recomandare carte de istorie

Istoria, intrucat explica, este o stiinta. Intrucat evoca oamenii si intamplarile trecutului, tine de poezie. Si cum cartea lui Vlahuta n-are decat aceasta din urma pretentie, cine putea fi desemnat sa scrie o istorie „pitoreasca” a poporului roman, decat acest staroste al breslei cantaretilor nostri, a carui cea mai inalta insusire artistica este tocmai acea plasticitate a stilului, care e menita sa ne faca sa vedem oamenii si intamplarile… Si in adevar, citind aceste pagini „din trecutul nostru” istoria veche capata viata, caci scriitorul nu ne face cunoscute faptele, ci ni le arata. La aceasta mai contribuie si scurtimea, faptele urmand repede unele dupa altele, ca intr-un roman – nedistantate prin consideratii si explicatii care, in istoriile stiintifice, capata rolul principal, ramanand ca faptele sa exemplifice oarecum consideratiile teoretice… Dar insusirea principala, pentru care o opera de felul acesta e plina de viata si de concret, este tot tratarea poetica a istoriei, adica zugravirea personajelor prin caracterele lor individuale (adevarate ori verosimile) si zugravirea evenimentelor in chip plastic… V-ati gandit vreodata, pe cand studiati istoria romanilor, ca femeile dace aveau, ca toate femeile, acel „etern feminin”, care face din femeie „prototipul ingerilor din senin”?! Eu nu m-am gandit. Deci, femei dace, geti etc., pentru mine erau niste notiuni, care faceau parte din niste propozitii – propozitii care ma faceau sa cunosc si sa pricep – si-atata tot!. .. Cititi in cartea lui Vlahuta cele doua-trei pagini despre femeile dace, si daca ati fost ca si mine, veti vedea pentru intaia data ca femeile dace erau femei…   V-ati gandit vreodata, cand erati pe bancile scolii, ca marele Stefan, pe langa acel razboinic infricosator, pe langa omul care a invins si afost invins, care afost in legaturi cu sahul Persiei si cu senatul Venetiei etc., – v-ati gandit ca a fost candva „un tineret frumos cu ochii albastri si cuminti, a caror dulce privire e pururea dusa, pierduta in cine stie ce adancime de ganduri mari”?   Totul capata viata, totul devine dramatic si pictural!… Si nu mai continuu cu exemplele, caci ar trebui sa citez la nesfarsit. Dar in cartea aceasta nu gasim numai un pictor si un povestitor artist. Simtim si o inima care bate necontenit. Din trecutul nostru nu este povestirea unui om care scrie un tratat de istorie a unui popor, ci opera unui om care scrie, aci duios, aci mandru, aci indurerat, istoria patriei, istoria zilelor bune si rele, mai mult rele, ale neamului sau…   „Nesfarsitele framantari dinlauntru si desele schimbari de domn sleisera puterile Moldovei. Ungurii si polonii se uitau lacomi la tara asta frumoasa si fara noroc”… Desigur, Vlahuta are aceeasi iubire pentru tot neamul, dar – ori poate mi se pare? – are un colt ascuns, in fundul inimii sale, pentru Moldova… Toti scriitorii moldoveni au o duiosie deosebita pentru „tara asta frumoasa” si „fara noroc”.   Iar in tara aceasta nenorocita, cei mai fara noroc, pentru Vlahuta, sunt acei care alcatuiesc „prostimea tacuta care munceste si rabda si duce-n spinare nevoile tarii”, „multimea aceea tacuta si supusa a muncii fara rasplata si fara de sfarsit, taranul acela harnic si rabdator care, si-atunci, si-ntotdeauna, astiut pastra intreaga, sub paza jertfei lui, faptura cea de-atatea ori primejduita a neamului nostru; multimea aceea tacuta care plateste toata risipa de bani si de sange, ca si toate pacatele boierilor si domnilor, de-atunci si din alte vremi” (am subliniat doua cuvinte, care ne arata pe autorul lui „1907” adanc preocupat de durerile prezentului, cand scrie istoria trecutului); in sfarsit „prostimea” care-si spune in divanul ad-hoc durerile adunate de veacuri… „Pentru intaia oara, zice Vlahuta, le spunea lumii cel ce nu se jaluise decat codrului”…   Sa mai vorbesc de partea pur artistica a operei, de stilul ei? Dar cine nu stie ca acest poet, care e unui din fauritorii limbii literare artistice romane, stie sa scrie mai bine decat oricare altul poate? Vlahuta nu are numai imaginea clara si deci cuvantul propriu – vreau sa spun ca nu are numai insusirea innascuta a stilistului 4 ci are si stiinta scrisului, constiinta artistica, spiritul de autocritica, care il fac sa aleaga si sa combine constient cuvintele in vederea imaginii si a ritmului frazelor sale: „Urcand greu (e vorba de asaltul romanilor din vale asupra cetatii dace) scuturile despica partia prin desimea sagetilor”…   „Soarele Romei apune. Vechii locuitori ai peninsulei Balcanice se urca tot mai sus pe culmile muntilor, ca si cum ar cauta sa se mai incalzeasca la cele din urma raze ale acestui asfintit dureros – dar umbra amurgului creste si noaptea il invaluie…” (N-ar fi dispretuit nici un Victor Hugo aceasta imagine).   Cartea d-lui Vlahuta este o fapta buna si o opera de arta. Ea face onoare si cetateanului si artistului. – Garabet Ibraileanu   .. Cumpără de aici 18.00Lei   Sursa: libris.ro

Istoria romanilor din Dacia traiana Vol.umul al IV-lea. Istoria moderna, partea I. De la Matei Basarab si Vasile Lupu pana la Fanarioti. Dupa vol. II-III ale Istoriei romanilor din Dacia Traiana, dedicate perioadei medievale in care „predomnea slavismul”, A.D.Xenopol deschide cu vol. IV „istoria moderna” (vol. IV si V) caracterizata prin „predomnirea grecismului”, dupa care abia va urma „triumful romanismului”. Spre deosebire de toti ceilalti istorici, el depisteaza zorii fanariotismului inca de atunci, de la domniile celor trei mari voievozi Matei Basarab, Vasile Lupu si Constantin Brancoveanu, care favorizeaza din diverse motive infiltratia greceasca in Principate. E o viziune ce deschide larg portile mai justei intelegeri a trecutului nostru istoric. – I. Oprisan     Fragment din cartea „Istoria romanilor din Dacia Traiana Vol.4” de A.D. Xenopol:   „Matei Basarab, voind sa-si sprijine domnia si pe alt taram decat pe alunecoasa favoare a osmanlailor, gandi sa-si intareasca propria lui pozitie incheind un tratat de alianta cu Racoti. Nu ni s-a pastrat despre aceste legaturi intre domnul Munteniei si acel al Ardealului decat juramantul de credinta facut de armata lui Matei Basarab atat domnului ei, cat si aliatului sau, principele Racoti, in ziua de 24 iulie 1635:

Noi, toti, slujitorii Tarii Rumanesti, capitanii, iuzbasii, ceausii, vatajaii si toti cetasii, calarime si pedestrime, juramu-ne pre numele lui Dumnezeu si pre Santa Evanghelie si pre Santa Prea Curata Maria si pre toti sfintii lui Dumnezeu, cum noi vom fi cu toata credinta Mariei sale domnului nostru, lui Ioan Matei Basarab Voievod, care este cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii noastre Rumanesti; pe langa aceasta, impreuna cu Domnul nostru, si Mariei sale lui Racoti Gheorghe, cu mila lui Dumnezeu biruitor mare al Ardealului si a o parte din Tara Ungureasca si secuilor span, cum noi nici intr-un chip si nici intr-un mod (sic) nici Mariei sale, nici coconilor vrajmasi nu vom fi Citeste mai mult

Serviciile secrete sunt veritabile aducatoare de „lebede negre”. Credinta mea este ca noua generatie de istorici nu va mai fi dispusa la nici un fel de compromis. Nici pro, nici anti. Adica promonarhistii si antimonarhistii, proantonescienii si antiantonescienii, procalisti si anticarlisti, promanistii si antimanistii, probratieni si antibratieni, procomunistii si anticomunistii, proholocaustologii si antiholocaustologii, prosecuristi si antisecuristi etc, acestea nu reprezinta curente istoriografice de viitor. Cred ca nu reprezinta altceva decat reflexe jalnice ale unor dispute politice, sau reexaminari politice, in functie de conjunctura din partea unor formatori de opinie, care nu au nimic in comun cu cercetarea istorica, dar care sunt foarte voluntari si vocali fata de avantajele materiale de care beneficiaza din plin. Sper sa se coaguleze si la noi, cu timpul, o scoala de gandire istoriografica, o scoala critica, cu rol de a curata toata zgura mostenita de la politicianismul guraliv, certaret si mai deloc productiv al diverselor epoci istorice. Nu vom putea niciodata construi relatii normale cu o mare putere, indiferent care este sau oricare va fi ea, cu frica in suflet si/sau stand in genunchi. Este un mesaj peste timp pe care intelligence-ul romanesc, in partile lui pozitive, ni-l transmite. Cred ca a venit vremea ca, in urma analizei lucide a trecutului, sa stabilim neimplinirile datorate intrigilor marunte si rautatilor de care am fost capabili, intai, noi romanii, inainte de a-i culpabiliza pe altii A venit timpul sa ne asumam cu decenta si responsabilitate acel trecut care nu ne convine si care ne doare. Poate asa ne vom lecui. Trebuie ca fiecare cetatean sa devina constient ca fara securitate nationala nu poate fi democratie, nu poate fi prosperitate in legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu exista loialitate, prestigiu national, o imagine pozitiva in lume. – Cristian Troncota Cumpără de aici 35.00Lei   Sursa: libris.ro

Laicizate, degradate, camuflate, miturile și imaginile mitice se întâlnesc pretutindeni: nu ai decât să le recunoști.

Mircea Eliade

Într-un moment în care au apărut destul destule studii consacrate mitologiei românești, s-ar putea obiecta de ce mai este nevoie de încă unul. Dacă ne uităm mai atent însă la materialele pe această temă, care s-au scris la noi, constatăm că, de fapt, până în acest moment, nu avem o prezentare completă a mitologiei românești, a sistemului de gândire mitologic, tradițional, țărănesc. Și aceasta nu pentru că aceste credințe cu caracter mitologic au dispărut deja și nu mai interesează pe nimeni – povestiri pe această temă, credințe, explicarea mitologică a unor tradiții și obiceiuri mai pot fi găsite și azi în sate din România, chiar și în mediul urban. Cercetarea etnologică, dezvoltată mai întâi în cea de aspect antropologic, a lăsat din nou deoparte superstițiile și s-a apucat de abordări inovatoare, ultra­moderne, ale realităților de pe teren. Dacă facem abstracție de perioada comunistă, când în mod oficial cercetările pe teme religioase, inclusiv de mitologie, nu prea erau agreate, dar din istoricul pe care îl puteți vedea în continuare ne dăm seama că totuși și atunci au apărut lucruri importante, unele cu caracter excepțional, dacă ne gândim numai la tipologia legendei mitologice și la sistematizarea materialului legendar făcute de către Tony Brill, vedem că acest domeniu a fost extrem de vitregit. Citeste mai mult

Dincolo de regulile jocului. Trepte si limite ale compromisului intelectual in perioada 1948-1964: Mihai Ralea, G. Calinescu si Tudor Vianu   Traiectoriile lui Ralea, Calinescu si Vianu propun doua tipuri de conduita intelectuala in confruntarea cu o putere totalitara: prima solutie este iesirea aproape cu totul din campul literar si intrarea in campul politic; a doua este ramanerea in campul literar. Posteritatea a fost mai indulgenta cu al doilea tip de comportament decat cu primul. Modelul intelectual dominant in spatiul romanesc nu este ofensiv (sau asertiv), ci defensiv: nu prescrie interventia carturarilor in campul politic in numele propriilor principii, ci mai degraba apararea campurilor de productie culturala in fata agresiunilor externe. In spiritul acestui cod nescris de conduita, un scriitor poate face compromisuri morale in publicistica sa politica daca incearca astfel sa-si apere propriul camp. Dar putem oare sa justificam chiar orice gest in numele acestui ideal?   Pe parcursul acestei lucrari, prin „etica” am inteles „etica profesionala”, iar prin „compromis intelectual” – compromis facut de un intelectual ca intelectual. Chiar daca publicistica politica nu face parte din opera lui Calinescu, Ralea sau Vianu in ipostaza lor de intelectuali umanisti, am ales sa-i dedic un capitol separat in partea a II-a a cartii pentru ca ea a girat un regim totalitar, care a instaurat controlul politic asupra culturii, limitand posibilitatile de expresie ale tuturor agentilor din camp, inclusiv ale celor care, crezand poate ca-si vor negocia astfel libertatea de creatie, au ales sa scrie articole in favoarea formatiunilor procomuniste si, ulterior, in sprijinul partidului unic. – Ruxandra Campeanu   Cartea Ruxandrei Campeanu reprezinta o cercetare cat se poate de atenta si de pertinenta asupra unei teme dificile si delicate a istoriei noastre culturale recente. Tin sa remarc motivatia profunda a autoarei, dedicatia ei, probate in extinderea cercetarii inainte si dupa epoca fixata in titlu, in fundamentarea teoretica a judecatilor sale, in examenul critic al tuturor ipotezelor adoptate. Ruxandra Campeanu nu numai ca nu evita dificultatile, dar parca inainteaza in intampinarea acestora sau chiar le inventeaza spre a-si stimula imaginatia si argumentatia. Densitatea intelectuala si acuratetea expresiei merita, la randul lor, o mentiune speciala. Probitate, inteligenta, talent; rareori o carte de debut contine atatea certitudini si promisiuni. – Mircea Martin Cumpără de aici 43.92Lei   Sursa: libris.ro

