În contextul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, programate pentru mâine, 3 noiembrie, discuțiile despre influența Rusiei asupra procesului electoral au devenit din ce în ce mai intense. Se vorbește despre manevrele de manipulare a votului, atât în ceea ce privește referendumul pro-UE, cât și în sprijinul unui candidat pro-rus. Această situație reflectă o continuare a intereselor geopolitice ale Rusiei în regiune, care, de-a lungul istoriei, a căutat să își mențină influența asupra fostelor teritorii sovietice, inclusiv Basarabia.
În acest context, este relevant să ne amintim de documentele istorice care ilustrează aceste dinamici. Articolul nostru se bazează pe cercetările din cartea „Basarabia. Drepturi naționale și istorice” de Gheorghe I. Bratianu, care analizează anexarea Basarabiei de către Rusia în 1812 și circumstanțele politice care au condus la aceasta. Bratianu subliniază cum intervențiile marilor puteri, inclusiv Rusia, au avut un impact semnificativ asupra destinului național al românilor din această regiune, o temă care rămâne extrem de relevantă și în actualitatea politică de astăzi.
De Gheorghe I. Bratianu
În istoria relațiilor internaționale, conceptul de „protectorat” a fost adesea folosit ca un instrument de justificare pentru expansiunea teritorială și influența politică. Un exemplu elocvent al acestui fenomen este discursul rusesc din secolul al XIX-lea, care a fost folosit pentru a legitima acțiunile imperiale în diverse regiuni, inclusiv în Basarabia. Acest articol își propune să exploreze cum Rusia a folosit retorica protecției populațiilor locale pentru a-și justifica expansiunea și cum acest discurs a influențat percepția internațională asupra acțiunilor sale.
Contextul istoric și Tratatul de la Tilsit
La începutul secolului al XIX-lea, Rusia se confrunta cu o serie de conflicte cu Imperiul Otoman, iar expansiunea sa în sud-estul Europei era văzută ca o necesitate strategică. Tratatul de la Tilsit, semnat în 1807, a marcat o etapă importantă în relațiile dintre Rusia și Franța, dar a avut și implicații semnificative pentru Principatele române. Deși Rusia nu era inițial interesată de provinciile românești, circumstanțele geopolitice au determinat o schimbare de atitudine, iar anexarea Basarabiei în 1812 a fost justificată prin argumente legate de protecția populației ortodoxe și de stabilizarea regiunii.
Uneltirile fraților Moruzi – „Iaşul ne rămâne”
În acest context, un rol important l-au jucat frații Moruzi, care au uneltit pentru a-și consolida influența în Moldova. Aceștia au reușit să obțină sprijinul Rusiei, ceea ce a facilitat ulterior anexarea Basarabiei. Această dinamică a fost esențială în consolidarea poziției Rusiei în regiune și în justificarea acțiunilor sale sub pretextul protecției populațiilor locale.
Negocierile de pace și frontiera pe Siret
În timpul negocierilor de pace, otomanii au propus stabilirea frontierei pe Siret, ceea ce ar fi limitat expansiunea rusă. Cu toate acestea, negociatorii ruși au reușit să extindă definiția Basarabiei, astfel încât aceasta să includă teritorii din Bugeac până la Hotin. Această extindere a fost o manevră strategică care a permis Rusiei să își consolideze influența în zonă și să își justifice acțiunile prin retorica protecției.
Protestele din Divanul Moldovei
În fața acestor evenimente, boierii din Divanul Moldovei au protestat împotriva anexării, subliniind că nu vor mai avea de unde să trimită anual birul către Poartă, având în vedere că teritoriul cedat contribuia semnificativ la veniturile pe care le trimiteau otomanilor. Aceste proteste, deși legitime, s-au dovedit a fi inutile în fața determinării Rusiei de a-și extinde influența în regiune.
Retorica protecției: un instrument de legitimare
Discursul despre protecția populațiilor locale a fost un instrument eficient de legitimare a acțiunilor imperiale. Prin proclamarea rolului său de protector, Rusia a reușit să își consolideze influența în regiune și să își justifice expansiunea teritorială. Această retorică a fost folosită nu doar în cazul Basarabiei, ci și în alte teritorii, cum ar fi Polonia și Finlanda, unde Rusia a invocat necesitatea de a proteja populațiile locale de opresiunea străină.
Impactul asupra relațiilor internaționale
Retorica protecției a avut un impact semnificativ asupra relațiilor internaționale din acea perioadă. Marile puteri europene, cum ar fi Austria și Prusia, au privit cu îngrijorare expansiunea Rusiei, temându-se că aceasta ar putea destabiliza echilibrul de putere din Europa. De asemenea, discursul rusesc a influențat percepția altor state asupra acțiunilor sale, generând atât sprijin, cât și opoziție.
Moștenirea discursului rusesc
Astăzi, discursul rusesc de „protector al populațiilor locale” continuă să aibă ecouri în politica internațională. Conceptul de protecție este adesea invocat în contexte contemporane, iar Rusia își folosește în continuare retorica pentru a justifica intervențiile sale în diverse regiuni, inclusiv în Ucraina și în alte foste republici sovietice. Această moștenire istorică ne oferă o perspectivă asupra modului în care discursurile politice pot influența acțiunile statelor și percepția internațională.
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris