Reprezentare a „cavalerului dac” (o variantă a „cavalerului trac”, zeu sau erou mitic), cu sabia la brâu și cu o suliță sau un stindard în mâna dreaptă. Imaginea apare pe un kantharos, vas pentru libații (act ritual ce însemna turnarea vinului – sau a unui alt lichid – pe pământ, în onoarea zeilor, eroilor, strămoșilor etc. Ritualul s-a păstrat și în creștinism, fiind vizibil și astăzi, când se toarnă vin pe morminte). Pe vasul respectiv mai apar cel puțin alte două figuri, una masculină și alta feminină.
Obiectul este datat în sec. I d.Hr. și a fost descoperit în anul 1971 în cetatea dacică de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești, jud. Bacău – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău).
Reprezentarea „cavalerului” are o îndelungată istorie. Imaginea „cavalerului trac” a fost influențată de modele din lumea romană. Mai târziu, a fost preluată de creștinism, Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie fiind reprezentați într-un mod similar.
Cetatea de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești – [Tamasidava] (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău)
Cetatea este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea atât protecție, cât și o foarte bună vizibilitate a văii râului. Ea se află în raza satului Pâncești, între acesta și Răcătău (motiv pentru care, inițial, s-a considerat că ea se află pe teritoriul comunei Horgești, intrând în literatura de specialitate drept „cetatea de la Răcătău”).
Punctul a fost semnalat încă din sec. al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Al. Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997, timp în care au fost făcute numeroase descoperiri datate în epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și în sec. IV î.Hr. – II d.Hr.
Întinderea locuirii în această ultimă perioadă, precum și numărul și calitatea decoperirilor demonstrează că cetatea era un centru de putere, ceea ce a dus la identificarea sitului cu Tamasidava, unul dintre cele trei polis-uri (orașe) aflate pe cursul Siretului menționate de geograful antic Ptolemeu.
Cultul „cavalerului trac” (sau „danubian”)
„Cavalerul trac” este un zeu sau un erou venerat într-un areal larg, aflat la nord și la sud de Dunărea Inferioară. Cultul său este un produs al sincretismului religios dintre credințele tracice și religia greacă, apoi cea romană.
Cavalerul e reprezentat de obicei în ipostaze cinegetice (ce țin de vânătoare), uneori fiind însoțit de un câine și având lancea îndreptată spre pradă (un mistreț, de obicei). Au fost descoperite peste 3000 de astfel de reprezentări (o mare parte pe monumente funerare), cele mai multe fiind datate în secolele I-III d.Hr. Marea lor majoritate provine din sudul Dunării.
În unele dintre reprezentări, „Cavalerul trac” apare cu atributele sau în ipostaze tipice altor divinități, efect al sincretismului. În altele, după cum poate fi vorba și în cazul de față, el este înfățișat alături de alte personaje (un al doilea călăreț, zei, zeițe etc.).
Treptat, cultul acestui zeu sau erou dispare, însă modelul iconografic este preluat de creștinism, fiind folosit pentru reprezentarea sfinților militari (Gheorghe, Dimitrie).
Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Surse:
Căpitanu, Viorel, Obiecte cu semnificație cultuală descoperite în dava de la Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, Carpica, vol. XVIII-XIX, 1986-1987, p. 71-101.
Covacef, Zaharia, Aspect inedit de manifestare a cultului Cavalerului trac, Pontica, XI, 1978, 119-125.
Nemeti, Sorin, Cavalerul trac cu lira în Dacia Romană, Acta Musei Porolissensis, XXIII/I, 2002, p. 327-336.
Ursachi, Vasile, Cetatea dacică de la Răcătău, în Silviu Sanie, Tamilia-Elena Marin (ed.) Geto-dacii dintre Carpaţi şi Nistru (secolele II a.Chr. – II p.Chr.), p. 278-323.
Sursa text si foto: Muzeul de Istorie Bacau
Basorelieful cu reprezentarea Eroului Cavaler este realizat dintr-un calcar de culoare gălbui, fiind actualmente compus din două fragmente reîntregibile. Fragmentul mai mare era încastrat în zid, cu partea sculptată spre exterior, iar fragmentul mai redus în dimensiuni se afla așezat cu latura decorată spre exterior, sub fragmentul mare. Dimensiunile basoreliefului întregit sunt de 0,55 × 0,48 m, cu o grosime de 0,13 m; registrul reliefului sculptat măsoară 0,41 × 0,33 m, într-un cadru adâncit cu 0,04 m față de chenar. Partea inferioară a chenarului este mai lată faţă de celelalte laterale, prezentând o ruptură pe toată lungimea; partea superioară este redată sub forma unui fronton triunghiular cu două acrotere.
Cavalerul este reprezentat în galop spre dreapta, îmbrăcat cu o tunică prinsă la brâu, pe spate o hlamidă fluturândă, ambele cu pliurile atent redate, iar pe umărul drept personajul poartă o
fibulă de formă circulară, cu care este prinsă hlamida. Capul și bustul cavalerului sunt întoarse către privitor, părul bogat şi buclat, detaliile feţei sunt șterse, mâna stângă ascunsă după gâtul calului, iar cea dreaptă ridicată, ținând un obiect de formă sferică; este încălțat cu sandale. Sub cavaler se observă detaliile uneia dintre curelele de harnașament.
Calul este foarte atent sculptat fiind redate multe detalii anatomice. Coada, atent executată, pare a fi împletită, la fel şi coama, iar căpăstrul şi frâiele se disting și ele foarte clar. Animalul este redat din profil, are o constituție robustă, cabrat, cu piciorul drept din faţă stând pe o proeminență (probabil reprezentând o stâncă?), aflată în faţa altarului. Dintre elementele de detaliu ale calului se disting ochii, nările, urechile şi copitele.
În faţa calului, respectiv în partea dreaptă jos a registrului, este redat un altar dublu profilat. În spatele acestuia este redat „arborele vieții”, cu crengile tăiate, fapt ce face să fie mai lesne vizibil șarpele încolăcit pe trunchi. În partea din dreapta sus se observă și capul șarpelui, iar în partea stângă a acestuia un fruct.
Sursa text si foto: Eroul cavaler pe un nou relief descoperit la Capidava, Mihai Duca, Cercetari Arheologice, XXII, 2015, p. 175-188
Romana: În vechile zone locuite tracice au fost descoperite peste 3000 de reliefuri votive și funerare, datând în principal din secolele I-III d.Hr., înfățișând un călăreț însoțit de acoliți și având atribute specifice. Acest călăreț este de obicei desemnat cu denumirea Heros și este cunoscut sub numele de Călărețul Trac în literatura de specialitate. Iconografia Călărețului Trac derivă dintr-o scenă de eroizare grecească, întrucât întregul sistem de credințe legat de eroizare vine din Grecia în lumea tracică. Analiza sugerează că acesta este produsul eroizării, care creează o multitudine de personaje eroizate mitice sau istorice. În timp ce unele reprezentări pot fi ale unui zeu, Călărețul Trac nu este sinonim cu noțiunea greacă a morților eroizați. Cultul Călărețului Trac în Dacia este relativ slab răspândit în comparație cu sudul Dunării, iar manifestările sale în Dacia ar trebui să fie legate de coloniștii sud-dunăreni și de etnicii militari, traci. Toate monumentele legate de cultul Călărețului Trac din Dacia se încadrează în tipuri și variante cunoscute în sudul Dunării.Citeste mai mult