Istoria. Adevarul si miturile

Volum distins cu Trofeul pentru Cea mai ravnita carte a Targului Gaudeamus Cluj-Napoca (18-22 aprilie 2018)

 

Aceasta carte a ajuns la editia a treia, deoarece, desi a fost scrisa in 2002, mesajul sau ramane actual. Reasezarea istoriei noastre s-a dovedit o intreprindere utila si necesara, dar calea de „demitizare” pe care au pornit unii autori – intre care si profesorul Lucian Boia –, sustinuti mediatic la cel mai inalt nivel, a ajuns sa fie distructiva pentru adevarul istoric si pentru constiinta publica romaneasca. Recidivand, istoricul mentionat a pus, in anii din urma, sub semnul intrebarii chiar legitimitatea Marii Uniri de la 1918, relativizand dorinta romanilor transilvani de a veni spre Tara. Faptul acesta era menit, in atmosfera Centenarului, sa creeze marasm si incertitudine, inducand neincrederea totala in forta de regenerare a romanilor. Din fericire, publicul educat si erudit nu poate fi inselat, iar aceasta carte aduce argumentele necesare intelegerii actului Marii Uniri ca o incununare fireasca a dezvoltarii poporului roman pana la stadiul fauririi statului sau national. Romanii nu au fost in istorie un popor malefic si nici unul angelic, ci o comunitate etnica obisnuita, cu particularitatile sale de „enclava latina la portile Orientului”. Aceasta „insula de latinitate intr-o mare slava” a fost cateodata capabila sa uneasca Apusul catolic si protestant cu Rasaritul bizantin, dand adevarata masura a continentului european, care, de multe secole, isi bazeaza identitatea pe clasicismul greco-latin si pe crestinism. In concertul natiunilor europene, romanii au avut rolul lor, nici mai bun si nici mai rau decat al altor entitati similare, dar au reusit la 1918 sa-si concentreze energiile, creand statul national unitar, fapt pentru care faurarii Romaniei merita cunoasterea, pretuirea si recunostinta noastra. Pentru a intelege corect acest rol, ca si rostul marilor acte din 1918, istoricul este obligat sa caute si sa descopere adevarul omeneste posibil.

 

Ioan-Aurel Pop este un istoric roman si profesor universitar. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Romane, a condus si Institutul Cultural Roman din New York (SUA), precum si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (Italia). Din martie 2012, este rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si reprezentantul Romaniei in Comitetul International de Stiinte Istorice. Membru in diverse academii si organizatii stiintifice nationale si internationale, visiting professor al unor universitati din SUA, Franta si Italia, acad. prof. Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste saptezeci (70) de carti, tratate si manuale, si a peste cinci sute (500) de studii si articole, publicate la edituri de prestigiu si in periodice din peste 20 de tari din Europa, America si Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale si moderne timpurii: institutii ale Transilvaniei, relatii intre Tarile Romane, natiunea medievala, raporturi romano-maghiare, paleografia latina si limba latina ca limba a izvoarelor.