Credinta in viata de apoi a dacilor mentionata de Herodot: „stapanesc mestesugul de a te face nemuritor (…) si faptul ca ei nu mor si ca cel care piere se duce la Zamolxis”, cu siguranta fiind, in afara vitejiei personale si suprematiei strategice, o plauzibila explicatie a rasunatoarelor victorii repurtate de daci in luptele lor cu scitii, grecii, persanii, macedonenii, celtii sau romanii, pe nedrept, cum a dovedit-o istoria, „mai bine cotati”. Cumpără de aici 31.20Lei   Sursa: libris.ro

Povestea ce urmeaza este asemenea unui pahar umplut pe jumatate. Depinde de dumneavoastra sa spuneti daca el este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Singura concluzie a acestor pagini este si cea mai simpla: istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost altadata. Iar, pentru unii dintre noi, aceasta o face sa fie cea mai frumoasa poveste din toate cate exista.   Suntem oare condamnati sa fim la coada Europei? Sau, oare, avem o capacitate de regenerare uriasa, in masura sa ne salveze din greselile pe care le facem? Poate ca si astazi mai avem, totusi, o sansa.   Cum anume a ajuns Gheorghe Gheorghiu-Dej in fruntea comunistilor romani? Cat de playboy a fost Regele Carol al II-lea? Cum a fost posibil ca o tanara pe nume Catalina Toderiu sa intre in galeria eroilor nationali sub numele de Ecaterina Teodoroiu? De ce au venit in Romania presedintii Charles de Gaulle sau Richard Nixon? De ce Regina Angliei  l-a plimbat in caleasca regala pe Nicolae Ceausescu? Sau de ce s-a dus acesta din urma intr-o vizita in Iran, in chiar ultimele sale zile de viata?   Acestea si alte intrebari isi regasesc aici un raspuns.   Istoria e, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost. Iar pentru unii dintre noi, tocmai acest lucru o face cea mai frumoasa poveste dintre toate cate exista. – Adrian Cioroianu   Am incercat sa gasesc fiecarei povesti de aici cate o morala, dar nu pentru a fixa vreun adevar axiomatic – ci pentru ca, in lumea oamenilor, orice poveste (adevarata sau nu) poate oferi o lectie. Orice creatie a omului are lectia sau lectiile sale. Daca le invatam (sau nu) – aceasta este o cu totul alta poveste. – Adrian Cioroianu Cumpără de aici 33.60Lei   Sursa: libris.ro

Nigel Spivey explorează bazele și moștenirea Greciei și a Romei antice prin intermediul a nouă orașe reale din lumea clasică și al unuia imaginar.

Călătoria sa începe la ruinele Troiei – unde istoria, mitul și arheologia fuzionează pentru a forma originile civilizației clasice – și se termină în magnificul oraș Constantinopol, scena amurgului îndelungat al Antichității.

Între acestea, Spivey vizitează orașele-stat grecești Atena și Sparta, călătorește spre vest către Siracuza în Sicilia, pentru a descoperi difuziunea idealurilor clasice în Bazinul Mediteraneean, apoi spre est, pe urmele lui Alexandru, în Alexandria și în orașul elenistic Pergam, în cele din urmă la Roma, satul de pe o coamă de deal care va deveni imperiu global, și spre ruinele impresionante ale Efesului, în Asia Mică. În Utopia, examinează realizările grecilor și romanilor în filosofie și în știință. Citeste mai mult

De la Moartea Neagra la COVID-19, pandemiile au modelat si remodelat societatea umana.   Stiinta si istoria ne pot oferi o perspectiva asupra a doua intrebari de o importanta capitala: „De ce mai avem pandemii?” si „Cum le putem supravietui?”  

Pandemiile au fost cu noi de cand Homo sapiens a aparut pe Pamant acum aproape 300 000 de ani. 40% din genele noastre sunt facute din ADN viral. Cu toate acestea, ramanem vulnerabili. Astazi ne confruntam cu o noua pandemie: cea provocata de SARS-CoV-2, coronavirusul care a aparut in China si care, in decurs de patru luni, s-a raspandit in toate tarile lumii. Citeste mai mult

Cu umor și documentare minuțioasă, chirurgul Cătălin Vasilescu ne introduce în lumea unor operații, practici, experimente și descoperiri medicale a căror influență asupra sănătății umane este ori benefică, ori de-a dreptul nocivă. Astfel, ajungem să cunoaștem chirurgi celebri care voiau să salveze vieți prin asumarea unor riscuri uriașe și prin adoptarea unor practici dintre cele mai scandaloase. Bestiarul se adresează oricui este interesat de progresul medical în general și de felul în care chirurgia poate salva sau distruge vieți. Citeste mai mult