În prima jumătate a sec. al XVII-lea, istoria Valahiei și a Moldovei va fi marcată de domniile lui Matei Basarab (1632-1654) și Vasile Lupu (aprilie 1634 – 13 aprilie 1653; 8 mai 1653 – 16 iulie 1653). Acești doi mari domni s-au evidențiat printr-o amplă activitate culturală, ce a inclus ctitorirea a numeroase lăcașe de cult și dezvoltarea artei tipografice.
Domnul Matei Basarab este considerat cel mai mare ctitor bisericesc al Țării Românești, doar Constantin Brâncoveanu călcându-i pe urme.
Sub domnia sa, au fost construite Mânăstirile Arnota, Brâncoveni, Căldărușani, Strehaia și Brebu, iar în spațiul balcanic Matei vodă a oferit sume mari de bani pentru dezvoltarea și restaurarea mânăstirilor Xenofon, Marea Lavră, Dionisiu, Hilandar și Pantokrator de la Muntele Athos. Fără a atinge amploarea realizărilor vecinului său muntean, Vasile vodă a sprijinit în bună măsură Biserica moldovenească prin numeroase danii domnești și întăriri de proprietăți, numărul lăcașelor de cult crescând la 60, cea mai impresionantă construcție ortodoxă fiind Mânăstirea ,,Trei Ierarhi” din Iași.
De asemenea, numele celor doi domni au devenit sinonime cu tipărirea operelor legislative: ,,Cartea românească de învățătură” tipărită la Iași (1643) și ,,Îndreptarea Legii”, tipărită la Târgoviște (1652).
Relațiile dintre cei doi conducători au fost marcate de conflicte militare, generate de dorința domnului moldovean de a-și extinde autoritatea asupra meleagurilor muntenești. Încă de la venirea sa pe tronul Moldovei, Vasile Lupu a avut ambiții împărătești. Însăși numele său domnesc exprima ideea imperială în haina greco-bizantină, după modelul împăratului Vasile (Basileios) I Macedoneanul, domnul moldovean cunoscând foarte bine limba și scrierea greacă.
De asemenea, de-a lungul domniei sale, Vasile vodă s-a bucurat de sprijinul aproape exclusiv al Porții otomane, dornică să-l vadă pe Matei Basarab înlocuit.
Domnul muntean a încercat să urmeze o politică de echilibru între amenințarea cu riposta militară și plata unor mari sume de bani, circa jumătate din venitul țării, pentru câștigarea bunăvoinței persoanelor influente la Poartă. A întreținut de asemenea relații diplomatice cu Transilvania, încheind o alianță cu principele Gheorghe Rákóczi I.
Doi ani mai târziu, ambițiosul lider moldovean a strâns o armată de 30.000 de soldați și a lansat o nouă campanie cu sprijin din partea lui Mehmed Tabanî-Yassî, pașa de Silistra. Matei Basarab la rândul său a răspuns la această nouă provocare cu strângerea a 28.000 de ostași și 20 de tunuri. Cu excepția unor mici încăierări, nu a existat o bătălie propriu-zisă între cele două oști, întrucât Basarab vodă își câștigase susținători la Poartă (spătarul sultanului și marele admiral), care, în urma intervențiilor acestora, au poruncit lui Vasile Lupu să se întoarcă în țara sa, în vreme ce pașa de Silistra a intervenit pentru a-i cere domnului muntean să facă pace cu Moldova. În ciuda acestor evenimente, Vasile vodă nu s-a lăsat descurajat și iar, după doi ani, a lansat o altă expediție militară. Conducând trupe moldovene și tătărești, acesta se confruntă în luna octombrie a anului 1639 cu domnul muntean la Nenișori (jud. Ialomița), însă din nou Matei Basarab iese triumfător, iar ca mulțumire adusă Providenței pentru această victorie, construiește Mânăstirea Plătărești.
În primăvara anului 1653 o oaste transilvăneană și una munteană conduse de Ioan Kemeny, respectiv Diicu Buicescu intră în Moldova, alungându-l pe Vasile Lupu și înlocuindu-l cu logofătul Gheorghe Ștefan pe data de 25 martie/ 4 aprilie. Însă fostul domn se întoarce cu trupe căzăcești, învingându-l pe generalul Kemeny și pe Gheorghe Ștefan la Jijia-Popricani (21 aprilie/1 mai) și reocupând Iașul. Însă Vasile vodă nu a zăbovit, acesta continuându-și campania în Țara Românească, cu scopul de a-l înlocui în sfârșit din domnie pe Matei Basarab.
Pe data de 17/27 domnii rivali se întâlnesc la Finta (Dâmbovița). Armata valahă era compusă din 30.000 de soldați, printre care mercenari polonezi și din Balcani, iar armata lui Vasile Lupu era formată din 8.000 de moldoveni și 12.000 de cazaci, întrucât acesta încheiase o alianță cu hatmanul zaporojan Bogdan Hmelnițki, fiica domnului devenind soția lui Timuș, fiul cel mare al liderului cazac. Ambele tabere dispuneau de tunuri și pedestrași echipați cu arme de foc. Bătălia a fost una crâncenă ce a durat șapte ore. Un glonț căzăcesc l-a rănit pe Matei vodă în picior. Nelăsând să se vadă că e rănit, el a continuat să-și îndemne soldații cu sabia, fiind prezent pretutindeni, sub el fiind împușcați trei cai. În cele din urmă Vasile Lupu și ginerele său cazacTimuș Hmelnițki au suferit o înfrângere zdrobitoare.
În cele din urmă, Gheorghe Ștefan a revenit pe tronul Moldovei, iar Vasile Lupu a fugit la hanul tătăresc unde a fost capturat și trimis la Constantinopol și închis la Yedikule (Închisoarea celor Șapte Turnuri). Eliberat în 1660, fostul domn a murit în anul următor, iar osemintele i-au fost aduse la Iași și îngropate în ctitoria sa de la Trei Ierarhi.
În cadrul Muzeului ,,Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg se află ,,Cartea românească de învățătură” a lui Vasile Lupu și ,,Îndreptarea Legii” a lui Matei Basarab, ambele obiecte făcând parte din expoziția sa permanentă.
Bibliografie
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris