recomandare carte de istorie

Editie bilingva romana-englezaDatoria artistului de a fi martor al timpului sau a fost dublata de o constiinta civica fara rest, pentru care arhitectul si omul Andrei Pandele merita respectul si pretuirea noastra. – Neculai Constantin Munteanu  

Locuiam in Drumul Taberei, si cablul troleibuzelor a fost distrus pe 21 decembrie. Am ramas in apartamentul parintilor, din centru. Am developat filmele intr-un revelator improvizat. Nu aveam termometru, filmele au iesit palide. Unele clisee nu se puteau mari prin procedeu argentic. Filmele din decembrie 1989 le-am copiat prin contact. Aveam poze timbru de 24×36 mm. Ochiul omenesc nu distinge detalii sub 1/10 mm. O mare de capete minuscule mi se parea pe atunci fara interes. Reproduse digital la inalta rezolutie si procesate, acele clisee arata detalii nebanuite. Minuscule pe film, cand sunt marite capetele devin neasteptat de expresive. Dand pe dinafara de adrenalina, aproape fiecare personaj se comporta ca pe scena. Fotografiile dispuse cronologic au o mare putere de asociere. Iti reamintesc si detalii pe care le credeai de mult uitate. Eram cu totii plini de speranta in acele zile. – Andrei Pandele Citeste mai mult

Romanul „O lacrimă pentru Măria Sa„, scris de Florin Horvath, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor Români în 1987 pentru „Cel mai bun roman istoric„.

Nu știu cât de mult voi putea împlini așteptările unor oameni de bună credință în legătură cu miracolul dacic. Dar sunt sigur că voi ridica vălul nepăsării de pe trecutul nostru, uitat cu bună știintă, pe care îmi doresc să-l întorc tinerilor sub forma lacrimei menită să le frigă palma atunci când adăpostesc în căușul ei țărâna binecuvântată a acestui colț de rai ca într-un giulgiu din flori de măr. Citeste mai mult

„La vremea lui, comunismul părea veşnic. Nu se întrevedeau soluţii de ieşire. Pe cât am putut, mi-am amenajat mici spații de libertate, inevitabil însă limitate și aflate sub supraveghere.
Începând din 1980, nu s-au mai făcut nicăieri avansări în sistemul universitar. Era o nedreptate flagrantă, care, în ce mă priveşte, se traducea şi printr-o jenă financiară permanentă. De la un an la altul, viaţa devenea tot mai complicată. Începând cu pâinea cea de toate zilele. Oamenii, aşezaţi la cozi nesfârşite în faţa magazinelor alimentare goale, aşteptau să se aducă ceva, orice. Maică-mea descoperise la o coadă «rezonabilă» aşa-zişii «cârnaţi de bere», cam suspecţi de felul lor, pe care îi împărţeam cu câinele. Câinelui chiar că-i plăceau.
Evadam, pe cât posibil, din neplăcuta realitate citind pe nerăsuflate cărţi franţuzeşti. Seară de seară, ascultam cu regularitate Vocea Americii. Am putut urmări astfel filmul întreg al destrămării regimurilor comuniste în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia… În presa românească nu se sufla o vorbă despre ceea ce se petrecea la doi paşi de noi, de jur împrejurul ţării. România părea imobilă. Până într-o zi, când totul a explodat, cu o violenţă neînchipuită.“ – Lucian Boia Citeste mai mult

