Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
’’(…) Observând dispoziţia lor (a dacilor – n.a.) de a-l asculta în toate şi că ei sunt din fire inteligenţi, i-a înstruit în aproape
toate ramurile filosofiei, căci el (DECENEU – n.a.) era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala, dezbrăcându-i de moravurile lor cele barbare; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii…, i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superioară celorlalte popoare; arătându-le practica, i-a îndemnat să petreacă în fapte bune, demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului; le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cum globul de foc al soarelui întrece globul pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne, cele trei sute patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau a se depărta de polul ceresc. Vezi ce mare plăcere ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puţin răgaz de războaie. (Iordanes – Getica).
Mulţi autori nu au luat în seamă aceste afirmaţii ale lui Iordanes, considerându-le nişte exagerări. Studiile mai recente confirmă realitatea celor afirmate în text de către Iordanes, şi chiar mai mult, începând cu N. Densuşianu, H. Daicoviciu, M. Opperman, Paul Mac Kendrick se fac simţite rezultatele studiilor legate de cunoştinţele ştiinţifice ale dacilor. Făcând un sumum din toate aceste studii, Ioan Rodean, îşi asumă o sarcină grea, învestigarea tuturor dovezilor privind cunoştinţele dacilor, reuşind să întocmească un studiu foarte amănunţit şi interesant, publicat sub titlul ’’Enigmele pietrelor de la Sarmizetetusa’’
Iată de ce, cu permisiunea autorului, ne vom folosi de o serie de concluzii din cartea lui, precum şi de alte studii mai noi.
Referitor la textul lui Iordanes, vom adăuga pentru o mai bună înţelegere a informaţiei, că, Deceneu a fost marele preot al dacilor şi Sfetnic de Taină a regelui Burebista. Personaj enigmatic, el apare în Istoria dacilor după o ’’rătăcire’’ în Egipt, unde învăţase să tălmăcească ’’voinţa zeilor’’ fiind apoi considerat şi el ’’zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis.’’ (Strabo) CINE a fost el în realitate, dar pare-se că nu vom ştii, cert este faptul că, continuă munca de INIŢIERE în tainele ştiinţelor începute de Zamolxe.
Bagajul de cunoştinţe ale Dacilor a fost foarte vast în multe domenii ale ştiinţelor exacte şi paranormale. Dar să le luăm pe rând.
Zamolxe ţinea cursuri de medicină modernă şi trata bolile în ansamblul lor, ţinând cont că acestea se răsfrângeau atât asupra corpului fizic cât şi asupra psihicului, de multe ori tratamentul psihoterapeutic (prin descântece, cum plastic le numeşte) dând rezultate sigure. Dacii cunoşteau efectul plantelor medicinale şi al izvoarelor termale. Totodată foloseau instrumente chirurgicale şi executau diferite operaţii chirurgicale, deosebit de complexe, chiar şi asupra creierului. La cetatea de scaun a dacilor, Sarmizegetusa s-a descoperit un mic ’’dispensar medical’’ care avea în inventarul lui instrumente chirurgicale, vase mici pentru prepararea diverselor medicamente, substanţe din care se preparau diferite leacuri şi poţiuni. Toatze acestea indică preocupările legate de igienă şi sănătate a dacilor. Să nu uităm nici îndemnul, pe care li-l face Zamolxe în legătură cu necesitatea adoptării unei alimentaţii naturale şi reducerea abuzului de carne şi vin (sfat întâlnit si la Deceneu).
Mai interesant este modul în care Zamolxe, îşi pregăteşte poporul să accepte ideea morţii ca pe un fapt simplu biologic, natural al trupului şi continuitatea existenţei spiritului într-o altă lume, dar nu una idilică (de genul rai), ci una revelată de el prin iniţierile la care a fost supus. Nu putem decât să facem o asemănare între educaţia făcută de Zamolxe, legată de modul în care trebuie să ne pregătim şi să acceptăm ideea morţii, cu cea cuprinsă în ’’Cartea morţilor Tibetane’’.
În urma acestei educaţii, dacii nu se mai temeau de moarte, conştientizând că se duceau într-o altă dimensiune, paralelă cu cea a lumii noastre. Obiceiul lor de a plânge la naşterea unui copil şi de a se bucura la moarte, este unic în spiritualitatea universală.
Dacii aveau vaste cunoştinţe astronomice şi calendaristice. Ei împărţeau anul în 360 de zile (36 de săptămâni a câte 10 zile). Zilele erau subordonate planetelor (Marte, Mercur?, Jupiter, Venus, Saturn), fiind 5 zile ’’masculine’’ şi 5 zile ’’feminine’’ într-o săptămână. Sistemul zecimal a fost folosit de ei şi în viaţa economică ca unitate de măsură, in special în activităţile legate de oierit şi păstorit.
Datorită faptului că ocupaţia principală a dacilor era agricultura, ei foloseau un calendar agricol bine structurat pe anotimpuri, perioade de cultivare, înfluenţe ale fazelor lunii şi periodicitate în variaţia culturii. Solstiţiile şi echinocţiile erau considerate mari sărbători ale anului.
Cunoştinţele matematice au fost remarcabile, orientate în special spre latura practică. La realizarea marilor sanctuare, dacii s-au folosit de noţiuni de geometrie plană şi în spaţiu şi de trigonometrie. Studiile făcute de cercetători, ne confirmă cunoaşterea Teoremei lui Pitagora şi folosirea în mod uzual, încă din timpuri când aceasta nu purta numele marelui filosof şi matematician grec.
Buni cunoscători ai bioritmului uman şi al universului înconjurător, dacii defineau această periodicitate ca un rezultat al interacţiunii anergiilor pasive şi active (asemenea inn-ului şi yang-ului chinez). Orice fenomen sau eveniment era o succesiune de componente pozitive şi negative, care se întrepătrundeau creând caracterul de tot unitar.
Organizarea timpului era scrupulos împărţită în ani cu două componente (primăvară–vară; toamnă-iarnă), fiecare componentă împărţindu-se în două anotimpuri şi fiecare anotimp având 16 cicluri. Totalitatea ciclurilor dintr-un an calendaristic fiind în număr de 64. Aceste cicluri conţin o alternanţă de elemente pozitive şi negative, dominanta schimbându-se de la ciclu la ciclu.
Este interesant de amintit aici că, Sanctuarul mic de la Sarmizegetusa, este format prin dispunerea a 8 coloane de stâlpi pe 8 rânduri, ceea ce ne dă prin înmulţire, acelaşi număr 64, identic cu numărul de câmpuri de pe tabla de şah (împărţite în spaţii albe şi negre reprezentări ale energiilor pozitive şi negative).
Iată cum cunoştinţele dacilor sunt identice cu cele ale poporului indian şi mai ales cu ale chinezilor.
Ne lipsesc documentele pentru a realiza complexitatea cunoştinţelor pe care le aveau strămoşii noştri. Apropiaţi de natură, ei au căutat să o cunoască şi să o înţeleagă. Multe din realizările şi cunoştinţele lor depăşesc nivelul nostru de înţelegere. Rămân nedescifrate, pentru noi, grafia lor veche, caracterul cultului lui Zamolxe, legătura dintre aştri şi orientările sanctuarelor lor.
Poate timpul care va veni ne va dezvălui ceva din tainele strămoșilor noștri.
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris