Un articol de Anghel Adrian-Claudiu
Sursa foto
Probabil veți considera cuvintele de mai jos ca fiind un alt „articol” despre rege, din cele multe care au fost scrise în ultimele 2 săptămâni. Am observat înverșunarea cu care cel care a fost Regele României și Marele Voievod de Alba Iulia a fost catalogat în toate felurile. Acest articol nu se vrea a fi o pledoarie despre monarhie, în care nu cred, și nu vreau să detaliez. O dată cu moartea regelui, supraviețuitor al celui de-al doilea război mondial, monarhia în România devine doar o poveste de istorie, din care trebuie extragem atât aspectele pozitive, cât și în mod special, pe cele negative.
Prin acest articol, vreau să îl pun pe rege în contextul mai larg al istoriei noastre. În ultimii 1000 de ani, românii au avut peste 550 de conducători, atât români, cât și maghiari, greci, ruși, turci, austrieci sau germani, ultimii din urmă oferindu-ne Casa Regală de astăzi, cu toate că regele a rupt legătura la un moment dat cu Casa de Hohenzollern. Atenție, mă refer la conducătorii care pot fi documentați cu exactitate din punct de vedere istoric.
Acești conducători ne-au oferit, prin deciziile lor și prin modul de a reacționa la un moment dat în momentele grele, respectiv rezistența militară pe care au trebuit să o opună, ceea ce avem astăzi: țara și istoria. Trebuie să înțelegem că un lider care a ajuns să conducă a fost ajutat de conjunctura internă și externă a lumii din timpul respectiv. Nu a ajuns printr-o întâmplare sau printr-un hazard al sorții. Ci printr-o conjunctură favorabilă lui. Unii au știut să profite și să facă diferența, fiindcă erau lideri înnăscuți, alții au fost doar profitori. Și de la unii, și de la ceilalți, avem datoria să învățăm. Progresul din viitor se face oglindind trecutul plin de învățături.
Revenind la Regele Mihai, ce putem învăța de la un om care a fost dat afară din țară și care a trăit peste 60 de ani în exil? Faptul că a întors spatele și a plecat cu un tren plin de bogății? (click pe link pentru a vedea imaginile din arhiva Das Bundesarchiv). Sau că în comunism profesorii de istorie mințeau despre cine a fost el?
Regele Mihai: ,,Când am ajuns în Sinaia, am găsit aici o comisie de la Bucureşti, despre care am aflat că trebuie să facă atât inventarul lucrurilor de la Peleş, cât şi al obiectelor personale ce urma să le luăm cu noi la plecare. Persoanele din comisie au urmărit-o pe mama la fiecare pas. N-au lăsat-o singură nicio clipă. Nu i-au permis să să ia nici măcar o scrumieră de pe masă”.
Mircea Ciobanu: „Nici măcar bijuteriile?”
Regele Mihai: „Bine, dar astea erau puţine! N-a putut să-şi ia decât lucrurile de imediată folosinţă. La fel au procedat şi cu mine, ne-au scotocit bagajele înainte de-a intra în tren. Cu toate că personajele din comisia (de control al averii n.r.) n-au permis să luăm cu noi decât, aşa cum spuneam, lucrurile de imediată folosinţă, ne-au lăsat să ieşim cu patru automobile. Nici până astăzi n-am reuşit să aflu de ce. Ca să se creadă că maşinile acelea erau pline cu averi. În fine”.
Mircea Ciobanu – „Convorbiri cu Mihai al României”
Mai jos, un fragment relevant din filmul „Oglinda”:
La fel de hăituit a fost și când a revenit în România în 1990. Urmărit de autoritățile române „democratice” și „deschise dialogului” l-au urmărit pe autostradă și l-au condus la aeroport. Era exilat pentru a doua oară.
Încercările Regelui Mihai de a reveni în țară
Cu toate acestea, in 1992, 1 milion de oameni l-au sustinut in Bucuresti. Mai multe detalii aici.
De aceea, din respect pentru faptul că regele a făcut parte din istoria României pentru aproape 100 de ani, nu trebuie să uităm de cuvintele spuse de el în parlament în 2011. Indiferent cât de multă simpatie sau repulsie avem față de Mihai I, fondată sau nefondată, avem datoria morală, impusă de istorie, să extragem lecții de viață din spusele lui:
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.
Regele Mihai I, Parlamentul Romaniei – 25 octombrie 2011
Cu toate că studiul istoriei antice și medievale este dificil în condițiile în care trebuiesc adunate foarte multe documente și interpretate întotdeauna într-un context mai larg decât cel local, românesc, pentru Regele Mihai I o să fie întotdeauna foarte ușor să revenim la ce a spus și a făcut, fiindcă avem în plus față de documente, și imagini video și audio, care vor trebui să fie indispensabile pentru studierea istoriei. În acest moment, Regele Mihai I a devenit o parte din istoria României.
Mai jos întregul discurs din 2011:
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris