriilor” standarde universale de fairplay. Citeste mai mult

Acest volum analizează rolul jucat de Uniunea Artiștilor Plastici din RPR / RSR în perioada 1950-1990 în consacrarea artistului socialist de stat din perspectiva relaţiei dintre artă și politică, așa cum este ea mediată de arhivele instituţionale ale domeniului artelor plastice. Volumul folosește un corpus important de documente de arhive care privesc UAP (ANIC, ACFP, CNSAS, Ministerul Culturii, MAE, revista Arta plastică / Arta) și propune o analiză detaliată a organizaţiei create de regimul comunist pentru a gestiona domeniul artelor plastice. Printre problemele analizate s-au aflat natura acestei organizaţii, componenta sa sindicală, dar și caracterul său de asociaţie profesională. O a doua arie de interes a vizat situarea UAP în cadrul instituţional cultural comunist și al relaţiei sale cu Ministerul Culturii în ceea ce privește rolul jucat de diferite instituţii subordonate (în principal Fondul Plastic), dar și legat de diverse chestiuni financiare (surse de finanţare, venituri și cheltuieli). Aparent, UAP a fost o instituţie centralizatoare cu rol de intermediar sau de mediator între stat (Ministerul Culturii și PMR /PCR) și artiștii profesioniști. Studiul detaliat al Uniunii ne arată că UAP a coordonat structurile subiacente sau, uneori, paralele ale Fondului Plastic (FP) și Combinatului Fondului Plastic (CFP), dar că relaţia sa cu acestea și cu Ministerul Culturii a variat în cele patru decenii. În timp ce FP avea un rol sindical și de executor, ministerele erau comanditari, iar Uniunea avea doar o autonomie controlată de Ministerul Culturii. Cartea analizează Uniunea Artiștilor Plastici ca instituţie centralizatoare, ideologică și examinează rolul acesteia în sistemul de comenzi de stat, dar și relaţiile sale cu străinătatea și cu Securitatea. În fine, volumul se încheie cu o privire de ansamblu asupra principalelor transformări instituţionale de după 1990. Citeste mai mult

Documentele publicate în volumele de față refac pe zile, ore, chiar și pe minute ultimele 25 de zile ale lui Ion Antonescu. Textele sunt complete deoarece interogatoriile lui Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Eugen Cristescu, depozițiile martorilor – Iuliu Maniu, Gheorghe și Dinu Brătianu, precum și rechizitoriul acuzatorului public Dumitru Săracu au fost transcrise după înregistrarea pe „plăci” a procesului. Aceasta surprinde exprimările acuzaților și martorilor, redând exact atitudinea pe care au avut-o, starea de tensiune în care se afl au participanții la proces, incoerența, bâlbâielile și dezacordurile gramaticale, inclusiv rezumarea atât de inexactă dictată de președintele tribunalului, încât acesta era corectat de cel în cauză. Volumele mai cuprind textele integrale ale hotărârilor la cele două recursuri făcute de acuzați, rapoartele diplomatice ale reprezentantului SUA la București, dar și documente privind execuția Mareșalului la 1 iunie 1946. Citeste mai mult

Liderii celor două mari puteri (Mihail Gorbaciov și George Bush – n.n.) vor pur și simplu să scape de Ceaușescu prin intermediul Securității, infiltrate în proporție de cel puțin cincizeci la sută de agenți K.G.B., acesta fiind și motivul pentru care atât de detestata poliție politică nu va fi epurată după revoluție). — Patrick Pesnot, jurnalist și scriitor francez

Recomandarea Istorie Veche

Click aici: Tradarea se cuibarise demult in securitate

Sursa: librex.ro Citeste mai mult

Ascensiunea celui de-al patrulea Reich dezvaluie adevarul despre puterea oculta americana.

In aceasta expunere exploziva, legendarul Jim Marrs exploreaza posibilitatea infricosator de reala ca astazi, in Statele Unite sa infloreasca o ideologie insidioasa despre care se crede ca a fost invinsa cu mai bine de jumatate de secol in urma. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nazistii de rang inalt, impreuna cu tinerii si protejatii lor fanatici, au folosit avutiile praduite din intreaga Europa pentru a crea companii corporatiste in multe tari, facandu-si drum mai apoi in SUA. Au adus cu ei tehnologii si arme miraculoase care au ajutat la castigarea cursei spatiale. Dar si-au adus si filozofia nazista bazata pe premisa autoritara ca scopul justifica mijloacele – inclusiv razboaiele neprovocate de agresiune si restrangerea libertatilor individuale – care de atunci a impus o stapanire de fier in „tara celor liberi”. Citeste mai mult