Caesar Augustus a luptat și a complotat pentru a ajunge la puterea absolută. A devenit primul împărat al Romei și a domnit 44 de ani înainte de a muri liniștit, în patul propriu. Sistemul pe care l-a creat avea să reziste secole. Cu toate acestea, în ciuda succesului excepțional, este un bărbat greu de descifrat și mult mai puțin cunoscut decât unchiul său, Iulius Caesar. Povestea sa nu este mereu edificatoare: și-a omorât oponenții, și-a exilat fiica atunci când aceasta nu s-a conformat așteptărilor și a făcut și a desfăcut alianțe fără prea multe constrângeri, pe măsură ce a urcat scara puterii. Totuși pacea și stabilitatea pe care le-a promovat au fost reale și, sub domnia sa, imperiul a prosperat. În această biografie mult așteptată, Goldsworthy își folosește din plin cunoașterea aprofundată a surselor antice, relatând evenimentele petrecute pe parcursul lungii vieți a lui Augustus în detalii niciodată dezvăluite până acum. Goldsworthy ne prezintă portretul omului din spatele miturilor: un manipulator, propagandist și adevărat regizor al politicii de culise versat, generos, dar și crud. Sub domnia lui Augustus imperiul a prosperat, dar succesul său a fost permanent în pericol, iar traseul, intens imprevizibil. Cumpără de aici
50 lei

Urmărind traiectoria extraordinară a vieții marelui general roman, Goldsworthy nu doar că îi acoperă realizările de orator carismatic, comandant cu numeroase cuceriri la activ și dictator puternic, dar prezintă și perioade mai puțin cunoscute în care a fost mare preot al unui cult exotic, prizonier al piraților, seducător nu doar al Cleopatrei, ci și al soțiilor a doi dintre principalii săi rivali politici și rebel condamnat în propria țară. În cele din urmă, Goldsworthy ne conturează întreaga complexitate a personajului Caesar și ne arată de ce conducerea sa politică și militară continuă să provoace ecouri și după trecerea a două milenii. Adrian Goldsworthy scrie: „Caesar a fost – uneori concomitent – fugar, prizonier, politician în ascensiune, comandant militar, avocat, rebel, dictator – poate chiar zeu –, precum și soț, tată, amant și adulterin“. Realizând o biografie de referință, Goldsworthy examinează personajul Caesar în toate aceste ipostaze, dar mai ales în cea de comandant militar, și îl plasează ferm în contextul societății romane din secolul I î.Hr. Cumpără de aici
69.99 Lei

Câte informații pe care le credem adevărate sunt, de fapt, ficțiuni? De la mituri despre cel de-al Doilea Război Mondial la aventurile lui Columb și de la legendele așa-zișilor „oameni mari“ ai istoriei la originile condimentului curry – istoria falsă este peste tot și este folosită constant pentru a ne influența lumea în care trăim. În această carte fascinantă, Otto English deconstruiește zece mari minciuni ale istoriei și ne arată cum prezentul continuă să fie manipulat de poveștile inventate ale trecutului. Dezvăluind minciunile promovate de politicieni, poveștile încurajate de populiști și de media, poveștile de care ne lovim pe Facebook sau pe care le-am auzit în copilărie, English scoate la lumină lucruri pe care nu le învățăm la școală, dar și motivul pentru care acestea nu sunt predate. Cumpără de aici
12.50 Lei

Cu fotografii din arhiva autorului

„Eram în ultimul an de facultate, când m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, având pe atunci și mai ştiu eu ce funcţie în biroul de partid. Mi-a spus că e cazul să-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritică. Ce noimă are să spui că nu eşti de acord cu tine însuţi? Critica şi autocritica ţineau însă de ritualul de partid şi alcătuiau împreună o strategie bine gândită şi eficientă de devalorizare a individului, supus tirului celorlalţi şi obligat – culmea! – să-şi dea el însuşi lovitura de graţie, după modelul proceselor staliniste.
Ce era să răspund? I-am zis că, sigur, îmi voi face autocritica. Şi mi-am făcut-o în felul meu… spre supărarea lui Iorgu Stoian, care a ţinut să-mi spună că nu aşa ne-a fost vorba. Totuşi, în ciuda insuficienţelor mele, partidul mă dorea! Şedinţa organizaţiei de partid la care s-a votat primirea mea s-a transformat într-un exerciţiu de acuzaţii de o neînchipuită duritate, de parcă s-ar fi urmărit nu primirea, ci excluderea, chiar înainte de a fi primit.
Voiam să am o carieră universitară, care depindea în bună măsură de atitudinea mea politică. În realitate, totul avea să fie infinit mai complicat. Ca să mă împlinesc, trebuia să cadă mai întâi comunismul, şi asta nu ţinea deloc de mine, ci de jocurile imprevizibile ale istoriei.“ (Lucian Boia) Citeste mai mult

„La vremea lui, comunismul părea veşnic. Nu se întrevedeau soluţii de ieşire. Pe cât am putut, mi-am amenajat mici spații de libertate, inevitabil însă limitate și aflate sub supraveghere.
Începând din 1980, nu s-au mai făcut nicăieri avansări în sistemul universitar. Era o nedreptate flagrantă, care, în ce mă priveşte, se traducea şi printr-o jenă financiară permanentă. De la un an la altul, viaţa devenea tot mai complicată. Începând cu pâinea cea de toate zilele. Oamenii, aşezaţi la cozi nesfârşite în faţa magazinelor alimentare goale, aşteptau să se aducă ceva, orice. Maică-mea descoperise la o coadă «rezonabilă» aşa-zişii «cârnaţi de bere», cam suspecţi de felul lor, pe care îi împărţeam cu câinele. Câinelui chiar că-i plăceau.
Evadam, pe cât posibil, din neplăcuta realitate citind pe nerăsuflate cărţi franţuzeşti. Seară de seară, ascultam cu regularitate Vocea Americii. Am putut urmări astfel filmul întreg al destrămării regimurilor comuniste în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia… În presa românească nu se sufla o vorbă despre ceea ce se petrecea la doi paşi de noi, de jur împrejurul ţării. România părea imobilă. Până într-o zi, când totul a explodat, cu o violenţă neînchipuită.“ – Lucian Boia Citeste mai mult

Traducere de Wilhelm Tauwinkl

Desene de Rares Ionascu

„Cum a fost oare posibil ca limba si cultura unui mic grup etnic din Latium sa devina limba si cultura unui imperiu universal, mostenirea acestuia fiind si astazi vizibila pe mai multe continente? Savantul Pierre Grimal, dublat si de un scriitor de mare talent, ne invita sa calatorim alaturi de legiunile romane in luptele cu barbarii, sa ne relaxam in termele pline de viata, sa privim infiorati luptele de gladiatori, sa ascultam pledoariile si declamatiile din for, sa admiram arta romana si sa ne cufundam in minunata lume a literaturii latine. O carte care nu poate lipsi din biblioteca oricarui pasionat de istoria romana – si nici din a celor care vor sa inteleaga radacinile profunde ale civilizatiei europene moderne. Citeste mai mult

Dupa trei decenii de functionare neintrerupta a Curtii Constitutionale a Romaniei, credem ca este mai mult decat necesara o evaluare a activitatii acesteia din perspectiva indeplinirii rolului sau fundamental de garant al suprematiei Constitutiei. Aceasta carte isi propune sa deschida un drum sau mai multe drumuri posibile in analiza exhaustiva, necesara si pertinenta a modului in care Curtea Constitutionala a Romaniei a influentat democratizarea comunitatii politice in ultimii 30 de ani si in care va influenta democratia in Romania in urmatorii 30 de ani. Fara o Lege fundamentala (scrisa sau nescrisa), fara drepturi si libertati fundamentale recunoscute si garantate cetateanului, fara principiile constitutionalismului liberal pentru organizarea si functionarea puterii statale si fara un instrument de control al conformitatii legilor cu textul constitutional nu poate exista democratie constitutionala, adica putere limitata prin drept si guvernare bazata pe domnia legii. Acestea sunt mizele justitiei constitutionale. Nimic mai putin. – Bogdan Dima si Vlad Perju

Colectiv de autori: Marius Balan  •  Raluca Bercea  •  Lucian Bojin  •  Cosmin Cercel  •  Luca Ciubotaru  •  Valentin Constantin  •  Stefan Deaconu  •  Bogdan Dima  •  Dacian Dragos  •  Manuel Gutan  •  Bogdan Iancu  •  Vlad Perju  •  Constantin Pintilie  •  Ramona Popescu  •  Bianca Selejan-gutan  • Antoniu Simon  •  Elena-simina Tanasescu. Citeste mai mult