Citești în 10 minute!
După ce am arătat în articolul A cui este Transilvania? modul în care s-a rezolvat disputa dintre sașii și românii din două sate din jurul Bistriței în anul 1366, este momentul să tratăm un alt subiect legat de românii din Moldova, Basarabia și zona teritoriului istoric al Transnistriei, un teritoriu mai mare decât cel cunoscut astăzi.
Harta istorică a Transnistriei – Alexandru Boldur
Primele menţiuni despre existenţa unor comunităţi sunt din sec. IX-XI, când triburi slave se vor aşeza în Moldova estică, întemeind aşezări fortificate, precum cele din satul Echimăuţi (Orhei) sau Rudi (Soroca), unde a fost descoperită o cetate fortificată, supranumită de populaţie „Farfuria turcului”. Aşezarea fortificată de la Echimăuţi, construită în jurul anului 940 de către slavi, avea un sistem de apărare alcătuit dintr-un şanţ adânc şi un val mare de pământ, pe creasta căruia s-a înălţat o palisadă din lemn şi piatră. Curând însă slavii aveau să intre în conflict cu populaţia băştinaşă moldavă, ducând la asedierea acestei fortificaţii şi în final, la distrugerea ei prin incendiere, în jurul anului 1050.
Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche – pag. 598
Primele mențiuni ale românilor de dincolo de Carpați vin din Scandinavia, de la vikingi. În secolul IX, pe tablițele runice de la Gotland aflăm despre Rodof, care este ucis de Blakumen (blachi, vlahi, români). Apoi găsim pe o piatră de mormânt din secolul XI, ridicată de un cuplu varangian în memoria fiului lor, omorât de aceeasi Blakumen.
Hróðvísl and Hróðelfr, they had stones set up in memory of [their] three sons. This one in memory of Hróðfúss. Blakumen betrayed him on an expedition. God help Hróðfúss’ soul. God betray those who betrayed him.
Hróðvísl şi Hróðelfr au ridicat aceste pietre în memoria celor trei fii. Aceasta este în memoria lui Hróðfúss. Blakumen [blachii] l-au trădat într-o expediție. Dumnezeu să binecuvânteze sufletul lui Hróðfúss. Fie ca Dumnezeu să îi trădeze pe cei ce l-au trădat [pe Hróðfúss].
Țara Bolohovenilor
Bolohovenii, după cum arată însuși numele lor erau Vlahi, strămoși ai Românilor. Țara Bolohovenilor (sec. XII – XIII), conform cronicelor ruse, era situată între principatul chievean la Nord-Est și Est,principatul galițian și Volânia la Vest și Cumanii la Sud. Ea se întindea prin părțile superioare ale Bugului sudic, pe ambele lui maluri, prin părțile superioare ale râului Sluci, până la afluentul lui humor și prin părțile superioare ale râului Teterev, afluent al Niprului. La sud ea atingea probabil Nistru.
Alexandru Boldur – Românii și strămoșii lor în Istoria Transnistriei, pag. 15
Astfel, bolohovenii sunt menționați pentru prima data în anul 1150, când cneazul Țării Bolohovenilor este implicat în lupte dintre cneji ruși și polonezi. Alte dispute teritoriale între ei și vecinii lor sunt consemnate în continuare în anii 1172 și 1231.
Țara Bolohovenilor – Alexandru Boldur – vezi aici o descriere mai exactă a acestui teritoriu
Țara Brodnicilor
De brodnici și de conducătorul acestora, Ploscânea, primul voievod român menționat în cronici, este legată bătălia de pe răul Kalka, din anul 1223, dintre ruși și tătari, unde brodnicii lui Ploscânea au fost aliații tătarilor. Ca și localizare, ei erau situați începând cu Moldova de Nord din vecinătatea cnezatului Haliciului, până spre sud în zona Vrancei, iar la est până la linia mediană dintre Siret și Prut.
Grigore episcopul (…) şi fiindcă ai putea avea mai mult folos dacă ai primi slujba de legat al scaunului apostolic, întrucât autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare preţuire în Cumania[sudul Moldovei și nord-estul Munteniei] şi în acea ţară vecină a brodnicilor, despre convieţuirea cărui neam se trage nădejde, ne-au rugat să binevoim a-ţi încredinţa slujba de legat, prin care să ai putere în aceste ţări de a predica în locul lor, de a boteza, de a ridica biserici, de a hirotonisi preoţi cât şi de a numi episcop şi de a îndeplini îndeobşte toate slujbele ce ţin de cult şi de sporirea credinţei.
Bula papală a Papei Grigore al IX-lea(1228-1241) – Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche – pag. 604
Mai multe informații despre brodnici găsim la Gheorghe Popa-Lisseanu:
Pe Brodnici îi întâlnim pentru întâiași dată la anul 1147, iar pentru ultima oară la anul 1359, deci într-un restimp destul de apreciabil, de 212 ani.
La izvoarele rusești întâlnim pe Brodnici, subt anii 1147, 1216, 1224 în cele mai multe din letopisețele Ipatievscaia, Lavrentievscaia, Niconova, Novgorodscaia, Voscrenscaia și Tverscaia, iar în izvoarele bizantine la anul 1186. În documentele latine, emanate dela regii unguri, îi întâlnim la anii 1222, 1223, 1254 și 1359, iar în cele ce provin dela Scaunul apostolic din Roma subt anii 1222, 1227 și 1231. În total avem, prin urmare, șaisprezece dovezi medievale cari ne vorbesc cu mai multe ori mai puține amănunte despre poporul și țara Brodnicilor.
Gheorghe Popa-Lisseanu – Brodnicii, pag. 2
Țara Bârladnicilor
Ca localizare, acest teritoriu cuprindea zona Siretului de Jos și până la Nistru. Despre bârladnici există puține surse documentare, însă printre cele mai importante reamintim:
1. Războiul dintre cneazul Iaroslav din Halici și vărul sau Ivan Berladnic din 1159, când acesta din urmă a fugit „către cumani în orașele de lângă Dunăre. Și s-au aliat cu el mai mulți cumani și berladnici fiind peste 6000 de oameni” – Cronica Ipatievscaia, pag. 497
2. Un conflict din anul 1174 dintre cneazul Andrei și fiii săi, Rostisvlav, Riurik și Msteslav: „Nu umblaţi – se adresa cneazul Andrei – în partea mea şi plecaţi, tu, Riurik, în Smolensk la fratele tău, în moşia tatălui tău; da tu, Davîd, pleacă la Berlad, nu-ţi îngădui ţie să te afli în Ţara Rusească; dar ţie, Msteslav, la fel, nu-ţi îngădui a te afla în Ţara Rusească: de la tine totul s-a început„. – Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche – pag. 600
Despre identitatea brodnicilor și bolohovenilor ca fiind românească s-au adus multe argumente atât împotrivă cât și pentru. Chiar și Nicolae Iorga afirma, în lucrarea sa „Brodnicii și românii” că atât bolohovenii cât și brodnicii nu sunt români, însă studiul amănunțit asupra izvoarelor rusești în general, au contrazis această ipoteză. Cercetarea oricum trebuie să continue asupra acestei perioade de dinaintea „descălecatelor” lui Dragoș Vodă și Bogdan Vodă din secolul XIV.
Surse:
- Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013
- Bătălii uitate în istoria românilor: râul Kalka 1223 – Cristian Negrea, 24.10.2012
- Zdrobiți și uitați, românii transnistreni – Cristian Negrea, 29.12.2011
- Arta militară românească – Cristian Negrea, 04.06.2013
- Blakumen, Wikipedia, 09.12.2013
- Varangian runestone, Gotland, Wikipedia, 09.12.2013
- Curierul românesc, aprilie-iunie – „Vikingi”, 2001, pag. 18
- Alexandru Boldur – Românii și strămoșii lor în Istoria Transnistriei, Tipografia „Liga Culturală”, Iași 1943
- Nicolae Iorga – Brodnicii și românii, Academia Română, București, 1928
- Formarea statelor medievale românești, Wikipedia, 09.12.2013
- Berladnici, Wikipedia, 09.12.2013
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris