Întemeierea Țării Românești – 1290-1315 – a treia parte

Capitol din Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar – poti achizitiona versiunea de centenar de aici: https://istorieveche.ro/magazin-online/radu-negru-voda-de-cornel-birsan-si-cristian-mosneanu/


Biserica Sânnicoară, în ruine, la baza colinei Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pictura de Michel Bouquet făcută în anul 1843

Înființarea orașului Curtea de Arges, începută în jurul anilor 1299-1300,  a creat un a-l doilea mare pol de putere strategică și militara la sud de Carpați, pe lângă Campulung, de unde Negru Vodă cu sprijinul aliaților săi munteni, dar și cu acceptul ulterior al mongolilor, avea să înceapă procesul de unificare a cnezatelor și voievodatelor muntene. Opoziția sa în fața autorității maghiare aveau să-i confere în fața conducătorilor micilor formațiuni statale muntene, statutul de domn al unei uniuni, și ulterior al unui întreg teritorial. Radu Negru Vodă își va extinde în timpul domniei sale teritoriul până la Dunare, în sud și est, la limita graniței cu Emiratul Dobrogei. Formarea Țării Românești trebuie privită în mod diferit față de cea ce au încercat istorcii noștri să ne transmită. Trecerea lui Radu Negru Vodă la sud de Carpati ăi „Descălecatul” la Câmpulung, nu se încadrează în tipologia istorica vest-europeană sau maghiară, și a termenului de „conchista” (cucerire). Voievodul Făgărășan stigmatizat de către parte a noblilimii transilvănene și a curții regale maghiare, pe nedrept, a ales calea băjaniei pentru el și supusii și aliatii săi. Caracterul și personalitatea sa, spiritul neînduplecat împotriva autorității maghiare, aveau să-l lanseze, ulterior, în calitate de conducător al micilor formațiuni statale muntene. Cnezii și voievozii argeșeni, vâlceni, olteni și din partea de est și sud a Munteniei au constatat caracterul constructiv al voievodului făgărășan, încrezându-se în gândirea și strategia acestuia. În plus voievodul făgărășan avea un argument decisiv, nu venise să cucerească, își căutase refugiul și ocrotirea în rândul celor de același neam cu el, vorbitori de aceași limbă și practicanți ai aceleasi religii. Autoritatea sa, sprjinul aliaților și supusilor săi, acceptul cnezilor și voievozilor munteni, dar și a comunităților obștesti l-au propulsat la rangul de singur stăpânitor al Țării Românești.

Cartea „Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar” poate fi achizitionata din magazinul online.

Nu susținem ipoteza unui total accept, unanim al cnezilor și voievozilor munteni, posibil au existat și opoziții care au dus la conflicte militare interne, acestea rezolvându-se, ulterior, prin înțelegeri și aliante sau prin lupte armate.

După 20 ani de centralizare a sistemelor de conducere voievodale și cneziale, și a stabilirii unei curți domnești la Arges, a extinderii comunităților locale, prin întemeierea unor noi orașe si așezări, prin dezvoltarea economiei rurale, meșteșugărești și a comerțului, prin asigurarea unei forte militare responsabile în cazul unei amenințări externe, Radu Negru Vodă transformase o țară a fracțiunilor de cnezate și voievodate într-un stat independent și amenințător, ca putere militară, față de vecini.

Mongolii emiratului Issacea, acceptaseră această ridicare a Țării Românești, în virtutea existenței unui stat tampon între ei și Regatul Maghiar, și în plus a existenței unei uniuni voievodale care le putea asigura siguranța plății obligaților financiare impuse. Existența unui tratat de vasalitate între munteni și mongoli la acea vreme nu poate fi scoasă din cauză, doar că rolurile se inversaseră, de data aceasta mongolii depindeau de munteni și nu invers, devenind în scurt timp aliații acestora. În bătălia de la Posada, Basarab cel Mare a fost sprijinit de trupe mongole.

După încoronarea lui Carol Robert de Anjou, într-un regat ieșit dintr-o anarhie politică, administrativă și mai ales economică, după opt ani, regele maghiar avea să conștientizeze că pe lângă faptul că avea numeroși dușmani în rândul magnatilor maghiari, dar și a regalităților est europene, putea fi pus în situația unor posibile conflicte cu Domnitorul Țării Românești, Radu Negru Vodă, în baza vechilor acuzații aduse acestuia.

Astfel încât prin natura relațiilor lui Ladislau Kan, reconfirmat ca Voievod al Transilvaniei, de către Carol Robert de Anjou, regele maghiar va caută o  apropiere între Regatul Maghiar și Țara Românească, nou întemeiată. Relațiile dintre cei doi conducători nu au fost cele de suzeran-vasal, posibil domnitorul Țării Românești acceptând ajutorarea armata a regelui Ungariei în cazul unei amenințări externe și a deschiderii comerțului dintre cele două țări.

La nu mult timp după încoronarea sa, Carol Robert se va confrunta cu opozitia puternicului oligarh maghiar, Matei Csáki, conflicte care vor degenera într-un real război civil, cu mari pierderi umane de ambele părți, care s-a desfășurat în perioada anilor 1310-1321. Carol Robert se va confrunta de asemenea cu opoziția sârbilor conduși de regele Stefan Uroš II Milutin (1282-1321).

Pentru a-și securiza granițele sudice, Carol Robert de Anjou va ceda, și în semn de bună înțelegere, lui Negru Vodă, Banatul Severinului. Susținem acest lucru deoarece între anii 1309-1314, în registrele privitoare la Banatul Severinului nu este numit nici un nobil maghiar. Acest lucru se va repeta în anii 1330-1335, când Basarab cel Mare, în urma victoriei de la Posada, v-a ocupa Banatul Severinului, și între anii 1359-1387, când Severinul va aparține pe rând, domnitorilor Vladislav I, Radu I, Dan I și Mircea cel Bătrân.

De asemenea Țara Făgărașului și Țara Amlașului vor fi re-înapoiate lui Negru Vodă, urmașii acestuia, cu unele excepții, numindu-se Herțegi a celor două ținuturi românești din Transilvania.

Nu știm motivele pentru care între Ladislau Kan, Radu Negru Vodă și Carol Robert de Anjou, în anul 1314,  au intervenit divergențe grave, ducând la conflicte armate. Ladislau Kan și fii săi intra în conflict deschis cu Carol Robert de Anjou, alăturându-se nobililor care încercau diminuarea autorității regelui angevin. Chiar dacă Ladislau Kan moare în anul 1315, fii săi vor continua lupta armata împotriva lui Carol Robert, până în anul 1321, când înfrânți, în baza bunelor relații dintre tatăl lor și Negru Vodă, se vor refugia la fiul acestuia, Basarab, în Țara Românească.

Negru Voda va merge în ajutorarea lui Ladislau Kan, invadând în anul 1314 cu ajutor mongol Transilvania și Ungaria.

Nu știm motivele care au dus la decesul Domnitorului Țării Românești, dar la anul 1315, Radu Negru Vodă, trece la cele sfinte fiind îngropat în Biserica Sa de la Curtea de Argeș.

Astfel se încheie epopeea celui care a fost Întemeietorul Țării Românești și Ctitor de țară nouă !

Va urma

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.