Orice comunitate umană, mai dezvoltată sau mai puțin dezvoltată, mai veche sau mai timpurie, era condusă de către o căpetenie, un lider, un conducător, calitatea de lider o dobândea fie datorită prestigiului rezultat din capacitățile lui de vânător, bun organizator, bun luptător, magician, prezicător sau numai pentru că, pur și simplu, era capabil sau promitea să asigure grupului necesitățile de hrană (asemenea situații sunt documentate etnografic: există triburi africane care își aleg conducătorii dintre indivizii ce pot asigura nevoile de hrană ale unei comunități, însă în momentul în care respectivii conducători nu-și mai pot îndeplini atribuțiile sunt înlocuiți). Credem că acești conducători, indiferent de perioada istorică în care și-au manifestat atribuțiile, se foloseau de anumite obiecte sau simboluri prin care își etalau statutul superior față de membrii grupului propriu sau față de alte comunități.

Pentru preistoria spațiului carpato-danubian în general, și eneoliticului în particular, gama de obiecte sau piese ce pot fi interpretate ca simboluri observabile ale puterii, ale statului sunt variate, referindu-se aici la diverse tipuri de sceptre, podoabe deosebite din aramă, aur și din alte materiale (scoică, os, ș.a.), arme deosebite din piatră și aramă.

În cazul de față, prezentăm două topoare din aramă:

  1. Topor din aramă descoperit la Florești, com. Poienești, jud. Vaslui;
  2. Topor din aramă descoperit la Lupești – „La Stuhărie”, com. Mălușteni, jud. Vaslui.