„Dimitrie Cantemir (1672–1723), fiu al domnului Moldovei isi petrece ca si fratele sau mai mare Antioh aproape 22 de ani la Constantinopol ca ostatic la turci, garantand domnia tatalui sau Constantin Cantemir. Aici isi va insusi limbile turca, persana, araba, dar si italiana si franceza. Este interest in egala masura de filozofie si geografie, etica si muzica avand cei mai renumiti profesori ai epocii. Astfel, boierii moldoveni isi pun speranta in el, chemandu-l sa ocupe tronul dupa moartea tatalui sau. Nefiind recunoscut de Inalta Poarta unde Brancoveanu castigase cauza pentru Constantin Duca – protejatul sau. Dupa Victoria turcilor de la Stanilesti asupra rusilor, Cantemir, impreuna cu familia sa, este obligat sa paraseasca tara stabilindu-se in Rusia, unde Petru cel Mare ii pune la dispozitie o mosie la Harkov, acordandu-i titlul de principe serenisim al Rusiei, devenind consilier intim al tarului, calitate in care participa nemijlocit la conducerea tarii. Astfel ia contact cu mari personalitati politice, diplomatice, stiintifice si artistice ale Europei, impunandu-se tuturor prin eruditia sa. Era considerat ca unul dintre cele mai luminate capete ale epocii (Leibnitz al nostru il numeste Blaga, iar G. Calinescu Lorenzo de Medicii al nostru), iar lucrarile sale il recomanda pentru ca Academia berlineza sa il primeasca in randurile sale.” Citeste mai mult

„Serviciile secrete sunt veritabile aducatoare de „lebede negre”. Credinta mea este ca noua generatie de istorici nu va mai fi dispusa la nici un fel de compromis. Nici pro, nici anti. Adica promonarhistii si antimonarhistii, proantonescienii si antiantonescienii, procalisti si anticarlisti, promanistii si antimanistii, probratieni si antibratieni, procomunistii si anticomunistii, proholocaustologii si antiholocaustologii, prosecuristi si antisecuristi etc, acestea nu reprezinta curente istoriografice de viitor. Cred ca nu reprezinta altceva decat reflexe jalnice ale unor dispute politice, sau reexaminari politice, in functie de conjunctura din partea unor formatori de opinie, care nu au nimic in comun cu cercetarea istorica, dar care sunt foarte voluntari si vocali fata de avantajele materiale de care beneficiaza din plin. Sper sa se coaguleze si la noi, cu timpul, o scoala de gandire istoriografica, o scoala critica, cu rol de a curata toata zgura mostenita de la politicianismul guraliv, certaret si mai deloc productiv al diverselor epoci istorice. Nu vom putea niciodata construi relatii normale cu o mare putere, indiferent care este sau oricare va fi ea, cu frica in suflet si/sau stand in genunchi. Este un mesaj peste timp pe care intelligence-ul romanesc, in partile lui pozitive, ni-l transmite. Cred ca a venit vremea ca, in urma analizei lucide a trecutului, sa stabilim neimplinirile datorate intrigilor marunte si rautatilor de care am fost capabili, intai, noi romanii, inainte de a-i culpabiliza pe altii A venit timpul sa ne asumam cu decenta si responsabilitate acel trecut care nu ne convine si care ne doare. Poate asa ne vom lecui. Trebuie ca fiecare cetatean sa devina constient ca fara securitate nationala nu poate fi democratie, nu poate fi prosperitate in legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu exista loialitate, prestigiu national, o imagine pozitiva in lume.” – Cristian Troncota Citeste mai mult

Palatul ei strălucea fiind împodobit cu onix, granate și aur, dar mustea de intrigi politice și sexuale. Peste toate acestea, Cleopatra era un strateg viclean și un negociator priceput.

Deși a trăit mai puțin de 40 de ani, a retrasat contururile lumii antice. A fost căsătorită de două ori, de fiecare dată cu un frate. A purtat un violent război civil cu primul, cât ambii erau încă adolescenți. Pe cel de al doilea l-a otrăvit. În cele din urmă, a scăpat și de o soră ambițioasă; incestul și asasinatele erau specialitatea familiei. Din câte se pare, Cleopatra a avut relații intime cu doar doi bărbați. Cu toate acestea, aceștia au fost Iulius Caesar și Marcus Antonius, doi dintre cei mai cunoscuți romani ai vremurilor lor. Ambii erau căsătoriți cu alte femei. Cleopatra a avut un copil cu Caesar și, după asasinarea acestuia, alți trei cu protejatul lui. Era deja cel mai puternic conducător din zona mediteraneană, iar relația cu Antonius i-a confirmat statutul de cea mai influentă femeie a epocii. Cei doi vor încerca să fondeze un imperiu, într-o alianță care le va aduce sfârșitul. Citeste mai mult