În secolul I p.Chr., pe teritoriul Daciei au început să pătrundă două mari ramuri ale populațiilor de neam iranian. În partea de vest, în Câmpia Tisei, au pătruns, la începutul secolului, sarmații iazigi, iar în est, în Moldova și Muntenia, sarmații roxolani. Deplasarea sarmaților spre teritoriile locuite de daci sau situate la granița Imperiului Roman a avut loc treptat, în mai multe etape (sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea p.Chr., sfârșitul secolului al II-lea p.Chr. și prima jumătate a secolului următor, sfârșitul secolului al III-lea p.Chr.). Inițial, pătrunderea comunităților sarmatice s-a făcut cu acordul și sub supravegherea Imperiului Roman. În Câmpia Română și estul Moldovei, aceste grupuri s-au stabilit atât în preajma limesului dunărean, cât și în bazinele inferioare ale marilor râuri.
Anumite grupuri de sarmați au fost aliate cu dacii în lupta împotriva romanilor, însă pare să fie vorba, mai degrabă, de cei din stepele nord-pontice, decât de comunitățile din Câmpia Tisei sau cele de la Dunărea de Jos.
Sarmații roxolani sunt cunoscuți arheologic doar prin complexe funerare. Mormintele lor se caracterizează prin ritul inhumației și un inventar funerar, în general modest, ca număr de piese și ca valoare materială. Printre piesele specifice culturii sarmatice se pot menționa: pumnalele cu inel la mâner, podoabele de aur, ceramică lucrată cu mâna, accesoriile vestimentare, mărgele diverse, oglinzile cu tamga, evantaiele, cuțitele, fusaiolele.
Descoperirile funerare mărturisesc despre relațiile grupurilor sarmatice cu lumea sedentară din zonă, mai precis cu Imperiul Roman și comunitățile dacice. Piesele provenite din atelierele romane constau, cu precădere, din podoabe, piese de port, vase ceramice și de metal. De la comunitățile dacice, sarmații au preluat, mai ales, ceramică comună. Numărul relativ mic al pieselor provenite din Imperiul Roman sau din lumea dacică, ca și valoarea lor redusă sugerează că aceste bunuri erau achiziționate printr-un comerț modest de graniță. În complexele funerare sarmatice se remarcă și apariția unor importuri exotice, provenite din zona Golfului Persic sau Oceanul Indian, melci cauri, ghiocuri sau coral.
Semnele noului statut social la sarmații de la Dunărea de Jos
Așezarea sarmaților în apropierea graniței Imperiului Roman a avut drept consecință anumite schimbări în modul de afișare a statutului elitelor. La sfârșitul secolului I p.Chr., se observă sublinierea, în cadrul funeraliilor, a statutului social înalt, prin înmormântările în tumuli, depunerea unui inventar funerar prestigios, dovedind un acces privilegiat la produsele procurate din Imperiul Roman. Începând cu sfârșitul secolului al II-lea p.Chr., apare un nou mod de marcare a statutului social înalt, mai puțin ostentativ, caracterizat prin numărul mai mare și diversitatea pieselor depuse, în special, în mormintele feminine.
Chiar dacă poetul Ovidius scrie, la începutul secolului I p.Chr., despre sarmații stabiliți la Tomis, oraș grecesc, devenit roman, totuși, descoperirile funerare sarmatice din provincia Moesia Inferior sunt foarte puține, observabile mai ales în zona actualului oraș Galați, prin câteva morminte aparținând unor persoane feminine de rang înalt. Pătrunderea sarmaților în Imperiul Roman a avut mai degrabă un caracter excepțional, fiind vorba, mai ales, de femei (așadar, de migrații individuale), cu un statut de elită afișat într-un mod tipic perioadei mai timpurii, deși în zonele de origine ale sarmaților se renunțase, între timp, la acest comportament funerar.
Sursa: MNIR – La portile imperiului
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris