recomandare carte de istorie

Cand „introduci” o carte, ai doua misiuni clare. Sa te referi la continut si la autor. Citadela Brasovului este mai vizibila decat Biserica Neagra si mult mai consistenta decat ruinele de pe Tampa ori turnurile stinghere care aparau urbea Brasovului din punctele mai vulnerabile. Este un produs de veacuri, un produs al brasovenilor. In acelasi timp, un simbol al capacitatii lor de a se adapta mereu la stari neprielnice. Inceputurile i se umbresc din lipsa arheologiei, iar frumusetea stelara a planului sau general nu se poate admira decat din vazduh si doar partiale vedute, recoltate doar din anumite puncte cardinale. A trait in ultimele ei etape de viata ca simbol de autoritate politica si punitati impuse din afara, peste capul celor care au construit-o, si a esuat carciumioara cu pretentii, dar fara rigori capitaliste. Este mai mult golita de scenografie adecvata, decat goala cu-adevarat. A devenit trista prin parasire, iar zidurile si-au pierdut culorile sobre, dar curate, punctate de insemne de interventii responsabile, devenite artificii estetice. Si s-a napadit de vegetatie obraznica de joasa calitate. Pata verde a dealului tinde sa o ingroape de-a dreptul ori, pentru nechibzuiti, sa-i ia chiar locul, motivandu-l pentru vreun nou „proiect” cutezator si modernist sau altele mai micute, care sa se apropie parsiv de zidurile ei. Daca tot se intervine, macar sa apara cate un nou „mot”, care sa tradeze virtutile slabe ale arhitecturii contemporane din Romania. Dar justificate/explicabile mereu din necunoasterea evolutiilor ori a substantei originale pretioase, dotate cu „spatii de protectie”, pe care acum le putem citi drept spatii de vizibilitate. Ca subiect de istorie, a fost mereu desfacuta in bucatele, timp de doua secole. Dupa cum i s-au descoperit marturiile de existenta si functionare, nu intotdeauna strans grupate. Fiind arhitectura consistenta, ii mai trebuie timp sa devina un monument istoric decent, temei castelologic si atractie turistica. maximala. Ca si alte fortificatii, si Citadela are o coaja, din care miezul parea ca s-a diluat pana la aproape nesemnificativ. Din acest punct, intervine autorul. Desi contemporaneist, a acceptat provocarea subiectului. Si a facut-o exact cum a procedat in majoritatea telurilor pe care si le-a propus in cariera. A citit cam tot ceea ce se putea aduna la subiect, retinand atat cat sa se lase montat coerent si mereu explicat. A trecut serios peste impedimentul jenant al altora de a nu citi decat ceea ce pricep din limba materna. Si a demonstrat mereu de unde si-a adunat asertiunile. Apoi a tras si generalitati care privesc analogic alte cetati comparabile din Transilvania ori din Tara Barsei. Sistematic, a impartit Citadela in trunchiuri aparte de istorii. Majoritatea militare, dar mereu colorate de suporturi de alta natura, de eroisme punctuale ori incredibile pagini gri, in care cei ce „au facut” s-au pierdut in anonimat, iar cei care „au spus” s-au retinut, pe nedrept, mai usor. Amestecul face, ca peste tot, istoria unui spectacol de timp. Scrisul este al unui istoric, nu al unui literat; adica este clar si convingator. Citadela primeste la urma o monografie de neocolit. Trebuie sa regretam ca Nicolae Pepene organizeaza mai mult decat scrie. Pentru ca organizarea trece, si raman cartile. Ocupandu-se acum de o parte a orasului de care este legat, ii aduce un pretios omagiu, lasandu-se remarcat prin el. – Adrian Andrei Rusu Cumpără de aici 63.00Lei   Sursa: libris.ro

Timp de mai bine de două sute de ani, vikingii au atacat coastele Europei cu furie și brutalitate.

Cumpără de aici 49 Lei (TVA inclus)   Sursa: clb.ro

Incercati sa ii povestiti unui rus rezonabil, fara sa va infierbantati, istoria Tezaurului romanesc. Veti trece, exasperati, de la problema simpla a unei datorii neplatite, creanta transmisa din generatie in generatie, pana la Basarabia, razboiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului in Romania sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simpla: le-am dat rusilor toata avutia noastra, spre pastrare, cu acte in regula. De 100 de ani le-o cerem inapoi. Pentru romani, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la imbunatatirea relatiei bilaterale. Pentru rusi, imbunatatirea relatiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iata o situatie fara iesire. MARIAN VOICU s-a nascut in 1968. A absolvit Politehnica si Stiintele Economice. Lucreaza de peste 20 de ani in televiziune si radio, ca moderator si producator. Timp de zece ani a realizat documentare pentru TVR despre comunitatile romanesti – de la istroromani si aromani pana la romanii de peste Bug si cei din Federatia Rusa. Fragment din cartea „Tezaurul Romaniei de la Moscova” de Marian Voicu Cumpără de aici 47.41 Lei

O carte despre chestiunea mereu de interes a tezaurului Romaniei transportat la Moscova. Lucrarea apartine lui Mihail Romascanu si a fost scrisa la 15 ani de la mutarea bunurilor de tezaur in tara vecina. Inca de pe atunci, tezaurul devenise subiect de controverse. Autorul, Mihail Gr. Romascanu, are marele merit de a aduce in atentia publicului, in varianta completa si needitata, toate documentele oficiale (redactate pana la momentul scrierii acestei carti) privind trimiterea la Moscova a tezaurului romanesc, in contextul Primului Razboi Mondial: procese-verbale de predare-primire, protocoale, corespondenta dintre autoritatile romane si cele ruse (mai tarziu sovietice), schimburi de telegrame intre Puterile Aliate, note, memorii etc. Cartea contine un studiu scris de Adrian Vasilescu, pe o tema fascinanta: DOSARUL AURULUI DE LA MOSCOVA, document exceptional, predat oficial – din mana in mana – de la un guvernator la altul, incepand cu anul 1922 si pana in septembrie 1990. Cumpără de aici 50.6 Lei

Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XVI-lea. Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentru români, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iată o situaţie fără ieşire. Cumpără de aici 49.9 Lei

Un studiu important despre prăbușirea Uniunii Sovietice și despre reformele eronate ale lui Gorbaciov care au condus la declinul ei În 1945, Uniunea Sovietică ținea sub control jumătate din Europa și era membră fondatoare a Națiunilor Unite. Până în 1991 a ajuns să dețină o armată de patru milioane de oameni, dotată cu cinci mii de focoase nucleare, și era al doilea producător de petrol din lume. Dar, la scurt timp, URSS a alunecat într-o criză economică și a fost sfâșiată de separatismul naționalist. Colapsul Uniunii Sovietice a fost una dintre schimbările de mare impact ale secolului XX. Cumpără de aici 99.99 LEI Sursa: libhumanitas.ro

Originile medievale ale civilizatiei romanesti moderne. Occidentul latin si Orientul bizantin Romanii nu sunt un popor al nimanui, care vin de nicaieri si merg niciunde, cum au mai spus si scris anumiti istorici improvizati. Poporul roman si‑a faurit institutii si state deasupra acestor institutii, a aparat specificul civilizatiei europene. S‑a afirmat de timpuriu si a fost recunoscut ca popor romanic, membru al latinitatii europene, dar ca singurul popor romanic situat in Orientul Bizantin, cu biserica organizata dupa model bizantino‑slav si cu limba slavona ca instrument de comunicare al cultului, al cancelariilor si al culturii scrise a elitei. O mare parte din aceste caracteristici medievale au fost transmise lumii moderne si nu numai atat: lumea moderna romaneasca s‑a cladit pe pilonii civilizatiei medievale. Etnia romaneasca, limba romana, traditiile si obiceiurile, credinta si felul de rugaciune, o parte din „dregatoriile“ noi, organizarea teritoriala, judecatile si prejudecatile privitoare la popoarele din jur si multe altele s‑au perpetuat si dupa Evul Mediu. Din randurile acestei carti, ca in cazul unei case ale carei fundatii nu se vad, dar exista si se pot cunoaste, se desprinde temeinicia civilizatiei medievale romanesti, devenita temelie a catorva dintre coordonatele modernitatii noastre. – Ioan-Aurel Pop Cumpără de aici 63.99Lei   Sursa: libris.ro