Burebista și Decebal sunt doi conducători războinici ai neamului dac de care ai auzit cel puțin o dată până acum. Faptele lor remarcabile i-au ajutat să rămână în istorie. În rândurile de mai jos vom afla mai multe despre societatea dacică între Burebista și Decebal.
Domnia lui Burebista, « primul dintre bărbați » : 82 î.Hr. – 44 î.Hr.
Burebista era un get care a ajuns la conducerea tribului său și care a ajutat neamul să devină mai bun prin « exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. »[1] Astfel, după ce a unit triburile daco-getice care nu mai fuseseră unite vreodată, a reușit performanța de a deveni temut și de romani.
Era destul de îndrăzneț și sigur pe forțele sale încât trecea Dunărea și jefuia Tracia, până în Macedonia și Illyria. În ceea ce privește perioada domniei lui Burebista, aceasta este cam incertă deoarece Iordanes susține că a fost în anii 82 î.Hr. – 44 î.Hr.: « Iordanes, autor târziu (secolul al VI-lea p. Chr.), ne informează că, pe când domnea Burebista, a venit în Gothia (= Getia !) Deceneu126, căruia regele i-a acordat o putere aproape regală; acest eveniment se petrecea pe când la Roma pusese mâna pe putere L. Cornelius Sylla – deci pe la anul 82 a.Chr. »[2], iar în decretul dat în cinstea lui Acornion se menționează ultima acțiune diplomatică din anii 48 î.Hr:
« Pomenind despre predecesorul lui Burebista ca rege al geţilor înainte de anul 62 î.e.n. şi despre domnia lui Burebista însuşi numai după acest an, inscripţia lui Acornion, care expune faptele ca de obicei, în ordine cronologică, exclude definitiv mărturia lui Iordanes că această domnie ar fi început încă din 82 î.e.n. odată cu dictatura lui Sylla la Roma ». [3]
Prin austeritate regele a reușit să obțină un neam puternic. Oamenii au fost foarte ascultători și acceptau chiar și măsurile radicale « Ca o dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau, este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin ». Unificarea triburilor nu s-a făcut întotdeauna pașnic, dovadă fiind dava de la Cârlomănești, jud. Buzău, care este distrusă prin incendiere în mijlocul secolului I î.Hr. [4]
În primele 4 decenii ale ultimelor secole înainte de Hristos au avut loc 3 războaie, în perioada: 89-85, 83-81 şi 73-63 î.Hr. când « i-a chemat în ajutor pe traci şi pe sciţi ». Între anii 73 și 71 era urmărit regele Mithridates și se dorește ocuparea cetăților de pe coasta de vest a Mării Negre. Apollonia a fost distrusă, iar în aceste împrejurări Iastros nu mai avea cum să țină piept romanilor. Prin urmare, toate cetățile au acceptat alianța cu Roma.
Iulius Caesar dorea să cucerească Dacia cu orice preț. Transilvania era plină de resurse ale solului, avea pășuni întinse, așezări omenești durabile și asta însemna o societate numai bună pentru a fi înglobată într-un imperiu mare și puternic. De aceea, după ce Burebista este asasinat, Augustus Caesar va trimite o armată puternică în acest ținut guvernat acum de preotul Deceneu și apoi Comosicus și Coryllus.
Domnia lui Decebal, « cel curajos » : 87 d.Hr. – 106 d.Hr.
Odată ce Decebal a preluat puterea politică în Dacia și datorită dorinței sa de a reconstitui statul dac unitar de pe vremea lui Burebista, conflictele dintre Imperiul Roman și Dacia au devenit și mai acute. Faptul că dacii făceau incursiuni la sud de Dunăre din timpul iernii 85-86 au « pus în pericol taberele de iarnă ale legiunilor și liniștea provinciilor romane. Ca urmare a acestor incursiuni asupra Moesiei, guvernatorul acesteia Oppius Sabinus moare în luptă ».[5]
Împăratul Domițian pleacă din Roma spre Dacia pentru a o cuceri, dar se oprește la Naissus, Nis – Serbia. Decebal face o ofertă de pace, dar este respinsă. În primăvara din 87 armata romană condusă de Fuscus este învinsă, iar Fuscus ucis, stindardele armatei vor rămâne la daci, lucru ce îi impresionează pe locuitorii din Roma.
Conflictul se termină cu pacea din 89, extrem de avantajoasă pentru daci care vor primi atât bani, cât și meșteri constructori care să îi ajute să își ridice cetăți rezistente și multe alte avantaje. Aceste lucruri au fost importante deoarece Decebal dorea să se apere mai bine de alte neamuri care doreau pământurile dacice: bastarnii și sarmații.
Avem informații despre războaiele duse de Traian cu dacii din scrierile lui Dio Cassius și anume Historia Augusta, dar și din cetățile din Munții Orăștiei sau de pe Columna lui Traian.
De ce i-au atacat romanii pe daci?
- Dacii aveau o putere din ce în ce mai mare, iar asta îngrijora Imperiul Roman care se simțea amenințat din două părți: regatul partic și regatul dac.
- Sumele de bani plătite de Roma drept subsidii barbarilor influențau negativ economia Imperiului și împărații romani doreau să reducă stipendiile plătite.
- Romanii erau atrași de bogățiile pe care le puteau aduce din Dacia drept pradă de război și de ideea exploatării bogățiilor Daciei în folosul Imperiului. [6]
- Romanii, în special Traian, erau nemulțumiți din cauza avantajelor obținute de Decebal în urma tratatului de pace cu Împăratul Domițian
- Traian avea ambiții militare personale de extindere a Imperiului Roman și a influenței sale.
Despre Decebal s-au scris următoarele :
« Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor. »[7]
Știm cu toții că au urmat două războaie daco-romane, care s-au soldat cu înfrângerea dacilor și anexarea unei mari părți a Daciei de către Imperiul Roman.
Ce teritorii includea Dacia cucerită?
Dacia cucerită includea cea mai mare parte a Transilvaniei, vestul Olteniei, Banatul. Crișana, Maramureșul și o mare parte a Moldovei rămân teritorii necucerite, locuite de dacii liberi. Atât de mult s-a bucura Traian că a cucerit Dacia că a organizat o festivitate care a durat 123 de zile, iar locuitorii au primit o amnistie de 1 an de la plata impozitului.
Dacă Burebista crea statul dac, Decebal a fost ultimul rege al acestuia. Unul reprezintă începutul, iar celălalt căderea glorioasă a unui stat puternic ce pusese Imperiul Roman pe jar. Anul 106 nu reprezintă sfârșitul existenței regatului Daciei, ci începutul unei simbioze daco-romane, un pas mare spre limba și poporul român de astăzi.
Bibliografie
- Strabo, Geographica, VII, 3,11
- Constantin Petolescu, Dacia, un mileniu de istorie, Ed. Academiei Române, București, 2010, p.47
- Ibidem
- Babeș, EAIVR, I, p.313-314
- Adrian Bejan, Dacia Felix, Istoria Daciei romane, Timișoara, 1998, p.8
- Adrian Bejan, Dacia Felix, Istoria Daciei romane, Timișoara, 1998, p.10
- Constantin C. Giurescu, Istoria României în date, Editorial-poligrafică „Crai-nou”, 1992
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris