Capitol din Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar
Cartea „Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar” poate fi achizitionata de aici.
Moartea regelui Andrei al III-lea a generat în regatul maghiar o stare de anarhie, prin existența a trei pretendenți și a scindării magnaților maghiari în tabere diferite. Situația s-a agravat și prin intruziunile bisericii catolice și a papilor care aveau preferințele orientate spre Venceslav al III-lea.
Cei trei pretendenți, la anul 1301, la coroana maghiară au fost, Carol Robert (n.1288-d.1342) în vârstă de 13 ani, reprezentant al casei de Anjou, Venceslav al III-lea (n.1289-d.1306), în vârstă de 12 ani, reprezentantul casei Přemysl, și, Otto al III al Bavariei (n.1261-d.1312),în vârstă de 40 de ani, reprezentant al casei Wittelsbach.
Chiar dacă în primăvara anul 1301, Carol Robert de Anjou a fost încoronat, în mare grabă, de către Grigore Bicskei, Episcopul de Esztergom, Papa Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) nu a aceptat această încoronare. Carol Robert s-a retras la comitatele din sud ale Ungariei sub protecția celui mai important adept al său, Ugrinus III Csáki (n.1240-d.1311). Este vorba de același Ugrinus, împroprietărit de către Andrei al III-lea cu satele Sâmbata și Făgăraș, trecut în tabară lui Carol Robert de Anjou. Vom face din nou referirea la faptul că proprietățile familiei Ugrinus erau în sudul Ungariei și că aceștia nu au avut nici o proprietate în Țara Făgărașului până la anul 1291, când prin sentința lui Andrei al III-lea, i s-au oferit cadou două moșii, pentru serviciile făcute regelui !
Rege al Ungariei va fi încoronat Venceslav al III-lea, la 27 august 1301 la Székesfehérvár (Cetatea Alba Regală) de către arhiepiscopul de Kalocsa. Între partizanii lui Venceslav și Carol Robert s-a iscat însă un război permanent, atât politic dar și militar.
În anul 1304, puternicul Voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan care până atunci nu se amestecase în succesiunea regală, fiind ocupat cu întărirea puterii sale personale, s-a alăturat regelui Venceslav, atrăgându-și în același timp ura lui Carol Robert de Anjou.
În anul 1300, Ladislau Kan și-a stabilit capitala în cetatea Devei, de unde va putea mai bine controla Transilvania, și-i va facilita apropierea de Țara Românească și Serbia, cât și de nobilimea maghiară din regatul maghiar care îi erau simpatizanti. Acesta poziție îi permitea dealtfel extinderea influenței sale în Banat, și controlul sașilor din comitatul Sibiului. Voievodul și-a consolidat controlul asupra teritoriilor Hunedoarei și Hategului, si prin acordarea libertății religioase puternicilor cnezi români din zonă.
Puterea regelui Venceslav a fost doar nominală, acesta neavând nici un fel de atribuții juridice. Ungaria era condusă de către magnații și baronii maghiari, iar Transilvania, de către Ladislau Kan.
Începând din anul 1301, Ladislau Kan, începe refacerea Cetății Făgărașului, arsă în incendiul din 1290. Pe fondul anarhiei din regatul maghiar, Ladislau Kan, orientat spre consolidarea alianțelor cu cnezii și voievozii din sudul Transilvaniei, este mai mult ca sigur, că a deschis relațiile către Domnul Țării Românești, Radu Negru Voda, fapt dovedit prin evenimentele ulterioare.
Urmare a asasinarii lui Venceslav al II-lea, survenită la 12 iunie 1305, Ladislau Kan se va reorienta luându-i partea ducelui bavarez, Otto de Wittelsbach, care a reușit să-și atragă de partea lui și parte a nobilimii române în frunte cu urmașii lui Roland Borșa. Astfel că în data de 6 decembrie 1305, Otto este încoronat oficial la Alba Regală, ca rege al Ungariei.
Încoronarea acestuia însă nu a fost pe placul Casei de Habsburg, al cărui conducător Rudolf al III-lea de Habsburg devenise urmașul lui Venceslav al II-lea la tronul Boemiei, manifestând aceleași dorinte de încoronare și ca rege al Ungariei. În fața acestei amenințări, Otto părăsește Buda și se refugiază în anul 1307, în Transilvania, căutând sprijinul nobililor români din familiile Borșa și Chanad, și a lui Ladislau Kan, precum și cel a sașilor din cetatea Bistriței și a Sibiului. Datorita impasului în care se afla, Otto a fost obligat, în schimbul ajutorului promis să se căsătorească cu fata lui Ladislau Kan, care ar fi sperat ca fiica lui să devină regina Ungariei.
Urmare acestui ajutor acordat de către nobili transilvăneni , papa Clement al V-lea (1305 – 1314) susținător a lui Carol Robert de Anjou, va amenința, în anul 1307, cu excomunicarea tuturor familiilor aristocratice din Transilvania și Ungaria, care rămân de partea lui Otto de Wittelsbach.
Temându-se de opoziția magnaților maghiari și a premizelor transformării Transilvaniei în câmp de bătălie, Ladislau Kan își va reconsidera părerea privind posibilitatea menținerii pe tronul Ungariei a lui Otto. Astfel el va desface căsătoria fiicei lui cu Otto, iar pe acesta îl va aresta și trimite în prizonierat la sud de Carpați, în grija lui lui Negru Vodă.
După o perioadă scurtă de timp însă Otto va fi eliberat de către Negru Vodă, asigurandu-i-se protectie pe drumul spre casă.
Rămas singur în scenă, Carol Robert v-a deveni rege al Ungariei, începând din anul 1308, fiind însă încoronat a treia oară, și cu acceptul lui Ladislau Kan, Voievodul Transilvaniei, la 27 august 1310.
Va urma
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris